Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 431 din 21 octombrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 222 alin. (1) lit. b) si e) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.140 din 2 decembrie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Claudia Margareta Niţã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 222 alin. (1) lit. b) şi e) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Ecaterina Pãun şi Societatea Comercialã "FLOR PREST SERVICE" - S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 914/com/2004 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercialã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã prin <>Decizia nr. 164 din 1 aprilie 2004 Curtea Constituţionalã a statuat cã dispoziţiile art. 222 alin. (1) lit. e) reglementeazã o modalitate de dizolvare a unei societãţi comerciale, fãrã ca prin aceasta sã fie încãlcate prevederile art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, republicatã. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222 alin. (1) lit. b), se aratã cã şi acestea reglementeazã o altã modalitate de dizolvare a unei societãţi comerciale şi, prin conţinutul lor, reprezintã tocmai expresia obligaţiei statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, astfel cã nu se poate susţine încãlcarea art. 45 şi a art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea fundamentalã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 mai 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 914/com/2004, Tribunalul Constanţa - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 222 alin. (1) lit. b) şi e) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã. Excepţia a fost ridicatã de Ecaterina Pãun şi Societatea Comercialã "FLOR PREST SERVICE" - S.R.L. din Constanţa într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei cereri de dizolvare a unei societãţi comerciale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia aratã cã dispoziţiile art. 222 alin. (1) lit. b) şi e) din legea criticatã contravin prevederilor art. 41 alin. (2) teza întâi, ale art. 41^1 şi ale art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie. Astfel, se apreciazã cã prin textele de lege atacate, care prevãd douã modalitãţi de dizolvare a societãţii comerciale, se creeazã "o diferenţiere între proprietatea asociatului care efectiv desfãşoarã o activitate comercialã şi cea a altor asociaţi care nu desfãşoarã activitãţi comerciale", dar care au posibilitatea sã solicite, în orice moment, retragerea lor din societate sau dizolvarea acesteia. Consecinţa unor asemenea mãsuri luate asupra societãţii comerciale constã în "încãlcarea gravã şi ireparabilã a proprietãţii" asociaţilor, nesocotindu-se astfel art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituţie, referitor la ocrotirea proprietãţii private, indiferent de titular.
De asemenea, se aratã cã dispoziţiile de lege criticate "restrâng libertatea comerţului şi creeazã un cadru nefavorabil pentru valorificarea potenţialului comercial", contravenind normelor constituţionale prevãzute de art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a). Se apreciazã cã "scopul legii trebuie sã fie acela de a asigura desfãşurarea activitãţii societãţii comerciale, nu acela de a asigura nefuncţionalitatea acesteia" şi cã "lichidarea unei societãţi (...) constituie un mijloc de limitare gravã a libertãţii comerţului şi a cadrului instituţionalizat de exercitare a actelor de comerţ".
Autorii excepţiei mai susţin cã textele de lege atacate înfrâng şi prevederile <>art. 41^1 din Constituţie, revizuitã prin Legea nr. 429/2003 , prin aceea cã "se încalcã liberul acces la o activitate economicã, la liberã iniţiativã şi la exercitarea acestor libertãţi în structura societãţii existente".
Tribunalul Constanţa - Secţia comercialã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens se aratã cã affectio societatis, "caracter special al consimţãmântului cerut la încheierea unui contract de societate", este "premisa conlucrãrii pentru îndeplinirea obiectivelor sociale", presupune încrederea reciprocã între pãrţile contractante şi trebuie perpetuatã pe întreaga perioadã de existenţã a respectivei societãţi, reducerea sau lipsa acestui element reprezentând o realã piedicã în realizarea obiectivelor societare. Pe de altã parte, se apreciazã cã "atât timp cât Legea fundamentalã garanteazã libertatea asocierii, reciproca (retragerea, dizolvarea) este valabilã şi, în funcţie de caracterele împiedicãrii, apare uneori eficace sau justificabilã, ceea ce nu înseamnã cã înfrânge libertatea comerţului economiei de piaţã sau libera iniţiativã". Mai mult, se afirmã cã, "sub un alt aspect, dizolvarea reprezintã şi o mãsurã de protecţie a intereselor creditorilor societãţii, care ar putea fi lezaţi în drepturile lor din cauza neînţelegerilor grave dintre asociaţi".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instituţiei Avocatul Poporului, pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul a comunicat punctul sãu de vedere cu Adresa nr. 5/7.141/A.N. din data de 2 august 2004, prin care considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens se aratã cã textele de lege criticate "nu conduc la o dizolvare automatã a societãţii", deoarece instanţa de judecatã analizeazã situaţia de fapt în funcţie de prevederile legale, dar şi de cele statutare, şi dispune dizolvarea doar în cazul în care existã o vãditã şi justificatã imposibilitate a societãţii de a-şi realiza obiectul de activitate. În ceea ce priveşte dizolvarea din cauza unor neînţelegeri grave între asociaţi, se aratã cã o societate îşi poate continua existenţa şi fãrã asociaţii din a cãror culpã au intervenit neînţelegerile, astfel cã cererea de dizolvare pe cale judiciarã poate fi respinsã, iar asociaţii nemulţumiţi pot alege fie soluţia retragerii din societate, fie pe cea a excluderii asociatului culpabil, cu respectarea drepturilor fiecãruia dintre aceştia. O altã soluţie pentru salvgardarea societãţii comerciale este modificarea obiectului societãţii, prin acordul asociaţilor. Se mai menţioneazã cã, "prin dizolvare, societatea nu se desfiinţeazã, ci continuã sã existe, dar numai pentru operaţiunile specifice procesului de lichidare şi fiecare dintre asociaţi beneficiazã de posibilitatea şi mijloacele legale de a-şi apãra drepturile şi interesele, inclusiv dreptul de proprietate". În concluzie, se aratã cã textele de lege criticate nu numai cã nu încalcã dispoziţiile art. 44, 45 şi ale art. 135 alin. (1) şi (2) din Constituţie, ci "sunt menite sã asigure conservarea drepturilor pe care le consacrã şi sã permitã exercitarea lor în limitele stabilite de lege".
Avocatul Poporului a transmis punctul sãu de vedere cu Adresa nr. 5.644 din data de 21 iulie 2004, prin care apreciazã cã dispoziţiile <>art. 222 alin. (1) lit. b) şi e) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, sunt constituţionale. Astfel, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate faţã de dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, considerã cã aceasta nu poate fi reţinutã, întrucât conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, care, în cazul de faţã, este <>Legea nr. 31/1990 , iar textele de lege criticate sunt tocmai expresia acestor prevederi constituţionale. În acest sens invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv <>Decizia nr. 164 din 1 aprilie 2004 . Referitor la critica de neconstituţionalitate faţã de dispoziţiile art. 45 din Legea fundamentalã, se menţioneazã cã nici aceasta nu poate fi reţinutã, deoarece "prin efectul dizolvãrii societãţii comerciale nu se aduce atingere, sub nici un aspect, accesului liber la o activitate economicã, liberei iniţiative sau exercitãrii acestor drepturi de cãtre asociaţi". În sfârşit, se apreciazã cã nu sunt încãlcate nici normele constituţionale cuprinse în art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), întrucât "prin dispoziţiile de lege atacate se realizeazã tocmai respectarea obligaţiei statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, precum şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi instituţiei Avocatul Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 222 alin. (1) lit. b) şi e) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 29 ianuarie 1998, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Textele de lege au urmãtorul conţinut:
- Art. 222 alin. (1) lit. b) şi e):
"(1) Societatea se dizolvã prin:
(...)
b) imposibilitatea realizãrii obiectului de activitate al societãţii sau realizarea acestuia;
(...)
e) hotãrârea tribunalului, la cererea oricãrui asociat, pentru motive temeinice, precum neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedicã funcţionarea societãţii."
În motivarea excepţiei ridicate autorii acesteia invocã încãlcarea art. 41 alin. (2) teza întâi, art. 41^1 şi a art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, revizuitã prin <>Legea nr. 429/2003 . Ca urmare a republicãrii Legii fundamentale cu actualizarea denumirilor şi renumerotarea articolelor, normele invocate de autorii excepţiei au devenit art. 44 alin. (2) teza întâi, art. 45, respectiv art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), şi prevãd urmãtoarele:
- Art. 44 alin. (2) teza întâi: "Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular.";
- Art. 45: "Accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera iniţiativã şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate.";
- Art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a): "(1) Economia României este economie de piaţã, bazatã pe libera iniţiativã şi concurenţã.
(2) Statul trebuie sã asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;".
Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate ridicate se constatã cã autorii acesteia considerã cã prin reglementarea celor douã modalitãţi de dizolvare prevãzute de lit. b) şi e) ale alin. (1) al <>art. 222 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale se înfrâng dreptul de proprietate, prevãzut de art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera iniţiativã şi garantarea exercitãrii acestora, statuate de prevederile constituţionale ale art. 45, şi nu se respectã obligaţia statului de a asigura, potrivit art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea fundamentalã, libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie într-o economie de piaţã bazatã pe libera iniţiativã şi concurenţã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, raportatã la normele constituţionale ale art. 44 alin. (2) teza întâi, art. 45 şi ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã şi urmeazã sã o respingã pentru urmãtoarele considerente:
În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate faţã de prevederile art. 44 alin. (2) teza întâi din Legea fundamentalã, este de reţinut cã aceste dispoziţii se încadreazã în titlul III, intitulat "Drepturile, libertãţile şi îndatoririle fundamentale ale cetãţeanului". În cazul de faţã însã se invocã dreptul de proprietate al cãrui titular este o persoanã juridicã, astfel cã normele constituţionale amintite trebuie examinate prin coroborare cu cele ale art. 135 din Constituţie, referitoare la obligaţiile statului în ceea ce priveşte economia naţionalã. Într-o economie de piaţã, guvernatã de regulile concurenţei loiale, ale liberului acces la activitatea economicã şi ale liberei iniţiative, statul, urmând mecanismul propriu unui stat de drept, social şi democratic, nu poate sã susţinã şi sã protejeze o societate comercialã neviabilã, ca în speţã, al cãrei obiect de activitate este perturbat în realizarea sa prin lipsa de diligenţã, rea-credinţã sau neînţelegeri grave între asociaţi. Este în interesul general al societãţii, dar şi o consecinţã fireascã a mecanismelor economiei de piaţã, ca astfel de participanţi la activitatea economicã sã nu constituie subiecţi faţã de care statul trebuie sã-şi asume îndeplinirea obligaţiilor prevãzute de art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, iar asupra lor sã-şi producã efectul normele juridice referitoare la încetarea activitãţii în una dintre modalitãţile prevãzute în acestea. Prin urmare, dispoziţiile de lege criticate reprezintã tocmai expresia prevederilor art. 44 alin. (2) teza întâi şi ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea fundamentalã, întrucât prin reglementarea celor douã modalitãţi de dizolvare a unei societãţi comerciale sunt respectate exigenţele principiului economiei de piaţã, bazatã pe libera iniţiativã şi concurenţã, precum şi obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Textele de lege criticate sunt în deplin acord şi cu prevederile art. 45 din Constituţie, care garanteazã accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera iniţiativã, precum şi exercitarea acestora în condiţiile legii. Nu se poate susţine cã unei persoane juridice de drept privat, aflate în stare de dizolvare, îi este obstaculat accesul la activitatea economicã, deoarece statul are obligaţia sã respecte acest drept, iar nu obligaţia de a menţine în viaţa economicã o societate comercialã, prin eforturi publice. De altfel, dreptul oricãrei persoane de a desfãşura o activitate economicã este liber, statul garantând doar accesul neîngrãdit la libera iniţiativã, precum şi exercitarea acesteia.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 222 alin. (1) lit. a) şi e) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Ecaterina Pãun şi Societatea Comercialã "FLOR PREST SERVICE" - S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 914/com/2004 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din 21 octombrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistsent,
Claudia Margareta Niţã
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
