Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 432 din 13 septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 246 din Codul de procedura civila si ale art. 23 alin. (1) si (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Ion Tiucã - procuror Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 246 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. 23 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Aprodem" - S.A. Ploieşti în Dosarul nr. 3.866/2005 al Judecãtoriei Ploieşti. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât aceasta tinde mai mult sã demonstreze faptul cã reglementarea criticatã este susceptibilã de îmbunãtãţire, ceea ce, în realitate, nu este o veritabilã criticã de neconstituţionalitate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 11 aprilie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 3.866/2005, Judecãtoria Ploieşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 246 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. 23 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Aprodem" - S.A. Ploieşti într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei cereri pentru restituirea taxei judiciare de timbru. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 246 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. 23 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), ale art. 16 alin. (1), ale art. 56 alin. (2) şi ale art. 124 alin. (2). În argumentarea criticii sale autorul excepţiei apreciazã cã textul art. 246 din Codul de procedurã civilã, referitor la renunţarea la judecatã, este "discriminatoriu faţã de pãrţile în proces, deoarece dã posibilitatea doar pârâtului sã cearã instanţei sã oblige pe reclamant la cheltuieli". În consecinţã, se aratã cã "nu se poate vorbi de egalitate în faţa legii pentru reclamant şi pârât". Autorul excepţiei aratã cã din cuprinsul prevederilor art. 246 din Codul de procedurã civilã "nu rezultã competenţa judecãtorului de a se pronunţa cu privire la o cerere de restituire a sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru, în parte sau în totalitate, la cererea reclamantului formulatã în cazul renunţãrii la judecatã". Prin urmare, se considerã cã "prin omisiunea din conţinutul art. 246 din Codul de procedurã civilã" este încãlcat art. 16 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, se mai aratã cã "este normal ca taxa judiciarã de timbru sã se restituie mãcar în parte", atunci când reclamantul renunţã la judecatã, întrucât aceastã taxã "trebuie încasatã pentru servicii prestate, nu şi în alte situaţii". În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 , autorul excepţiei apreciazã cã acestea sunt neconstituţionale, întrucât omit a reglementa problema "restituirii sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare [...] în cazul renunţãrii la judecatã, indiferent de obiectul cererii". Totodatã, se aratã cã "la alineatul (2) al art. 23 este precizatã proporţia în care se restituie taxa plãtitã în situaţiile prevãzute de lit. d) şi e) [ale art. 23 alin. (1)], [iar] acest lucru se putea face şi în cazul renunţãrii la judecatã". Totodatã, se susţine cã "justiţia nu este egalã pentru toţi", întrucât reclamantului îi este imposibil de a formula o cerere de restituire a cheltuielilor în caz de renunţare la judecatã. Judecãtoria Ploieşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, întrucât "accesul liber la justiţie [...] nu presupune în mod necesar gratuitatea, iar taxele de timbru reprezintã plata pentru serviciile prestate şi lucrãrile efectuate de cãtre instanţele judecãtoreşti". În consecinţã, faptul cã dispoziţiile criticate nu prevãd şi posibilitatea restituirii taxei judiciare de timbru şi "în situaţia în care reclamantul renunţã la judecata cererii de chemare în judecatã [...] nu înseamnã cã dispoziţiile art. 246 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. 23 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 146/1997 sunt neconstituţionale". În acest sens, instanţa considerã cã "legiuitorul nu a inclus aceastã situaţie printre cele [în care] urmeazã sã se restituie taxa de timbru, apreciind cã, în aceste cazuri, nu se justificã restituirea taxei judiciare de timbru, iar acest fapt nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate". Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea punctului de vedere prezentat Guvernul aratã cã excepţiile de la plata taxelor judiciare de timbru sunt prevãzute expres de lege, astfel cã "scutirea de la plata taxei judiciare de timbru ori acordarea de reduceri, eşalonãri sau amânãri pentru plata acestor categorii de taxe, precum şi restituirea acestora, în tot sau în parte, sunt prevãzute expres de lege, de regulã, pentru anumite categorii de persoane, în considerarea calitãţii persoanei respective şi a obiectului cererii". Totodatã, se aratã cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã principiul constituţional al liberului acces la justiţie, în acest sens invocându-se deciziile Curţii Constituţionale nr. 97 din 29 iunie 1999 şi nr. 47 din 4 februarie 2003. Guvernul apreciazã cã instituirea taxei judiciare de timbru este o aplicare a principiului consacrat de art. 56 alin. (1) din Constituţie privind contribuţiile financiare. Totodatã, se aratã cã, în conformitate cu dispoziţiile art. 139 alin. (1) din Constituţie, este "la latitudinea legiuitorului sã stabileascã modul de timbrare a cererilor" şi, în consecinţã, tot legiuitorul are "libertatea sã stabileascã situaţiile în care se justificã restituirea taxei de timbru". Nerestituirea taxei judiciare de timbru în situaţia în care reclamantul renunţã la judecata cererii de chemare în judecatã se datoreazã faptului cã, "în momentul în care justiţia a fost învestitã cu judecarea unei cauze, mecanismul pe care-l presupune declanşarea şi desfãşurarea unui proces a fost deja pus în mişcare, ceea ce implicã o serie de cheltuieli, uneori foarte costisitoare". În consecinţã, "dat fiind tocmai caracterul de serviciu public al justiţiei, care nu poate fi învestitã în mod gratuit, legiuitorul a apreciat cã restituirea taxei de timbru în situaţia renunţãrii la un anumit moment dat la judecatã nu se justificã". Totodatã, în susţinerea punctului de vedere prezentat, Guvernul invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la dispoziţiile <>Legii nr. 146/1997 . Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, întrucât "art. 21 din Constituţie nu instituie nici o interdicţie cu privire la plata taxelor judiciare de timbru, deoarece este legal şi normal ca justiţiabilii care beneficiazã de un folos nemijlocit din activitatea desfãşuratã de instanţele judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor care implicã serviciul public al justiţiei". De asemenea, se mai aratã cã "stabilirea cazurilor în care se restituie taxele judiciare de timbru este o prerogativã exclusivã a legiuitorului, în deplin acord cu prevederile art. 139 alin. (1) din Constituţie". În punctul de vedere prezentat Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 23 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 146/1997 "nu aduc atingere statului de drept, democratic şi social, demnitãţii omului, drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor sau altor valori supreme garantate prin Legea fundamentalã". Totodatã, Avocatul Poporului apreciazã cã "autorul excepţiei nu ridicã o problemã de constituţionalitate, ci o problemã de completare a legii", ceea ce, în conformitate cu prevederile <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , excedeazã competenţei Curţii Constituţionale. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 246 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. 23 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, acestea având urmãtorul cuprins: - Art. 246 din Codul de procedurã civilã: "Reclamantul poate sã renunţe oricând la judecatã, fie verbal în şedinţã, fie prin cerere scrisã. Renunţarea la judecatã se constatã prin încheiere datã fãrã drept de apel. Dacã renunţarea s-a fãcut dupã comunicarea cererii de chemare în judecatã, instanţa, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli. Când pãrţile au intrat în dezbaterea fondului, renunţarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte pãrţi."; - <>Art. 23 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 146/1997 : "(1) Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiţionarului, în urmãtoarele cazuri: a) când taxa plãtitã nu era datoratã; b) când s-a plãtit mai mult decât cuantumul legal; c) când acţiunea sau cererea rãmâne fãrã obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziţii legale; d) când, în procesul de divorţ, pãrţile au renunţat la judecatã ori s-au împãcat; e) când contestaţia la executare a fost admisã, iar hotãrârea a rãmas irevocabilã. (2) În cazul prevãzut la lit. d), se restituie jumãtate din taxa plãtitã, iar în cazul prevãzut la lit. e), taxa se restituie proporţional cu admiterea contestaţiei." Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (3), ale art. 16 alin. (1), ale art. 56 alin. (2) şi ale art. 124 alin. (2), care au urmãtorul cuprins: - Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate."; - Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri."; - Art. 56 alin. (2): "Sistemul legal de impuneri trebuie sã asigure aşezarea justã a sarcinilor fiscale."; - Art. 124 alin. (2): "Justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi." În esenţã, autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciazã cã nerestituirea taxei judiciare de timbru reclamantului în situaţia în care acesta renunţã la judecata cererii de chemare în judecatã este de naturã a încãlca dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3), ale art. 16 alin. (1), ale art. 56 alin. (2) şi ale art. 124 alin. (2), considerând cã aceasta reprezintã o discriminare faţã de situaţia pârâtului, care, conform art. 246 din Codul de procedurã civilã, beneficiazã de restituirea cheltuielilor în cazul în care reclamantul renunţã la judecatã. Curtea constatã cã dispoziţiile art. 246 din Codul de procedurã civilã reglementeazã renunţarea la judecatã a reclamantului, precum şi obligarea acestuia la cheltuieli de judecatã, în condiţiile legii, ca urmare a renunţãrii la judecatã. Obligarea reclamantului la cheltuieli de judecatã, atunci când renunţarea s-a fãcut dupã comunicarea cererii de chemare în judecatã, este consecinţa fireascã a culpei sale procesuale, urmând astfel sã suporte cheltuielile ocazionate pentru cealaltã parte în legãturã cu judecarea cauzei respective. În consecinţã, prevederea legalã criticatã nu este de naturã a încãlca dispoziţiile constituţionale invocate. Curtea reţine cã textul <>art. 23 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 146/1997 cuprinde prevederi referitoare la restituirea sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru, evitându-se astfel o îmbogãţire fãrã justã cauzã a statului, şi acoperã o paletã largã de situaţii în care se restituie, în totalitate sau în parte, taxele judiciare de timbru. De asemenea, Curtea constatã cã, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, procedura de judecatã este prevãzutã de lege, astfel încât stabilirea cazurilor în care se restituie taxele judiciare de timbru este de competenţa legiuitorului. În ceea ce priveşte susţinerea conform cãreia existã o inegalitate de tratament aplicabil, sub acest aspect, pãrţilor din proces, Curtea reţine cã aceastã criticã este neîntemeiatã, având în vedere cã situaţiile prevãzute de cele douã texte sunt cu totul deosebite, iar poziţia juridicã a reclamantului care a declanşat procesul, dar la care, ulterior, renunţã la judecatã, este total diferitã de cea a pârâtului chemat în judecatã prin acţiunea introdusã de reclamant. Cu privire la nerestituirea taxei judiciare de timbru, în situaţia în care reclamantul renunţã la judecata cererii de chemare în judecatã, Curtea reţine cã legiuitorul are în vedere, aşa cum s-a subliniat în jurisprudenţa Curţii şi în punctele de vedere formulate de Guvern şi de Avocatul Poporului, faptul cã, în momentul în care justiţia a fost învestitã cu judecarea unei cauze, mecanismul pe care îl presupune declanşarea şi desfãşurarea unui proces a fost deja pus în mişcare, ceea ce implicã anumite cheltuieli. Totodatã, având în vedere caracterul de serviciu public al justiţiei, legiuitorul a apreciat cã restituirea taxei de timbru în situaţia renunţãrii la un anumit moment dat la judecatã nu se justificã, cu excepţia situaţiilor în care s-ar pune problema îmbogãţirii fãrã just temei a statului ori în cazul divorţului, când se pune problema încurajãrii menţinerii cãsãtoriei. În ceea ce priveşte invocarea în susţinerea excepţiei a prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, Curtea reţine cã aceasta nu poate constitui un temei pentru admiterea excepţiei, textul reglementând principii generale ale organizãrii statului român, iar nu un drept constituţional de care se poate prevala autorul excepţiei. Susţinerea autorului excepţiei în sensul cã dispoziţiile criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 56 alin. (2) este neîntemeiatã, întrucât instituirea taxei judiciare de timbru este o aplicare a principiului consacrat de art. 56 alin. (1) din Constituţie privind contribuţiile financiare. Totodatã, în considerarea dispoziţiilor art. 139 alin. (1) din Constituţie, este la latitudinea legiuitorului stabilirea atât a modului de timbrare a cererilor, cât şi a cazurilor în care se justificã restituirea taxei de timbru.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 246 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. 23 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Aprodem" - S.A. Ploieşti în Dosarul nr. 3.866/2005 al Judecãtoriei Ploieşti. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 septembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Benke Karoly
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
