Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Traian Rece în Dosarul nr. 1.244/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal se prezintã, pentru autorul excepţiei, apãrãtorul ales, domnul avocat Mircea Stãnculescu, precum şi consilierul juridic, doamna Oana Scrobotã, pentru partea Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã, constatându-se lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorului excepţiei aratã cã un parlamentar nu poate fi trimis în judecatã fãrã încuviinţarea Camerei din care face parte. Prin urmare, nu se poate concepe ca un act, fie el şi procedural, sã se poatã aplica diferit unor persoane aflate în aceeaşi situaţie juridicã - de fost sau actual parlamentar. De asemenea, noţiunea de lege din art. 126 alin. (2) din Constituţie include şi Legea fundamentalã şi de aceea nu se poate deroga printr-un act normativ de rang inferior, cum ar fi Codul de procedurã penalã, de la dispoziţiile constituţionale referitoare la drepturile şi libertãţile fundamentale. În final, în considerarea motivãrii existente la dosar, apãrãtorul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia.
Reprezentantul pãrţii Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece, considerând cã ipoteza art. 72 alin. (2) din Constituţie vizeazã calitatea de parlamentar din momentul desfãşurãrii procesului penal, art. 40 din Codul de procedurã penalã ilustreazã la nivel de lege organicã ipoteza constituţionalã. De asemenea, textul legal criticat se aplicã tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridicã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 februarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 1.244/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de inculpatul Traian Rece în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 72 alin. (2), deoarece, de vreme ce Legea fundamentalã stabileşte în mod univoc cã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este competentã sã judece cauzele cu inculpaţi senatori ori deputaţi, nu se poate deroga prin lege de la aceastã reglementare în funcţie de pierderea calitãţii. Deci, singurul moment în care conteazã calitatea de parlamentar, pentru stabilirea competenţei, este cel al trimiterii în judecatã, şi competenţa astfel determinatã ar fi trebuit sã rãmânã valabilã în tot cursul judecãţii chiar dacã inculpatul a pierdut acea calitate.
Autorul excepţiei mai aratã cã art. 40 din Codul de procedurã penalã încalcã şi prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2), deoarece inculpatul, printr-un simplu act de voinţã, poate deroga de la norma fundamentalã potrivit cãreia "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt stabilite numai prin lege". Or, în ipoteza în care inculpatul (senator, deputat, magistrat etc.) este trimis în judecatã potrivit procedurii speciale referitoare la competenţa ratione personae, iar mai apoi acesta demisioneazã din funcţia deţinutã, ar trebui ca, potrivit textului legal criticat - dacã nu este cazul situaţiilor prevãzute de art. 40 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul de procedurã penalã -, instanţa sã constate cã, faţã de lipsa calitãţii astfel generatã, nu mai este competentã şi sã trimitã dosarul instanţei competente, potrivit celorlalte reguli privitoare la materie. Prin urmare, s-ar ajunge la situaţia nelegalã şi neconstituţionalã ca, în cursul judecãţii, competenţa de soluţionare a cauzei sã nu fie stabilitã de lege, ci sã fie lãsatã la latitudinea inculpatului. Tot acelaşi rezultat s-ar produce şi în cazul în care, în cursul judecãţii, inculpatul ar fi destituit din funcţia respectivã, pentru cã, în aceastã situaţie, competenţa de judecatã ar fi stabilitã de autoritatea care a luat mãsura respectivã.
De asemenea, dispoziţiile legale criticate aduc atingere şi prevederilor art. 16 din Constituţie referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, întrucât se poate ajunge la situaţia în care douã persoane care au fost trimise în judecatã la aceeaşi datã sã fie judecate, din motive independente, de instanţe diferite. Astfel, în ipoteza în care, spre finele mandatului, doi parlamentari au fost trimişi în judecatã dar, din motive obiective, faţã de unul dintre aceştia s-a pronunţat o hotãrâre judecãtoreascã, ar urma ca acesta din urmã sã fie în continuare judecat de instanţã potrivit regulii speciale, iar celãlalt de instanţa competentã potrivit dreptului comun.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu numai cã nu contravin Constituţiei, dar au în vedere noua reglementare privind imunitatea parlamentarã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate vizeazã competenţa ratione personae în cazul schimbãrii calitãţii inculpatului intervenite în timpul judecãţii. Prin art. 72 din Constituţie au fost reglementate douã categorii de mãsuri de protecţie a deputaţilor şi senatorilor, pe durata exercitãrii mandatului, şi din interpretarea acestui text rezultã cã prevederile care stabilesc competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a-i judeca pe parlamentari reprezintã o continuare a tezei ce reglementeazã activitãţile procesuale pentru care deputatul sau senatorul beneficiazã de imunitate, precum şi procedura ridicãrii acesteia. Rezultã cã ar fi lipsit de raţiune sã se admitã cã legiuitorul constituant a urmãrit asigurarea unei judecãţi imparţiale numai pentru cei ce se aflã în curs de judecatã în perioada exercitãrii mandatului, în temeiul unor acţiuni judiciare pornite anterior.
Nu se poate susţine cã dispoziţiile legale criticate aduc atingere principiului egalitãţii în drepturi, întrucât, în realitate, ceea ce se protejeazã prin art. 72 din Constituţie nu este persoana fizicã, ci mandatul pe care aceastã persoanã îl deţine.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece imunitatea parlamentarã reprezintã un mijloc de protecţie a parlamentarului împotriva pericolului de a fi supus represiunii penale ori contravenţionale în mod abuziv sau şicanator, ca urmare a atitudinii sale politice, asigurându-i independenţa, sub aspect juridic, în exercitarea mandatului încredinţat de corpul electoral. Ca urmare, imunitatea parlamentarã este o garanţie constituţionalã a mandatului reprezentativ, deci a opţiunii electoratului prin votul cãruia acest mandat a fost încredinţat. De asemenea, faptul cã dobândirea calitãţii de senator sau deputat dupã sãvârşirea infracţiunii determinã, potrivit art. 40 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, schimbarea competenţei reprezintã o concretizare a dispoziţiilor constituţionale referitoare la imunitatea parlamentarã.
În plus, prevederile legale criticate referitoare la competenţa instanţei de judecatã în caz de schimbare a calitãţii inculpatului sunt norme procedurale şi reprezintã opţiuni ale legiuitorului, conforme cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt stabilite numai prin lege.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 40 din Codul de procedurã penalã, cu urmãtorul conţinut:
"Când competenţa instanţei este determinatã de calitatea inculpatului, instanţa rãmâne competentã sã judece chiar dacã inculpatul, dupã sãvârşirea infracţiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când:
a) fapta are legãturã cu atribuţiile de serviciu ale fãptuitorului;
b) s-a dat o hotãrâre în primã instanţã.
Dobândirea calitãţii dupã sãvârşirea infracţiunii nu determinã schimbarea competenţei, cu excepţia infracţiunilor sãvârşite de persoanele prevãzute în art. 29 pct. 1."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 72 alin. (2) privind competenţa de judecatã a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru infracţiunile sãvârşite de parlamentari, ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi şi ale art. 126 alin. (2) privind competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt stabilite prin lege. Acest text constituţional consacrã principiul libertãţii legiuitorului de a reglementa în domeniile menţionate, cu condiţia existentã în art. 1 alin. (5) din Constituţie de a respecta toate celelalte norme şi principii prevãzute în Legea fundamentalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile legale atacate - în virtutea cãrora competenţa materialã stabilitã în considerarea calitãţii inculpatului înceteazã în cazul în care, dupã sãvârşirea infracţiunii, acesta nu mai are acea calitate, iar fapta nu are legãturã cu atribuţiile sale de serviciu, ori s-a pronunţat o hotãrâre în primã instanţã - contravin, în ceea ce îi priveşte pe deputaţi şi senatori, dispoziţiilor art. 72 alin. (2) din Constituţie, în conformitate cu care competenţa de judecatã a acestora pentru fapte penale aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Aceastã susţinere nu poate fi primitã, dat fiind cã prevederile art. 72 alin. (2) din Constituţie se referã în mod exclusiv la inculpaţii care, în cursul judecãţii, au calitatea de senatori şi deputaţi, indiferent de data la care au comis faptele penale pentru care sunt judecaţi şi de natura acestor fapte, iar nu şi la inculpaţii care au pierdut aceastã calitate.
De asemenea, prevederile art. 40 din Codul de procedurã penalã nu instituie nici un fel de discriminãri între persoanele care au calitatea de parlamentar, ele aplicându-se în mod egal tuturor învinuiţilor ori inculpaţilor aflaţi în aceeaşi situaţie juridicã, astfel cã nu poate fi primitã susţinerea potrivit cãreia ar fi încãlcate dispoziţiile art. 16 din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Traian Rece în Dosarul nr. 1.244/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 septembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
