Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 433 din 25 mai 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 492 din 7 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Mihaela Cîrstea - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 19 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 , excepţie ridicatã de Ion Ceauşu în Dosarul nr. 229/2/2006 (numãr format vechi: 2/CIV/2006) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal rãspund domnul Ion Ceauşu personal, Partidul Popular din România, prin preşedinte domnul Vladu Alexandru Sadovan, Partidul Solidaritãţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bunã, reprezentat de domnul Ion Antonescu, Şarpe I. Cristinel, Partidul Popular, reprezentat de doamna Liliana Poenaru şi domnul Ştefan-Daniel Mãcãrescu, cu delegaţii depuse la dosar, Partidul Naţional Ţãrãnesc Creştin Democrat, reprezentat de doamna Mihaela Dobrescu, cu delegaţie la dosar, şi Polul Popular Creştin Democrat, prin preşedinte domnul Vladu Alexandru Sadovan. Se constatã lipsa Partidului România Mare, Partidului Renaşterea României, precum şi a domnilor Dan Molnar şi Ioan Andrei Molea, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Autorul excepţiei, având cuvântul, solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 19 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 , întrucât contravin prevederilor art. 40 din Constituţie, prin numãrul mare de membri fondatori necesar pentru înscrierea unui partid politic, precum şi prin aceea cã dã posibilitatea creãrii de falsuri şi nereguli în întocmirea listelor semnãturilor de susţinere.
Reprezentantul Partidului Popular din România şi al Polului Popular Creştin Democrat solicitã, de asemenea, admiterea excepţiei, întrucât legea criticatã creeazã discriminãri între partidele politice şi contravine dreptului de asociere al cetãţenilor.
Reprezentantul Partidului Solidaritãţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bunã considerã, de asemenea, cã <>Legea nr. 14/2003 contravine dispoziţiilor din Constituţie enumerate în notele scrise pe care le depune în şedinţa de judecatã şi solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentanţii Partidului Popular din România solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilã, întrucât aspectele pe care se întemeiazã criticile formulate nu intrã în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale. Se invocã jurisprudenţa Curţii referitoare la criteriul reprezentativitãţii în domeniul dreptului de asociere.
Reprezentantul Partidului Naţional Ţãrãnesc Creştin Democrat solicitã, de asemenea, respingerea excepţiei, deoarece condiţiile de înregistrare a unui partid politic prevãzute de textul de lege criticat asigurã reprezentarea electoratului în Parlament.
Partea Cristinel I. Şarpe solicitã admiterea excepţiei pentru aceleaşi considerente înfãţişate de autorul ei şi depune note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, apreciazã cã textul de lege criticat nu este contrar prevederilor constituţionale invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 martie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 229/2/2006 (numãr format vechi: 2/CIV/2006), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 19 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 . Excepţia a fost ridicatã de Ion Ceauşu într-o cauzã privind înregistrarea Partidului Popular din România.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã art. 19 alin. (3) din lege, care prevede cã lista de susţinãtori trebuie sã cuprindã cel puţin 25.000 de membri, stabileşte "un numãr exagerat de mare" de membri fondatori pentru înscrierea unui partid politic, ceea ce încalcã dreptul de asociere al cetãţenilor prevãzut de art. 40 din Constituţie. Considerã cã astfel: "comitetele de iniţiativã sunt puse fie în imposibilitatea de a strânge acest numãr, fie sã recurgã la copierea unor nume şi date ale cetãţenilor de pe listele electorale, ori alte acte existente la primãrii şi falsificarea semnãturilor"; cetãţenii nu au posibilitatea sã consulte aceste liste şi sã depunã contestaţii privind falsurile şi alte nereguli constatate; instanţa de judecatã este pusã în imposibilitatea de a verifica legalitatea şi corecta întocmire a acestor liste şi "dã un gir în alb sau certificã nişte grave falsuri în înscrisuri oficiale". Considerã cã: "un numãr rezonabil şi mult mai uşor de controlat atât de instanţã cât şi de cetãţenii intervenienţi" ar fi de maxim 5.000 de membri fondatori proveniţi din 20 de judeţe şi cel puţin 250 de membri din fiecare judeţ; listele cu cei 250 de membri fondatori ar trebui depuse la tribunalul judeţean respectiv şi prin presa localã şi centralã sã fie anunţaţi cetãţenii cã pot consulta şi eventual contesta aceste liste; taxa pentru contestaţii sã fie de cel mult 100.000 de lei.
Autorul excepţiei mai susţine cã şi alin. (1) al art. 19 din lege, care prevede "lista cu semnãturile de susţinere", este neconstituţional, deoarece "contravine alin. (3) din art. 19", care prevede cã "lista (listele) trebuie sã cuprindã cel puţin 25.000 de membri fondatori". Cele douã alineate ale art. 19 utilizeazã termeni diferiţi - "lista cu susţinãtori" şi "lista cu membri fondatori" - şi este de pãrere cã "trebuie eliminat termenul de susţinãtori".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã din interpretarea sistematicã a prevederilor art. 19 alin. (3) din lege "rezultã fãrã echivoc cã prin acestea nu au fost impuse restricţii ale libertãţii de asociere consacrate prin dispoziţiile art. 40 şi art. 53 din Constituţia României", având în vedere cã partidele politice "reprezintã o formã de manifestare a libertãţii de asociere, fiind considerate esenţiale pentru buna funcţionare a democraţiei" şi "odatã ajunse la putere se disting de orice alte organizaţii ce activeazã în domeniul politic". "În acest context, dispoziţiile <>art. 19 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 - Legea partidelor politice -, ce reglementeazã condiţia de reprezentativitate şi anume ca propunerea legislativã sã fie susţinutã de 25.000 de membri fondatori domiciliaţi în cel puţin 18 din judeţele ţãrii şi municipiul Bucureşti, dar nu mai puţin de 700 de persoane pentru fiecare dintre aceste judeţe şi municipiul Bucureşti, sunt apreciate de Curtea de Apel Bucureşti ca fiind constituţionale."
Cât priveşte referirile autorului excepţiei la celelalte alineate ale art. 19 din legea criticatã, instanţa de judecatã "îi pune în vedere contestatorului cã la termenul anterior a invocat doar excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 19 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 , iar punctele de vedere se referã la aceastã excepţie; pe acest aspect se vor formula concluzii". În consecinţã, prin dispozitivul Încheierii din 30 martie 2006 a sesizat Curtea Constituţionalã numai cu privire la acest din urmã alineat.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, invocând <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 147 din 27 octombrie 1998 , prin care aceasta a statuat cu valoare de principiu în legãturã cu aprecierea oportunitãţii unui anumit prag de reprezentativitate.
Avocatul Poporului considerã cã <>art. 19 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 este constituţional, iar cât priveşte aspectele criticate, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 35/1996 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 19 alin. (3), care prevede: "Lista trebuie sã cuprindã cel puţin 25.000 de membri fondatori, domiciliaţi în cel puţin 18 din judeţele ţãrii şi municipiul Bucureşti, dar nu mai puţin de 700 de persoane pentru fiecare dintre aceste judeţe şi municipiul Bucureşti."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile de lege menţionate încalcã art. 40 din Constituţie, referitor la "Dreptul de asociere", potrivit cãruia: "(1) Cetãţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.
(2) Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeazã împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranitãţii, a integritãţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale.
(3) Nu pot face parte din partide politice judecãtorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organicã.
(4) Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
În esenţã, criticile formulate constau în susţinerea cã <>art. 19 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 stabileşte "un numãr exagerat de mare" de membri fondatori necesar pentru înscrierea unui partid politic, ceea ce încalcã dreptul de asociere al cetãţenilor prevãzut de art. 40 din Constituţie. Încãlcarea constã în imposibilitatea comitetelor de iniţiativã de a strânge acest numãr de semnãturi, imposibilitatea ca cetãţenii sã consulte listele şi sã depunã contestaţii privind falsurile şi alte nereguli constatate; imposibilitatea verificãrii legalitãţii şi corectei întocmiri a acestor liste de cãtre instanţa de judecatã, care este pusã sã dea "un gir în alb" sau sã certifice "nişte grave falsuri în înscrisuri oficiale".
Analizând aceste susţineri, Curtea constatã cã art. 19 alin. (3) din lege dispune cu privire la condiţia de reprezentativitate pentru înregistrarea unui partid politic.
Sub acest aspect, prin <>Decizia nr. 35 din 2 aprilie 1996 privind constituţionalitatea unor prevederi ale Legii partidelor politice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996, Curtea Constituţionalã a statuat cã aprecierea oportunitãţii unui anumit prag de reprezentativitate nu este o problemã de constituţionalitate, cât timp pragul instituit nu are ca efect suprimarea exercitãrii dreptului, urmãrind numai ca asocierea cetãţenilor în partide sã aibã semnificaţia instituţionalizãrii unui curent politic, fãrã de care partidul rezultat nu-şi poate îndeplini rolul sãu constituţional, prevãzut de art. 8 alin. (2), de a contribui la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetãţenilor. Potrivit aceleiaşi decizii, "criteriul reprezentativitãţii nu este, in sine, neconstituţional, el fiind în general acceptat în domeniul exercitãrii dreptului de asociere în partide politice, ţinând seama de rolul lor de a contribui la formarea şi exprimarea voinţei politice a cetãţenilor. Acest criteriu ar putea fi neconstituţional, dacã prin efectele sale ar duce la suprimarea dreptului la asociere sau ar fi sinonim cu o asemenea suprimare". Or, condiţiile de reprezentativitate prevãzute de <>art. 19 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 nu conduc la aceasta.
De altfel, în cauzã, autorul excepţiei, invocând încãlcarea art. 40 din Constituţie, nu contestã constituţionalitatea pragului de reprezentativitate în sine, ci susţine cã numãrul membrilor fondatori care trebuie sã figureze pe listele de susţinãtori, prevãzut de textul de lege criticat, este "exagerat de mare", ceea ce creeazã dificultãţi practice de aplicare a acestei prevederi, cu consecinţe negative privind legalitatea şi corectitudinea listelor. Însã problemele privind aplicarea legilor nu intrã in competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.
Aşa fiind, cele statuate prin <>Decizia nr. 35/1996 îşi menţin valabilitatea şi cu privire la dispoziţiile <>art. 19 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 , întrucât nu sunt elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
În legãturã cu susţinerea autorului excepţiei formulate în şedinţa publicã a Curţii Constituţionale din data de 25 mai 2006, în sensul cã înţelege sã critice şi alin. (1) al <>art. 19 din Legea partidelor politice nr. 14/2003 , Curtea constatã cã aceasta nu poate fi primitã, în raport cu dispoziţiile <>art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , întrucât din încheierea de sesizare rezultã cã dezbaterile în faţa instanţei de judecatã au privit numai neconstituţionalitatea alin. (3) al art. 19 din lege. Totodatã, în aceeaşi şedinţã autorul excepţiei a susţinut cã art. 19 alin. (3) din lege contravine şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 36 privind "Dreptul de vot", şi art. 37 referitor la "Dreptul de a fi ales". Curtea constatã cã prin conţinutul lor cele douã texte nu au incidenţã în cauzã.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 19 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 , excepţie ridicatã de Ion Ceauşu în Dosarul nr. 229/2/2006 (numãr format vechi: 2/CIV/2006) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
