Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 429 din 13 septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 400^1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 893 din 6 octombrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 400^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ion Matei în Dosarul nr. 4.391/2004 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti.
La apelul nominal rãspunde personal Ionel Dumitru, lipsã fiind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, partea prezentã solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii acestor dispoziţii, statuând prin <>Decizia nr. 379 din 14 octombrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 7 noiembrie 2003, cã acestea sunt constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 martie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 4.391/2004, Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 400^1 din Codul de procedurã civilã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 400^1 din Codul de procedurã civilã sunt neconstituţionale, deoarece contravin prevederilor art. 44 alin. (1) din Constituţie. În acest sens aratã cã, prin posibilitãţile oferite instanţei de textul de lege criticat, dreptul de proprietate al contestatorului-debitor (autor al excepţiei) asupra unui imobil este afectat deoarece permite intimatului-creditor sã se îndestuleze de pe urma acestui imobil pentru o creanţã cu care nu are nici o legãturã.
Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece cererea de împãrţire a bunurilor comune, formulatã de cãtre creditor, în cadrul executãrii silite, conform art. 400^1 din Codul de procedurã civilã, nu aduce atingere dreptului de proprietate al contestatorului-debitor, fiind o deposedare cu cauzã, ce se realizeazã în scopul satisfacerii creanţei pe care acesta o are împotriva debitorului care nu a înţeles sã-şi execute de bunãvoie obligaţia de platã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã art. 400^1 din Codul de procedurã civilã reglementeazã calea proceduralã prin care creditorul poate sã-şi realizeze un drept recunoscut de lege, şi anume formulând, în cadrul unei contestaţii la executare, cererea de a se împãrţi bunurile pe care debitorul le are în proprietate comunã, în scopul de a se determina în concret care bunuri sau alte valori care pot fi urmãrite aparţin numai debitorului, pentru a fi supuse urmãririi, în virtutea dreptului de gaj general recunoscut creditorilor de art. 1718 din Codul civil. Astfel, textul de lege criticat oferã posibilitatea creditorilor sã treacã la executarea silitã, al cãrei obiect îl pot constitui doar bunurile debitorului, asigurând totodatã protejarea intereselor patrimoniale ale coproprietarilor debitorilor care nu sunt parte în raportul juridic supus judecãţii, respectiv în raportul de obligaţie faţã de creditorul urmãritor. În acest sens Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 379 din 14 octombrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 7 noiembrie 2003.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului de proprietate, ci, dimpotrivã, dã expresie acestuia într-o manierã specificã. Departe de a constitui o atingere a dreptului subiectiv în sine, asemenea reglementãri creeazã condiţiile indispensabile valorificãrii acestuia, prin posibilitatea datã creditorului de a cere împãrţirea bunurilor proprietate comunã, în scopul satisfacerii creanţei sale împotriva debitorului care nu a înţeles sã o execute de bunãvoie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 400^1 din Codul de procedurã civilã, introdus prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 , ordonanţã publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000.
Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut:
- Art. 400^1 din Codul de procedurã civilã: "Împãrţirea bunurilor proprietate comunã poate fi hotãrâtã, la cererea pãrţii interesate, şi în cadrul judecãrii contestaţiei la executare."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor art. 44 alin. (1) din Constituţie, care au urmãtorul conţinut: "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, dupã urmãrirea bunurilor proprii, creditorul personal va putea cere împãrţeala bunurilor comune, în acest fel bunurile atribuite fiecãrui soţ devenind bunuri proprii şi putând forma obiectul urmãririi silite din partea creditorului. Prin <>Decizia nr. 379 din 14 octombrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 7 noiembrie 2003, Curtea a statuat cã dispoziţiile art. 400^1 asigurã, pe de o parte, protejarea intereselor patrimoniale ale acelor coproprietari care nu sunt parte în raportul juridic supus judecãţii, iar pe de altã parte, permit creditorilor sã treacã la executarea silitã al cãrei obiect îl pot constitui doar bunurile debitorului. Aşa fiind, existenţa proprietãţii comune împiedicã temporar realizarea executãrii silite, numai dupã finalizarea procedurii de împãrţealã a bunurilor indivize executarea putând continua cu privire la bunurile ce aparţin exclusiv debitorului urmãrit. Prin efectul partajului, creditorul pãstreazã posibilitatea fie de a urmãri întregul bun care a fãcut obiectul partajului, dacã acesta a fost atribuit debitorului, fie sulta la care a fost obligat coproprietarul nedebitor cãruia i-a fost atribuit bunul, fie partea cuvenitã debitorului din preţul obţinut din vânzarea întregului imobil. Aşa fiind, Curtea reţine cã reglementarea criticatã are ca finalitate protejarea intereselor coproprietarilor nedebitori, puşi, în acest mod, la adãpost de riscul de a fi obligaţi sã participe la achitarea unei datorii care nu le incumbã, efectuând astfel o platã nedatoratã.
Prin urmare, se constatã cã textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului de proprietate, consacrat de art. 44 din Constituţie, critica autorului excepţiei fiind neîntemeiatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 400^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ion Matei în Dosarul nr. 4.391/2004 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 septembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
