Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 433 din 10 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 353 din 24 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a prevederilor <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Zhu Weifen în Dosarul nr. 7.459/302/2005 (numãr vechi 7.403/2005) al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Se prezintã domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chinezã, desemnat în vederea asigurãrii traducerii pe parcursul soluţionãrii excepţiei de neconstituţionalitate.
Magistratul-asistent învedereazã Curţii cã partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a transmis note scrise prin care solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta precizeazã cã obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, întrucât <>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogatã, dar reglementarea criticatã a fost preluatã de articolul mai sus menţionat. Pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 octombrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 7.459/302/2005 (numãr vechi 7.403/2005), Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Zhu Weifen într-o cauzã civilã având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva sentinţei prin care Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a respins plângerea formulatã împotriva hotãrârii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat sau a protecţiei umanitare condiţionate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã redactarea <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 este imprecisã în ceea ce priveşte protejarea dreptului la respectarea vieţii de familie, ca o condiţie de acordare a protecţiei umanitare. În opinia sa, textul de lege criticat nu stabileşte cu suficientã claritate limitele şi modalitãţile de exercitare a marjei de apreciere acordate autoritãţilor competente în materia acordãrii statutului de refugiat.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitu-ţionalitate.
Guvernul considerã cã prevederile <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 oferã suficiente elemente pentru a fi înţelese condiţiile în funcţie de care se poate acorda forma solicitatã de protecţie umanitarã, fãrã sã aducã atingere dreptului la viaţa de familie, garantat de Constituţie, astfel cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului aratã cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogatã prin <>Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, iar soluţia legislativã conţinutã în textul criticat a fost preluatã, de principiu, de art. 26 din legea amintitã. Apreciazã cã nu este pertinentã critica prin raportare la prevederile art. 48 din Constituţie şi ale art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Determinarea circumstanţelor specifice fiecãrei situaţii în parte, precum şi aplicarea sau interpretarea textului de lege criticat sunt aspecte ce excedeazã obiectului controlului de constituţionalitate, acestea fiind atribute ale organelor competente în aceastã materie sau ale instanţei de judecatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004.
La data sesizãrii Curţii Constituţionale, aceste prevederi erau abrogate prin efectul dispoziţiilor <>art. 152 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, intratã în vigoare la 16 august 2006.
Prevederile <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 au fost preluate, în esenţã, de <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 , care instituie o formã de protecţie a strãinilor şi apatrizilor, denumitã protecţie subsidiarã.
În consecinţã, prin prezenta decizie, Curtea se va pronunţa asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, care au urmãtorul conţinut: "(1) Protecţia subsidiarã se poate acorda cetãţeanului strãin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care existã motive temeinice sã se creadã cã, în cazul returnãrii în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuitã, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datoritã acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţãri.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege:
1. condamnarea la pedeapsa cu moartea ori executarea unei astfel de pedepse; sau
2. torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante; sau
3. o ameninţare serioasã, individualã, la adresa vieţii sau integritãţii, ca urmare a violenţei generalizate în situaţii de conflict armat intern ori internaţional, dacã solicitantul face parte din populaţia civilã."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor art. 48 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora familia se întemeiazã pe cãsãtoria liber consimţitã între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea pãrinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor, precum şi prevederilor art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã a mai exercitat controlul de constitu-ţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 , prin prisma aceloraşi critici de neconstituţionalitate ca şi cele formulate în prezentul dosar şi prin raportare la aceleaşi texte constituţionale şi convenţionale. Astfel, prin deciziile nr. 702 din 19 octombrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006, nr. 841 din 28 noiembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 22 ianuarie 2007, şi nr. 64 din 25 ianuarie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 15 februarie 2007, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiatã, pentru considerentele acolo reţinute.
Cele statuate prin deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea, în cauza de faţã neintervenind elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în aceastã materie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Zhu Weifen în Dosarul nr. 7.459/302/2005 (numãr vechi 7.403/2005) al Tribunalului Bucureşti Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 mai 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
