Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 43 din 13 octombrie 2008 pentru examinarea recursului in interesul legii, cu privire la competenta instantei penale, investita cu judecarea infractiunilor prevazute de art. 84 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 372 din 3 iunie 2009
Dosar nr. 28/2008
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, referitor la competenţa instanţei penale, învestitã cu judecarea infracţiunilor prevãzute de <>art. 84 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, de a soluţiona acţiunea civilã alãturatã celei penale.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 81de judecãtori din totalul de 115 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Iuliana Nedelcu, procuror şef al Secţiei judiciare.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia, în sensul de a se stabili cã, în cazul infracţiunilor prevãzute de <>art. 84 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, acţiunea civilã nu poate fi alãturatã celei penale.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti nu existã un punct de vedere unitar privind competenţa instanţei penale, învestitã cu judecarea infracţiunilor reglementate de <>Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, de a soluţiona acţiunea civilã alãturatã celei penale.
Astfel, unele instanţe au considerat cã în acest caz acţiunea civilã poate fi alãturatã celei penale, pe motiv cã sunt întrunite elementele rãspunderii delictuale, soluţionând latura civilã în cauzele având ca obiect infracţiunile reglementate de <>Legea nr. 59/1934 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, în temeiul art. 14, raportat la art. 346 din Codul de procedurã penalã cu referire la art. 998 şi urmãtoarele din Codul civil.
Alte instanţe, dimpotrivã, s-au pronunţat în sensul cã acţiunea civilã nu este admisibilã în faţa instanţei penale întrucât, pe de o parte, infracţiunile prevãzute de <>art. 84 din Legea nr. 59/1934 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sunt infracţiuni de pericol şi ca atare nu sunt susceptibile sã producã un prejudiciu material, iar pe de altã parte, cecul refuzat la platã constituie titlu executoriu, încât în cazul admiterii acţiunii civile s-ar ajunge în situaţia ca partea sã obţinã douã titluri pentru aceeaşi creanţã.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
Conţinutul infracţiunilor prevãzute de <>art. 84 din Legea nr. 59/1934 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, reglementeazã aspecte referitoare la emiterea şi forma cecului, transmiterea cecului, prescripţia şi infracţiunile care au legãturã cu folosirea cecului.
Elementele esenţiale reglementate constau în: denumirea de cec trecutã în însuşi textul titlului; ordinul necondiţionat de a plãti o anumitã sumã de bani; numele celui care trebuie sã plãteascã; arãtarea datei şi a locului emiterii; numele şi prenumele, firma şi semnãtura celui care se obligã.
În esenţã, astfel de infracţiuni constau în: emiterea cecului fãrã autorizarea trasului; emiterea cecului fãrã a avea la tras disponibilul suficient, emiterea cecului cu datã falsã, emiterea cecului cãruia îi lipseşte un element esenţial sau care este emis chiar în favoarea trãgãtorului.
Scopul acestor incriminãri îl reprezintã, în principal, prevenirea emiterii cecurilor fãrã provizia necesarã în contul bancar sau a completãrii lor în modalitãţi care ar prejudicia beneficiarul.
Infracţiunile reglementate în <>Legea nr. 59/1934 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, denumite în doctrinã ca formale, sunt periculoase pentru circuitul civil lato sensu. Existenţa lor nu necesitã producerea unor consecinţe patrimoniale, deoarece protejeazã numai relaţiile sociale referitoare la operaţiunile cu cecuri în vederea asigurãrii credibilitãţii acestor instrumente de platã, cu rol deosebit în relaţiile comerciale.
În cazul sãvârşirii unor astfel de fapte, subiectul pasiv este instituţia bancarã a cãrei credibilitate a fost periclitatã prin acţiunea de emitere a cecului fãrã respectarea condiţiilor legale, iar nu beneficiarul cecului emis cu încãlcarea dispoziţiilor legale.
Ca urmare, infracţiunile prevãzute în <>art. 84 din Legea nr. 59/1934 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sunt infracţiuni de pericol, iar scopul acestei incriminãri este acela de a determina emiterea corectã a cecurilor, iar nu acoperirea vreunei pagube materiale.
De altfel, instanţa supremã a statuat anterior în aceastã materie, prin Decizia de îndrumare nr. 1/1968, cã infracţiunile de pericol nu sunt cauzatoare de prejudicii prin ele însele şi, ca atare, în cazul unor asemenea infracţiuni instanţa învestitã cu judecarea acţiunii penale nu este competentã sã soluţioneze şi acţiunea civilã alãturatã celei penale.
Mai este de observat cã, în cazul infracţiunilor reglementate de dispoziţiile <>art. 84 din Legea nr. 59/1934 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, situaţia-premisã este datã de existenţa unui raport juridic de naturã contractualã în care cecul, ca instrument de platã, reprezintã o garanţie a îndeplinirii obligaţiilor asumate de debitori prin contractele comerciale încheiate.
De aceea, în cazul sãvârşirii unor astfel de fapte, prejudiciul cauzat creditorului-parte vãtãmatã este determinat de neexecutarea obligaţiei asumate de cãtre debitorul-inculpat prin contractul comercial încheiat, iar nu de emiterea ulterioarã a cecului cu încãlcarea legii penale.
Este firesc, deci, ca în asemenea cauze, pentru acoperirea prejudiciului suferit, creditorii sã aibã la dispoziţie numai acţiunea civilã separatã, izvorâtã din contract, iar nu şi acţiunea civilã întemeiatã pe rãspunderea delictualã, care poate fi alãturatã celei penale.
De altfel, o asemenea soluţie se impune şi pentru cã, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 53 alin. 1 din Legea nr. 59/1934 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cecul are valoare de titlu executoriu.
Or, faţã de aceste dispoziţii legale, chiar şi în cazul în care cecul a fost emis cu nerespectarea condiţiilor cerute de lege, el constituind titlu executoriu, nu mai este necesarã o hotãrâre judecãtoreascã pentru ca partea vãtãmatã creditoare sã îşi poatã acoperi prejudiciul, acesta putând fi recuperat prin însãşi punerea în executare silitã a cecului dupã o prealabilã învestire cu formulã executorie.
În aceste condiţii, alãturarea acţiunii civile celei penale ar duce, prin soluţionarea (în ipoteza admiterii), la crearea a douã titluri executorii (hotãrârea penalã care soluţioneazã acţiunea civilã şi cecul însuşi), ceea ce este inadmisibil.
Prin urmare, obţinerea unui titlu executoriu pe calea acţiunii civile alãturate celei penale nici nu şi-ar justifica utilitatea cât timp hotãrârea ce s-ar pronunţa în aceastã privinţã nu ar putea cuprinde decât ceea ce deja este menţionat în cecul perfect valabil şi executoriu.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, precum şi ale art. 414^2 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã instanţa penalã învestitã cu judecarea infracţiunilor prevãzute de <>art. 84 din Legea nr. 59/1934 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, nu va soluţiona acţiunea civilã alãturatã celei penale, urmând a pronunţa respingerea ca inadmisibilã a acţiunii civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Instanţa penalã învestitã cu judecarea infracţiunilor prevãzute de <>art. 84 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, nu va soluţiona acţiunea civilã alãturatã acţiunii penale, urmând a pronunţa respingerea ca inadmisibilã a acţiunii civile.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã astãzi, 13 octombrie 2008.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prov. univ. dr. NICOLAE POPA
p. Prim-magistrat-asistent
Victoria Maftei,
eliberatã din funcţie prin pensionare,
Adriana Daniela White
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
