Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 426 din 15 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 87 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, precum si a ordonantei de urgenta a Guvernului, in ansamblul sau
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 341 din 21 mai 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi a ordonanţei de urgenţã a Guvernului, în ansamblul sãu, excepţie invocatã de Ionel Musteaţã în Dosarul nr. 13/264/2009 al Judecãtoriei Murgeni.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã dispoziţiile criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 august 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 13/264/2009, Judecãtoria Murgeni a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi a ordonanţei de urgenţã a Guvernului, în ansamblul sãu, excepţie invocatã de Ionel Musteaţã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile <>art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 sunt neconstituţionale, întrucât reglementarea infracţiunilor se face prin lege organicã, iar nu prin ordonanţã de urgenţã a Guvernului. Se aratã, în acest sens, cã "modalitatea neconstituţionalã în care a procedat Guvernul nu denotã altceva decât subrogarea puterii executive în drepturile şi atribuţiile legislativului, fapt nepermis într-un stat de drept." Cât priveşte <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , în ansamblul sãu, se susţine cã este neconstituţionalã în raport cu dispoziţiile art. 108 alin. (3) şi art. 115 alin. (1) din Constituţie, întrucât "legea specialã de abilitare a Guvernului de a emite ordonanţe nu a dispus şi de altfel nici nu putea sã dispunã ca Guvernul sã emitã norme juridice de incriminare şi de pedepsire cu închisoarea a infracţiunilor, deoarece acest drept constituie atributul exclusiv al Parlamentului şi apanajul legii organice." În plus, se mai aratã cã nu a fost expusã "nici situaţia, starea extraordinarã ce a determinat Guvernul sã recurgã la procedura de urgenţã a adoptãrii ordonanţei."
Judecãtoria Murgeni nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocatã, reţinând doar admisibilitatea acesteia.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionallitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, potrivit cãruia "(1)Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de cãtre o persoanã care are o îmbibaţie alcoolicã de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani", precum şi ordonanţa de urgenţã Guvernului, în ansamblul sãu.
În susţinerea excepţiei se invocã dispoziţiile art. 1 alin. (4), art. 73 alin. (3) lit. h), art. 108 alin. (3) şi art. 115 alin. (1) şi (4), cu raportare la art. 7 din Convenţia privind apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã.
Astfel, nu poate fi reţinutã susţinerea autorului conform cãreia este neconstituţionalã reglementarea unor infracţiuni printr-o ordonanţã de urgenţã, nesocotindu-se astfel prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie. În legãturã cu acest aspect, în jurisprudenţa sa Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant cã interdicţia de a emite ordonanţe în domeniul legilor organice priveşte exclusiv ordonanţele adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, nu şi ordonanţele de urgenţã (de exemplu, <>Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998).
Autorul excepţiei criticã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 în integralitatea sa, întrucât considerã cã nu sunt îndeplinite cerinţele constituţionale pentru emiterea ordonanţei de urgenţã, în sensul cã nu a existat la data adoptãrii un caz excepţional care sã o justifice. Analiza acestei susţineri trebuie fãcutã în lumina textului constituţional în vigoare la data emiterii ordonanţei de urgenţã. Din conţinutul expunerii de motive la proiectul de lege pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 rezultã cã dubla condiţie a existenţei cazului excepţional şi a urgenţei a fost îndeplinitã conform cerinţelor constituţionale pentru adoptarea ordonanţei de urgenţã criticate, prevãzute de art. 114 alin. (4) din Constituţia nerevizuitã. Aceastã concluzie se desprinde din precizãrile fãcute de Guvern în documentul mai sus amintit, legate de faptul cã "amplificarea continuã a fenomenului infracţional, care a cãpãtat un caracter tot mai dinamic şi mai complex, a reclamat soluţii viabile de contracarare, concretizate în acest proiect de act normativ, pe de o parte, prin înãsprirea sancţiunilor penale, iar pe de altã parte, prin incriminarea ca infracţiuni a unor noi fapte". Totodatã, Guvernul a arãtat cã promovarea unui proiect de act normativ asupra regimului circulaţiei pe drumurile publice sub forma unei ordonanţe de urgenţã "a fost determinatã de necesitatea reglementãrii pe baze noi şi în acord cu noile reglementãri europene, în cel mai scurt timp, a relaţiilor sociale dintr-un domeniu foarte important pentru societatea româneascã, prelungirea procedurii legislative având consecinţe nedorite, uneori dramatice, vizibile pe toate drumurile ţãrii. Promovarea în regim de urgenţã este determinatã, nu în ultimul rând, şi de necesitatea îndeplinirii, la termenele convenite, a angajamentelor asumate de România în procesul de armonizare a legislaţiei româneşti cu aquis-ul comunitar".
În acest sens Curtea s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, de exemplu prin <>Decizia nr. 245 din 10 mai 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 14 iulie 2005, a cãrei soluţie de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi considerentele care au fundamentat-o, sunt valabile şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi a ordonanţei de urgenţã a Guvernului, în ansamblul sãu, excepţie invocatã de Ionel Musteaţã în Dosarul nr. 13/264/2009 al Judecãtoriei Murgeni.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
