Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 426 din 26 martie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 49-52 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 319 din 14 mai 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen Cãtãlina Gliga - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 49-52 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicatã de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor în Dosarul nr. 1.363/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, prin avocat Aurelian George Uluitu, din cadrul Baroului Bucureşti, cu împuternicire avocaţialã depusã la dosar, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii Constituţionale acordã cuvântul apãrãtorului autorului excepţiei, pentru susţinerea acesteia. Aratã, în acest sens, cã dispoziţiile <>art. 49-52 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului contravin prevederilor art. 9, 40, art. 116 alin. (1) şi ale art. 137 alin. (1) din Constituţie, deoarece instituie o formã de asociere obligatorie, independent de manifestarea de voinţã a poliţiştilor. Astfel, aratã cã legea criticatã reglementeazã înfiinţarea Corpului Naţional al Poliţiştilor ca persoanã juridicã de drept public, reprezentând forma de organizare pe criteriul apartenenţei la categoria profesionalã a poliţiştilor, scopul legal al acesteia constând în promovarea intereselor poliţiştilor şi apãrarea drepturilor lor. Modalitatea prin care legea reglementeazã organizarea şi funcţionarea Corpului Naţional al Poliţiştilor încalcã atât prevederile constituţionale indicate, cât şi normele internaţionale în materia asocierii, cu referire în special la îngrãdirile privind exercitarea dreptului de asociere a funcţionarilor publici. Solicitã, pentru toate cele arãtate, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã textele de lege criticate nu suprimã dreptul de asociere al poliţiştilor, forma de organizare profesionalã instituitã prin <>Legea nr. 360/2002 , având drept scop promovarea intereselor acestei categorii profesionale. Pe de altã parte, aratã cã nemulţumirea autorului excepţiei priveşte, în realitate, dispoziţiile <>art. 9 din Hotãrârea Guvernului nr. 1.305/2002 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Corpului Naţional al Poliţiştilor, care, însã, nu pot face obiectul contenciosului constituţional, ci, eventual, al contenciosului administrativ.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 octombrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 1.363/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 49-52 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.
Excepţia a fost ridicatã de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor într-o cauzã de contencios administrativ având ca obiect o acţiune în anulare a unui ordin al ministrului administraţiei şi internelor privind eficientizarea activitãţii Corpului Naţional al Poliţiştilor, precum şi a tuturor prevederilor din actele normative referitoare la aceastã organizaţie.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã înfiinţarea, prin lege, a Corpului Naţional al Poliţiştilor, precum şi prevederea ca toţi poliţiştii sã devinã, de drept, membri ai Corpului, cuprinsã la <>art. 9 alin. (3) din Hotãrârea Guvernului nr. 1.305/2002 (emisã pentru aplicarea textelor de lege criticate) încalcã dreptul la liberã asociere.
Constituţia României şi Convenţia nr. 98 a O.I.M. nu prevãd obligaţia ca lucrãtorii sã se asocieze de drept fãrã sã li se cearã consimţãmântul, cu atât mai mult prin înfiinţarea unor organizaţii prin lege şi aflate în subordinea angajatorului, aşa cum este Corpul Naţional al Poliţiştilor.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, prevederile <>art. 49-52 din Legea nr. 360/2002 nefiind în contradicţie cu art. 40 din Constituţie privind dreptul de asociere.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, deoarece, în realitate, autorul acesteia criticã prevederile <>art. 9 alin. (3) din Hotãrârea Guvernului nr. 1.305/2002 , care, însã, potrivit <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , nu pot face obiectul controlului de constituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 49-52 din Legea nr. 360/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sunt constituţionale. Acestea nu aduc atingere sub niciun aspect dreptului la liberã asociere, garantat de art. 40 din Constituţie, drept care nu este unul absolut, condiţiile sale de exercitare fiind stabilite prin lege.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 49-52 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 89/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 14 octombrie 2003, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 101/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 20 aprilie 2004. Textele legale criticate fac parte din Secţiunea a 4-a "Corpul Naţional al Poliţiştilor", cap. III "Drepturile, îndatoririle şi restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertãţi ale poliţistului" şi reglementeazã înfiinţarea Corpului Naţional al Poliţiştilor, ca persoanã juridicã de drept public, organele sale de control şi conducere, precum şi atribuţiile acestora, cu precizarea, la art. 52, cã modul de organizare şi funcţionare a Corpului se stabileşte, în condiţiile <>Legii nr. 360/2002 , prin Regulamentul de organizare şi funcţionare aprobat prin hotãrâre a Guvernului.
Autorul excepţiei considerã cã textele de lege criticate aduc atingere prevederilor art. 40 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "Cetãţenii se pot asocia liberi în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere". Sunt invocate, de asemenea, dispoziţiile art. 2 din Convenţia nr. 98 privind aplicarea principiilor dreptului de organizare şi negociere colectivã, adoptatã de Organizaţia Internaţionalã a Muncii, la 1 iulie 1949 şi ratificatã de România prin Decretul nr. 352/1958 , publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunãri Naţionale a R.P.R, nr. 34 din 29 august 1958.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã aceasta urmeazã sã fie respinsã ca neîntemeiatã.
Mai întâi, Curtea observã cã susţinerile reprezentantului autorului excepţiei formulate în timpul dezbaterilor din şedinţa publicã, potrivit cãrora textele de lege criticate contravin şi prevederilor art. 9, art. 116 alin. (1) şi ale art. 137 alin. (1) din Constituţie, nu pot fi reţinute, întrucât la soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã se pronunţã în limitele sesizãrii sale prin încheierea instanţei de judecatã, care, conform <>art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, trebuie sã cuprindã punctele de vedere ale pãrţilor şi opinia instanţei asupra excepţiei. Cum cadrul procesual specific excepţiei de neconstituţionalitate este configurat, aşadar, de încheierea de sesizare, pe de o parte, şi de argumentele prezentate de autorul excepţiei în momentul invocãrii acesteia în faţa instanţei de judecatã, pe de altã parte, rezultã cã instanţa de contencios constituţional nu poate primi aprecieri sau susţineri formulate ulterior, care nu au fost avute în vedere nici de instanţa de judecatã şi nici de celelalte pãrţi din dosar.
În ce priveşte dispoziţiile <>art. 49-52 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţiştilor, Curtea reţine cã acestea reglementeazã înfiinţarea Corpului Naţional al Poliţiştilor, reprezentând forma de organizare pe criteriu profesional, autonom, apolitic şi nonprofit al poliţiştilor, având ca scop promovarea intereselor şi apãrarea drepturilor acestora, principiile de organizare şi funcţionare a acestei persoane juridice de drept public, organele sale de control şi de conducere, precum şi modalitatea de alegere şi atribuţiile acestora şi sursele de constituire a veniturilor Corpului Naţional al Poliţiştilor. Art. 52 prevede cã modul de organizare şi funcţionare a Corpului se stabileşte, în condiţiile <>Legii nr. 360/2002 , prin Regulamentul de organizare şi funcţionare aprobat prin hotãrâre a Guvernului.
Aşa fiind, Curtea constatã cã dispoziţiile legale examinate nu conţin în sine norme de naturã sã afecteze exercitarea dreptului de asociere prevãzut de art. 40 din Constituţie, inclusiv sub aspectul sãu negativ - libertatea persoanei de a nu se asocia -, invocat de autorul excepţiei. De altfel, Curtea observã cã, potrivit susţinerilor de neconstituţionalitate formulate de autorul excepţiei, critica sa vizeazã în realitate dispoziţiile <>art. 9 alin. (3) din Hotãrârea Guvernului nr. 1.305/2002 . Chiar dacã acest act normativ este adoptat în temeiul <>art. 52 din Legea nr. 360/2002 , Curtea nu se poate pronunţa însã cu privire la constituţionalitatea sa, deoarece astfel ar încãlca prevederile art. 146 lit. d) din Constituţie, referitoare la competenţa sa de a hotãrî asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele.
În sfârşit, Curtea constatã ca fiind neîntemeiatã şi critica de neconstituţionalitate privind contrarietatea textelor de lege atacate faţã de dispoziţiile art. 2 din Convenţia nr. 98 privind aplicarea principiilor dreptului de organizare şi negociere colectivã, adoptatã de Organizaţia Internaţionalã a Muncii la 1 iulie 1949. Potrivit reglementãrilor legale examinate, Corpul Naţional al Poliţiştilor reprezintã o formã de organizare profesionalã, cu caracter autonom, apolitic şi nonprofit a poliţiştilor, care îşi exercitã atribuţiile în scopul promovãrii intereselor profesionale, sociale, culturale şi sportive ale membrilor sãi, prevãzute de legislaţia în domeniu, precum şi al apãrãrii drepturilor legitime ale acestora. Organele de conducere ale Corpului sunt alese pentru un mandat de 4 ani şi sunt constituite din congresul naţional, consiliul naţional şi Consiliul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, consiliile inspectoratelor judeţene de poliţie şi consiliile instituţiilor de învãţãmânt ale Ministerului Administraţiei şi Internelor şi teritoriale, astfel încât toate categoriile de poliţişti sã aibã reprezentare în mod proporţional. Ca atare, nu se poate reţine existenţa unui "act de amestec" al angajatorului în scopul exercitãrii controlului asupra organizaţiei lucrãtorilor, în sensul prevãzut de reglementarea internaţionalã invocatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 49-52 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicatã de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor în Dosarul nr. 1.363/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 martie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof.univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
