Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 430 din 7 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 103 alin. (8) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 356 din 23 mai 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Constantin Marcu în Dosarul nr. 4.371/109/2009 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 4.371/109/2009, Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Constantin Marcu cu ocazia soluţionãrii recursului formulat de Instituţia Prefectului Judeţului Argeş împotriva Sentinţei civile nr. 77/CAF din 29 ianuarie 2010, pronunţatã de Tribunalul Argeş.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 contravine prevederilor constituţionale ale art. 1, art. 11, art. 15, art. 16, art. 21, art. 25, art. 26, art. 52 şi art. 53. În acest sens aratã, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate "reglementeazã un cadru ipotetic, acela al indiciilor care antameazã o prezumţie de vinovãţie în obţinerea permisului de conducere şi atribuie autoritãţii emitente posibilitatea de a suspenda exercitarea unui drept constituţional, care, pânã la dovedirea încãlcãrii dispoziţiilor legale în materie, nu poate fi îngrãdit." De asemenea, autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile de lege criticate intrã în contradicţie cu dispoziţiile Legii nr. 126/1997 pentru ratificarea Convenţiei europene cu privire la efectele internaţionale ale interzicerii exercitãrii dreptului de a conduce un vehicul cu motor, adoptatã la Bruxelles la 3 iunie 1976, şi cele ale art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi reglementeazã douã instituţii de suspendare a exercitãrii dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, una ca sancţiune contravenţionalã şi alta ca sancţiune administrativã, ceea ce contravine prevederilor constituţionale referitoare la dreptul la apãrare. Considerã cã prin textul de lege criticat se restricţioneazã un drept legitim, fãrã ca persoana vãtãmatã sã se poatã adresa justiţiei pentru apãrarea dreptului sãu, în cadrul unui proces echitabil şi soluţionat într-un termen rezonabil. În fine, autorul excepţiei invocã jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Cauza Escoubet vs. Belgia şi Cauza Malige vs. Franţa.
Instanţa de judecatã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, dispoziţii introduse prin articolul unic al Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 9/2009 pentru completarea art. 103 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 2 martie 2009, având urmãtorul cuprins: "În situaţia în care autoritatea emitentã a permisului de conducere a sesizat instanţa de judecatã potrivit art. 114 alin. (1) lit. e), autoritatea emitentã a permisului de conducere va dispune prin ordin suspendarea exercitãrii dreptului de a conduce autovehicule, suspendare ce opereazã pânã la rãmânerea definitivã şi irevocabilã a hotãrârii judecãtoreşti. În acest caz, titularul este obligat sã se prezinte la unitatea de poliţie pe raza cãreia domiciliazã, are reşedinţa sau, dupã caz, rezidenţa normalã, în termen de 5 zile de la comunicarea ordinului, pentru a preda permisul de conducere."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 referitoare la statul român, art. 11 referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 referitoare la universalitatea legii, art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, art. 25 privind dreptul la libera circulaţie, art. 26 referitoare la viaţa intimã, familialã şi privatã, art. 52 referitoare la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã sã obţinã recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei şi art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, referitor la invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, Curtea constatã cã domeniul de aplicare al acestui text constituţional este circumscris restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi prevãzute de Legea fundamentalã, iar nu restrângerii exerciţiului oricãrui drept subiectiv, chiar dacã el izvorãşte dintr-un act normativ. Textul de lege criticat nu restrânge drepturi sau libertãţi constituţionale, ci stabileşte posibilitatea autoritãţii emitente a permisului de conducere de a dispune, prin ordin, suspendarea exercitãrii dreptului de a conduce autovehicule, atunci când aceastã autoritate a sesizat instanţa de judecatã în vederea anulãrii permisului de conducere obţinut cu nerespectarea prevederilor legale.
Pe de altã parte, este de observat cã alin. (1) al art. 53 prevede, între alte situaţii, cã exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns şi pentru apãrarea ordinii publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor.
Astfel, între exercitarea dreptului de a conduce autovehicule de cãtre unele persoane pentru care existã indicii privind dobândirea permisului de conducere fãrã a fi absolvit un curs de pregãtire sau fãrã parcurgerea etapelor de examinare teoreticã şi practicã ori prin susţinerea formalã a acestora şi ocrotirea interesului general care se identificã în acest caz cu necesitatea menţinerii siguranţei circulaţiei pe drumurile publice, legiuitorul a înţeles sã dea prioritate celui din urmã.
De altfel, mãsura propusã de textul de lege criticat este una temporarã, ce opereazã pânã la rãmânerea definitivã şi irevocabilã a hotãrârii judecãtoreşti prin care se dispune anularea permisului de conducere. În cazul în care instanţa de judecatã constatã cã nu poate dispune anularea permisului de conducere, acesta fiind obţinut cu respectarea normelor legale, va respinge cererea introdusã de autoritatea emitentã a permisului de conducere, urmând ca aceasta din urmã sã facã aplicarea art. 113 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 şi sã dispunã restituirea permisului de conducere titularului.
În ceea ce priveşte critica autorului excepţiei referitoare la invocarea prevederilor art. 21 şi 52 din Constituţie, se constatã cã aceasta este neîntemeiatã; potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cel interesat, inclusiv autorul excepţiei, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale.
Faţã de invocarea prevederilor art. 11 şi art. 20 din Constituţie, se constatã cã autorul excepţiei nu a indicat dispoziţiile internaţionale considerate a fi încãlcate de art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002, astfel cã nu poate fi reţinutã nici aceastã criticã de neconstituţionalitate.
De asemenea, în ceea ce priveşte invocarea de cãtre autorul excepţiei a prevederilor art. 1, art. 15 şi art. 26 din Constituţie, se reţine cã aceste dispoziţii constituţionale nu au relevanţã în cauza dedusã controlului.
În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia textul criticat intrã în contradicţie cu dispoziţiile Legii nr. 126/1997 şi cele ale art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, se constatã cã examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din aceastã comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel, s-ar ajunge inevitabil la concluzia cã, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţionalã, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Aşa fiind, se reţine cã eventuala contradicţie existentã între dispoziţiile unor legi în vigoare nu intrã sub incidenţa controlului de constituţionalitate.
De altfel, asupra dispoziţiilor art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002, raportate la aceleaşi prevederi constituţionale şi cu motivare similarã, Curtea s-a pronunţat prin mai multe decizii, precum Decizia nr. 329/2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2010, constatând cã excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii de lege este neîntemeiatã.
Întrucât nu au apãrut elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele acestor decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Constantin Marcu în Dosarul nr. 4.371/109/2009 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 aprilie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
