Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Mihaela Dârnea în Dosarul nr. 362/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
La apelul nominal se prezintã personal autorul excepţiei, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Autorul excepţiei solicitã admiterea acesteia aşa cum a fost formulatã, deoarece dispoziţiile legale criticate se suprapun peste celelalte dispoziţii din Codul de procedurã civilã, iar modul de aplicare este diferenţiat de la o instanţã la alta. Considerã cã textul legal criticat îi încalcã accesul liber la justiţie, deoarece nu are posibilitatea de a plãti efectuarea unei expertize care a fost solicitatã de partea adversã şi nici posibilitatea de a achita jumãtate din taxa de timbru. De asemenea, deşi a formulat în faţa instanţei de judecatã o cerere pentru asistenţã judiciarã gratuitã, aceasta nu a fost soluţionatã nici pânã în prezent, situaţie care este de naturã a-i afecta dreptul la apãrare.
Cealaltã parte, Elena Cuzmenco, a depus la dosar o cerere prin care solicitã judecata în lipsã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, deoarece art. 155^1 din Codul de procedurã civilã reglementeazã situaţia în care instanţa de judecatã poate dispune suspendarea, reglementare din examinarea cãreia nu rezultã cã ar avea un caracter discriminatoriu sau cã ar aduce atingere în vreun fel dreptului pãrţilor la un proces echitabil.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 iunie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 362/2004, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 155^1 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost ridicatã de Mihaela Dârnea în dosarul cu numãrul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare în recurs.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã textul legal criticat are o formã prea generalã şi, în funcţie de momentul aplicãrii, se nasc efecte diferite ale normei asupra justiţiabililor, încãlcându-se, astfel, principiul fundamental al egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. Art. 155^1 din Codul de procedurã civilã nu explicã în conţinutul sãu ce înseamnã obligaţii prevãzute de lege, care sunt limitele desfãşurãrii normale a procesului şi întinderea noţiunilor de cursul judecãţii şi vina reclamantului.
Introducerea obligativitãţii plãţii a jumãtate din taxa de timbru pentru repunerea pe rol a unei pricini suspendate este lãsatã la facultatea instanţei, deschizându-se, în opinia autorului, calea arbitrarului, abuzului, inechitãţii, a obstrucţionãrii accesului gratuit la justiţie prin aplicarea unor suprataxe de timbru judiciar prohibitive, ceea ce determinã instabilitatea actului de justiţie, intermitenţa derulãrii acestuia, chiar şicana. Mai considerã autorul cã numai reclamantului i se pun în faţã o serie de obstacole artificiale, despre care instanţa poate sã nu îl înştiinţeze, invocând art. 129 din Codul de procedurã civilã.
În sfârşit, autorul excepţiei solicitã Curţii Constituţionale sã pronunţe o "decizie de îndrumare în spiritul practicii europene, astfel încât textul legal criticat sã fie explicat, limitat în aplicare la motive legale enumerate exhaustiv", aşa cum se reglementeazã în general în celelalte articole referitoare la suspendare.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece art. 155^1 din Codul de procedurã civilã urmãreşte sã-l împiedice pe reclamant sã stãruie în acţiunile de tergiversare a cauzei în mod nejustificat. Textul legal criticat nu are rolul de a crea un dezechilibru între pãrţile din proces, ci reprezintã o soluţie pentru cazurile în care reclamantul împiedicã soluţionarea cauzei din vina sa. Dacã nu s-ar fi reglementat aceastã sancţiune, s-ar fi creat pârâtului o poziţie neechitabilã în raport de examinarea cauzei într-un timp rezonabil.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului. De asemenea, potrivit <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul României apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege, iar, potrivit art. 15 şi art. 57 din Legea fundamentalã, drepturile şi libertãţile stabilite de lege trebuie exercitate cu bunã-credinţã, fãrã sã se încalce drepturile şi libertãţile altor persoane.
Codul de procedurã civilã reglementeazã condiţiile în care se exercitã şi se îndeplinesc drepturile şi obligaţiile procesuale, recunoscute pãrţilor, precum şi consecinţele nerespectãrii acestora.
O astfel de reglementare este cuprinsã în art. 155^1 din Codul de procedurã civilã, în scopul evident de a asigura egalitatea de tratament juridic a pãrţilor în proces, exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor potrivit legii, precum şi celeritatea în desfãşurarea activitãţii de judecatã.
Aşadar, textul legal criticat reprezintã un mod de realizare a cerinţelor prevederilor din Constituţie, precum şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, cu urmãtoarea motivare:
Prevederile art. 155^1 din Codul de procedurã civilã nu conţin elemente care ar putea determina un tratament inegal sau discriminatoriu între pãrţile unui proces civil şi se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã de ipoteza normei, fãrã vreo diferenţiere pe considerente arbitrare.
Dispoziţiile privitoare la procedura de suspendare nu aduc atingere dreptului la un proces echitabil, ci, dimpotrivã, dau expresie preocupãrii legiuitorului de a asigura soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin împiedicarea tergiversãrii acestora, corespunzãtor unui proces echitabil. Aceste prevederi sunt, de altfel, norme de procedurã şi reprezintã opţiuni ale legiuitorului conforme cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege.
În ceea ce priveşte solicitarea adresatã Curţii de autorul excepţiei de a explica conţinutul normei legale criticate, Avocatul Poporului aratã cã instanţa de contencios constituţional nu poate da o altã formulare textelor de lege pe care le-ar considera nesatisfãcãtor redactate, nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normã juridicã, nefiind legislator pozitiv, şi nu se poate substitui legiuitorului pentru adãugarea unor noi prevederi celor instituite.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând Încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 155^1 din Codul de procedurã civilã, care are urmãtorul conţinut: "Când constatã cã desfãşurarea normalã a procesului este împiedicatã din vina pãrţii reclamante, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevãzute de lege ori stabilite la primirea cererii de chemare în judecatã sau în cursul judecãţii, instanţa poate suspenda judecata, arãtând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate. Dispoziţiile art. 108^3 sunt aplicabile.
La cererea pãrţii, judecata va fi reluatã dacã obligaţiile la care se referã alin. 1 au fost îndeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua. Dispoziţiile art. 155 alin. 2 se aplicã în mod corespunzãtor."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 11 alin. (2) referitoare la tratatele ratificate de Parlament, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice şi ale art. 20 alin. (2) referitoare la aplicabilitatea prioritarã a dispoziţiilor din pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, precum şi ale art. 6 punctul 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 155^1 din Codul de procedurã civilã nu contravin prevederilor constituţionale şi normelor consacrate prin convenţia internaţionalã invocatã de autorul excepţiei.
Astfel, nu poate fi primitã susţinerea cã prin suspendarea judecãţii în temeiul textului legal criticat s-ar încãlca principiile egalitãţii în drepturi, ale liberului acces la justiţie sau ale dreptului la un proces echitabil, dat fiind cã mãsura procesualã menţionatã opereazã în mod egal pentru toţi justiţiabilii aflaţi în situaţia prevãzutã de textul de lege, iar împotriva încheierii pronunţate de instanţã partea nemulţumitã are deschisã calea apelului, potrivit art. 282 alin. 2 din Codul de procedurã civilã.
De altfel, prevederile legale atacate sunt norme de procedurã şi, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are deplina libertate de a stabili competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã.
Curtea nu poate primi, de asemenea, cererea autorului excepţiei de a pronunţa o "decizie de interpretare", prin care "acest articol de lege sã fie explicat şi limitat în aplicare la motive legal enumerate exhaustiv", întrucât o asemenea atribuţie nu intrã în competenţa instanţei de contencios constituţional, astfel cum aceasta este prevãzutã prin Constituţie şi prin <>Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Examinarea şi soluţionarea acestor aspecte sunt de competenţa instanţelor de control judiciar din sistemul puterii judecãtoreşti.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Mihaela Dârnea în Dosarul nr. 362/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 octombrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
