Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 427 din 10 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1)-(4) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public si a art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 361 din 28 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 22 alin. (1)-(4) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, excepţie ridicatã de Corneliu Cãileanu din Iaşi în Dosarul nr. 45/45/2006 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde prezent autorul excepţiei, constatându-se lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii dã cuvântul autorului excepţiei, care solicitã admiterea acesteia, sens în care reitereazã motivele formulate în faţa instanţei de judecatã. În plus, invocã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , referitoare la instanţa competentã sã soluţioneze unele categorii de litigii privind acte administrative, în funcţie de valoare, dacã prin lege specialã nu se prevede altfel. Apreciazã cã sintagma "dacã prin lege specialã nu se prevede altfel" este neconstituţionalã, întrucât reprezintã o modificare a unei legi organice printr-o lege ordinarã, ceea ce încalcã art. 52, art. 73 şi art. 76 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Depune note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, cât priveşte prevederile <>art. 22 alin. (1)-(4) din Legea nr. 544/2001 , întrucât apreciazã cã nu contravin dispoziţiilor din Constituţie invocate ca fiind încãlcate. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , pune concluzii de respingere ca inadmisibilã, întrucât, contrar <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost ridicatã direct în faţa Curţii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 decembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 45/45/2006, Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 22 alin. (1)-(4) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, excepţie ridicatã de Corneliu Cãileanu din Iaşi într-o cauzã de contencios administrativ având ca obiect o acţiune împotriva Guvernului României, întemeiatã, printre alte acte normative, şi pe <>Legea nr. 544/2001 .
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textul de lege criticat contravine art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (2), art. 21, 24 şi 61 din Constituţie. În acest sens, aratã cã, prin "atribuirea competenţei materiale unei anumite instanţe", <>art. 22 din Legea nr. 544/2001 îngrãdeşte accesul liber la justiţie prevãzut de art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, potrivit cãruia justiţiabilul are "dreptul sã aleagã liber şi neîngrãdit calea de atac". Art. 22 încalcã art. 21 din Constituţie şi prin aceea cã este "ambiguu" şi "neclar" în privinţa termenului de introducere a acţiunii la instanţa competentã, astfel cã este posibil ca, la expirarea termenului de 30 de zile prevãzut de art. 7 din lege, acţiunea introdusã la instanţa de contencios administrativ sã fie tardivã. O altã ambiguitate, care poate "fi interpretatã ca o limitare a liberului acces la justiţie", constã în faptul cã textul de lege criticat nu prevede în mod explicit procedura plângerii prealabile, aceasta fiind reglementatã prin normele metodologice de aplicare a legii. În final, mai considerã cã "<>art. 22 alin. (1) şi urmãtoarele din Legea nr. 544/2001 " "introduce prea multe competenţe speciale şi derogãri de la prevederile legale deja în vigoare care oferã deja un cadru unitar de judecare a cauzelor legate de vãtãmarea unor drepturi prevãzute de lege, singurul rezultat fiind acela de buimãcire totalã atât a pãrţilor, cât şi a judecãtorilor, încãlcând dreptul de acces la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi rezolvarea cauzei într-un timp rezonabil".
Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã, "deoarece dispoziţiile <>art. 22 alin. (1), (2), (3) şi (4) din Legea nr. 544/2001 nu încalcã şi nu eludeazã dispoziţiile prevãzute de art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţia României." În acest sens, invocã <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 407/2004 .
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 22 alin. (1)-(4) din Legea nr. 544/2001 este inadmisibilã, în sensul <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , întrucât criticile formulate se întemeiazã "pe opinia autorului cu ceea ce ar fi dorit sã conţinã textul de lege în cauzã" cu privire la competenţa materialã, procedura şi termenele aplicabile în cazul plângerii în contencios administrativ. Or, potrivit art. 126 din Constituţie, aceste aspecte intrã în competenţa exclusivã a legiuitorului. Mai aratã cã, de altfel, principiul constituţional al liberului acces la justiţie semnificã faptul cã orice persoanã se poate adresa instanţelor judecãtoreşti pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul cã acest drept nu poate fi supus niciunei condiţionãri.
Avocatul Poporului considerã cã aspectele invocate de autorul excepţiei nu constituie probleme de constituţionalitate, ci de aplicare a legii, de competenţa exclusivã a instanţelor judecãtoreşti. Mai aratã cã dispoziţia de lege criticatã nu îngrãdeşte liberul acces la justiţie, ci, dimpotrivã, reprezintã o concretizare a acestuia, precum şi cã, fiind norme de procedurã, prevederile <>art. 22 din Legea nr. 544/2001 se stabilesc, conform art. 126 alin. (2) din Constituţie, de legiuitor.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile autorului excepţiei şi ale reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 22 alin. (1)-(4) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 23 octombrie 2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Art. 22 alin. (1)-(4) din lege are urmãtorul cuprins: "(1) În cazul în care o persoanã se considerã vãtãmatã în drepturile sale, prevãzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cãrei razã teritorialã domiciliazã sau în a cãrei razã teritorialã se aflã sediul autoritãţii ori al instituţiei publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirãrii termenului prevãzut la art. 7.
(2) Instanţa poate obliga autoritatea sau instituţia publicã sã furnizeze informaţiile de interes public solicitate şi sã plãteascã daune morale şi/sau patrimoniale.
(3) Hotãrârea tribunalului este supusã recursului.
(4) Decizia Curţii de apel este definitivã şi irevocabilã."
În opinia autorului excepţiei acest text de lege contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (1), potrivit cãruia: "(1) Cetãţenii beneficiazã de drepturile şi de libertãţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevãzute de acestea", ale art. 16 alin. (2), care stabileşte cã "Nimeni nu este mai presus de lege", ale art. 21 privind "Accesul liber la justiţie", ale art. 24 care garanteazã "Dreptul la apãrare" şi ale art. 61 referitor la "Rolul şi structura" Parlamentului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Susţineri potrivit cãrora <>art. 22 din Legea nr. 544/2001 îngrãdeşte accesul liber la justiţie au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate şi Curtea, prin deciziile nr. 407 din 7 octombrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.112 din 27 noiembrie 2004, şi nr. 568 din 19 septembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 890 din 1 noiembrie 2006, respingând excepţiile, a statuat, în esenţã, cã textul de lege criticat nu împiedicã persoana interesatã de a se adresa instanţei de judecatã pentru apãrarea sau recunoaşterea drepturilor sale prevãzute de <>Legea nr. 544/2001 . De asemenea, s-a mai reţinut cã textele criticate dau expresie dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", iar cu privire la problema compatibilitãţii unor proceduri speciale sau a particularitãţilor procedurale pentru exercitarea drepturilor procesuale ale pãrţilor cu principiul liberului acces la justiţie, prin <>Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994 , Curtea Constituţionalã a statuat cã "este de competenţa exclusivã a legiuitorului de a institui regulile de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti. (...) Pe cale de consecinţã, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, ca şi modalitãţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrãditã a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalitãţile instituite de lege".
Cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, în care nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii.
De asemenea, Curtea constatã cã, în legãturã cu încãlcarea art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (2), art. 21, 24 şi 61 (în realitate, probabil, art. 51 privind "Dreptul de petiţionare") din Constituţie invocate de asemenea ca fiind încãlcate, nu sunt formulate niciun fel de critici, astfel cã nu se poate efectua controlul de constituţionalitate.
De altfel, în cauzã nu este ridicatã o excepţie de neconstituţionalitate, ci autorul acesteia îşi exprimã nemulţumirea cu privire la modul în care autoritatea publicã competentã a înţeles sã îşi îndeplineascã obligaţiile ce-i reveneau potrivit legii şi înfãţişeazã detaliat situaţia de fapt din dosar. Totodatã, autorul excepţiei se referã la probleme vizând competenţa dupã materie, precum şi procedura şi termenele aplicabile în cazul plângerii în contencios administrativ. Or, potrivit legii sale de organizare, "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Pe de altã parte, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, este atributul exclusiv al legiuitorului stabilirea competenţei şi procedurii de judecatã, inclusiv a condiţiilor de exercitare a cererilor de chemare în judecatã şi a instituirii unor termene procedurale.
În legãturã cu invocarea excepţiei de neconstituţionalitate a <>art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã direct în faţa Curţii în şedinţa de judecatã din data de 10 mai 2007, Curtea constatã cã aceasta este inadmisibilã, potrivit <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, care prevede cã aceasta decide "asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare, care are legãturã cu soluţionarea cauzei în orice fazã a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia", precum şi potrivit jurisprudenţei sale constante în materie.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 22 alin. (1)-(4) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, excepţie ridicatã de Corneliu Cãileanu din Iaşi în Dosarul nr. 45/45/2006 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
2. Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de acelaşi autor în dosarul aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 mai 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
