Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 431 din 13 septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Ion Tiucã - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 37 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Tincuţa Antonescu în Dosarul nr. 23.386/2004 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti. La apelul nominal se prezintã autorul excepţiei personal, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Autorul excepţiei solicitã admiterea excepţiei conform concluziilor scrise, depuse la dosar. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 17 martie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 23.386/2004, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 37 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Tincuţa Antonescu în dosarul menţionat, având ca obiect judecarea plângerii formulate de autorul excepţiei împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile <>art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 încalcã dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, "în sensul cã retroactiveazã, respectiv permit inspectorilor constatatori sã constate şi sã aplice sancţiuni, atât pentru contravenţiile la <>Legea nr. 50/1991 sãvârşite înainte de adoptarea şi intrarea în vigoare a <>Legii nr. 453/2001 , [...] cât şi dupã intervenirea prescripţiei date de <>art. 31 din Legea nr. 50/1991 , republicatã". Se aratã, de asemenea, cã "prin aplicarea alin. (5) al <>art. 37 din Legea nr. 50/1991 se permite retroactivarea legii contravenţionale, deşi aceasta nu este mai favorabilã unui contravenient la lege; [contravenientul] deşi a sãvârşit o contravenţie înainte de 31 august 2001, poate fi sancţionat chiar dacã se constatã cã a construit un imobil, spre exemplu în anul 1974, şi se dovedeşte finalizarea construcţiei la data respectivã". Autorul excepţiei mai susţine cã prevederile criticate, care nu prevãd un termen de prescripţie, sunt în contradicţie cu <>art. 31 din Legea nr. 50/1991 "care prevede un termen de prescripţie de doi ani". Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, instanţa aratã cã dispoziţiile criticate nu încalcã principiul constituţional al neretroactivitãţii, întrucât "sancţiunile «se aplicã în continuare» persoanelor vinovate de menţinerea în stare de nelegalitate a construcţiilor realizate cu încãlcarea reglementãrilor aplicabile, fãrã a lua mãsurile necesare pentru încadrarea acestora în regimul legal al construcţiilor". De altfel, considerã instanţa, potrivit <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 , "contravenţia este continuã în situaţia în care încãlcarea obligaţiei legale dureazã în timp". Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere, se considerã cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât "sancţiunile se aplicã în continuare persoanelor vinovate de menţinerea în stare de nelegalitate a construcţiilor realizate cu încãlcarea reglementãrilor aplicabile, fãrã a lua mãsurile necesare pentru intrarea acestora în regimul legal al construcţiilor". Potrivit punctului de vedere prezentat, construcţiile realizate fãrã eliberarea autorizaţiei de construire "existã/funcţioneazã în stare de nelegalitate, constituind un permanent pericol pe durata existenţei [lor], caz în care, pe de o parte, nu pot dobândi o situaţie juridicã certã, iar, pe de altã parte, persoanele vinovate de menţinerea acestei situaţii sunt pasibile de sancţiuni prevãzute de lege, pânã la asigurarea legalitãţii construcţiilor respective". Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale. În argumentarea acestui punct de vedere se aratã cã prevederile legale criticate "nu conţin în sine nici o dispoziţie cu caracter retroactiv şi nu fac precizãri în legãturã cu aplicarea în timp a reglementãrilor pe care le cuprind". În acest sens, este menţionatã <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 26/2004 . Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile autorului excepţiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>art. 37 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004. Dispoziţiile criticate pentru neconstituţionalitate au urmãtorul cuprins: " Art. 37. - (1) Persoanele fizice şi juridice care realizeazã lucrãri de construcţii în condiţiile prezentei legi au obligaţia de a executa integral lucrãrile pânã la termenul prevãzut în autorizaţie. (2) Lucrãrile de construcţii autorizate se considerã finalizate dacã s-au realizat toate elementele prevãzute în autorizaţie şi dacã s-a efectuat recepţia la terminarea lucrãrilor, în condiţiile legii, emiterea autorizaţiei de funcţionare fiind condiţionatã de existenţa procesului-verbal de recepţie. Efectuarea recepţiei la terminarea lucrãrilor este obligatorie şi în situaţia realizãrii lucrãrilor în regie proprie. (3) La terminarea lucrãrilor, beneficiarul autorizaţiei de construire are obligaţia sã regularizeze taxa pentru autorizaţia de construire, potrivit legii. (4) O datã cu regularizarea taxei prevãzute la alin. (3), beneficiarii autorizaţiilor de construire vor regulariza şi celelalte cote prevãzute de lege. (5) Construcţiile executate fãrã autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum şi cele care nu au efectuatã recepţia la terminarea lucrãrilor, potrivit legii, nu se considerã finalizate şi nu pot fi intabulate în cartea funciarã. În aceastã situaţie se aplicã în continuare sancţiunile prevãzute de lege." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã, Curtea observã cã, deşi aceasta vizeazã întregul text al art. 37 din lege, în realitate, din motivare rezultã în mod evident cã se referã numai la alin. (5) al art. 37 din lege, astfel cã numai asupra acestor prevederi Curtea urmeazã sã se pronunţe. Textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei este art. 15 alin. (2), având urmãtorul cuprins: "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile." Autorul excepţiei susţine cã prevederile <>art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 retroactiveazã, "respectiv permit inspectorilor constatatori sã constate şi sã aplice sancţiuni, atât pentru contravenţiile la <>Legea nr. 50/1991 sãvârşite înainte de adoptarea şi intrarea în vigoare a <>Legii nr. 453/2001 , [...] cât şi dupã intervenirea prescripţiei date de <>art. 31 din Legea nr. 50/1991 , republicatã". Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 37 din Legea nr. 50/1991 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate anterior republicãrii legii. Prin <>Decizia nr. 26 din 27 ianuarie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 25 februarie 2004, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 (textul de lege, anterior republicãrii, avea o altã numerotare, dar un conţinut identic), reţinând cã textul "nu conţine în sine nici o dispoziţie cu caracter retroactiv şi nu face precizãri în legãturã cu aplicarea în timp a reglementãrilor pe care le cuprinde. În consecinţã, nu se poate reţine cã textul de lege criticat ar încãlca dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţia republicatã. De altfel, conform prevederilor <>art. 13 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã prin <>Legea nr. 180/2002 , «Contravenţia este continuã în situaţia în care încãlcarea obligaţiei legale dureazã în timp»". Soluţia Curţii Constituţionale pronunţatã în cauza respectivã, precum şi considerentele care au stat la baza acesteia îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã, întrucât nu se invocã elemente noi de naturã a determina schimbarea acestei jurisprudenţe. Susţinerea autorului excepţiei cã prevederile criticate, care nu reglementeazã un termen de prescripţie, sunt în contradicţie cu <>art. 31 din Legea nr. 50/1991 , nu are relevanţã, sub aspectul controlului de constituţionalitate, deoarece, chiar dacã ar fi realã, reprezintã o problemã de coordonare legislativã, de resortul autoritãţii legiuitoare, iar nu de competenţa Curţii Constituţionale.
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Tincuţa Antonescu în Dosarul nr. 23.386/2004 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 septembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
