Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 426 din 13 septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Legea nr. 576/2004 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 890 din 5 octombrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II din Legea nr. 576/2004 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Toader Dura în Dosarul nr. 3.941/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 martie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 3.941/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II din Legea nr. 576/2004 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Toader Dura.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textul <>art. II din Legea nr. 576/2004 reprezintã o dispoziţie tranzitorie aparent legalã care va determina prin aplicarea sa pronunţarea unor soluţii diferite în speţe similare, instituindu-se astfel un tratament penal inechitabil şi, implicit, se va aduce atingere scopului procesului penal. Aşa fiind, apreciazã cã pentru a se evita producerea unor inechitãţi de tratament s-ar fi impus ca prin dispoziţiile criticate sã se dispunã (eventual) judecarea în continuare doar a acelor recursuri în anulare aflate pe rol şi care sunt în favoarea inculpaţilor. În acest context apreciazã cã dispoziţiile <>art. II din Legea nr. 576/2004 sunt neconstituţionale, raportate la prevederile art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile legale deduse controlului de constituţionalitate nu contravin textelor de referinţã invocate.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, aratã cã în scopul reglementãrii situaţiei cauzelor privind recursurile în anulare aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie <>Legea nr. 576/2004 cuprinde o dispoziţie tranzitorie cu privire la modalitatea de soluţionare a recursurilor în anulare declarate pânã la data intrãrii în vigoare a prevederilor acestui act normativ. Aceste dispoziţii tranzitorii au un caracter sui generis în raport cu celelalte acte normative şi sub aspect practic prezintã o importanţã deosebitã datoritã faptului cã, în toate cazurile în care unele legi procesual penale sunt înlocuite cu altele, pe agendele organelor judiciare penale se gãsesc în curs de soluţionare numeroase dosare penale. Guvernul considerã cã, sub acest aspect, prin dispoziţiile tranzitorii se realizeazã o conciliere între principiile activitãţii legii şi operativitãţii procesului penal, pe de o parte, şi ocrotirea drepturilor şi intereselor legitime ale pãrţilor, pe de altã parte. De asemenea, aratã cã, în cauzã, nu este vorba despre aplicarea legii penale mai favorabile, ci a unor norme de procedurã penalã care sunt de imediatã aplicare, astfel încât nu se aduce atingere prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. În final, apreciazã cã dispoziţiile tranzitorii ale <>Legii nr. 576/2004 nu contravin nici principiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi în art. 21 alin. (3), astfel încât nu se aduce atingere principiului egalitãţii în drepturi sau al accesului liber la justiţie.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã nu poate fi reţinutã critica de neconstituţionalitate a <>art. II din Legea nr. 576/2004 faţã de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât legea nouã este aplicabilã imediat tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge dupã intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate dupã abrogarea legii vechi. De altfel, în jurisprudenţa sa, şi anume prin deciziile nr. 146/2004 şi nr. 291/2004, Curtea a statuat în mod constant cã o lege nu este retroactivã atunci când modificã pentru viitor o stare de drept nãscutã anterior şi nici atunci când suprimã producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru cã în aceste cazuri legea nouã nu face altceva decât sã refuze supravieţuirea legii vechi şi sã reglementeze modul de acţiune în timpul urmãtor intrãrii ei în vigoare, adicã în domeniul ei propriu de aplicare.
De asemenea, nu poate fi reţinutã nici critica privind înfrângerea art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece textul de lege criticat nu instituie privilegii sau discriminãri între cetãţeni şi nu încalcã principiul constituţional al egalitãţii în drepturi, tratamentul egal impunându-se doar pentru cetãţenii aflaţi în situaţii identice.
În ceea ce priveşte contrarietatea dispoziţiilor legale criticate cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, Avocatul Poporului aratã cã textul criticat nu contravine principiului liberului acces la justiţie, al dreptului pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, întrucât nu opreşte pãrţile interesate de a apela la instanţele judecãtoreşti, de a fi apãrate şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã într-o societate democraticã un proces echitabil.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. II din Legea nr. 576/2004 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.223 din 20 decembrie 2004, dispoziţii potrivit cãrora:
"Cauzele privind recursurile în anulare declarate pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi vor continua sã fie judecate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit dispoziţiilor în vigoare la data declarãrii recursurilor în anulare."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi ale art. 21 alin. (3), care au urmãtorul conţinut:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 21 alin. (3): "Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã prin <>art. I pct. 5 din Legea nr. 576/2004 au fost abrogate dispoziţiile art. 409-414^1 din Codul de procedurã penalã referitoare la recursul în anulare care, astfel, şi-a încetat existenţa ca instituţie procesualã. Art. II din acelaşi act normativ consacrã o normã tranzitorie care, departe de a avea caracter retroactiv, aşa cum susţine autorul excepţiei, consacrã, dimpotrivã, ultrctivitatea reglementãrii anterioare în ceea ce priveşte cauzele aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca urmare a declarãrii recursurilor în anulare de cãtre procurorul general, sub imperiul acesteia. De altfel, soluţia contrarã, respectiv aplicarea de îndatã a dispoziţiei abrogatoare, având drept consecinţã încetarea proceselor deja declanşate prin promovarea recursului în anulare, aflate în curs de soluţionare şi, deci, lipsirea de eficienţã a unei atari cãi de atac, cu toate cã fusese exercitatã sub imperiul şi în temeiul reglementãrii anterioare, atunci în vigoare, ar avea un evident caracter retroactiv.
Curtea constatã cã nu poate fi reţinutã nici critica cu privire la încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţie, în mãsura în care aplicarea reglementãrii criticate are loc exclusiv în ipoteza acolo prevãzutã, fãrã distincţii în funcţie de criterii arbitrare, iar procesele în curs se deruleazã potrivit regulilor procedurale de drept comun, cu respectarea drepturilor şi garanţiilor consacrate de legislaţia în vigoare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II din Legea nr. 576/2004 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Toader Dura în Dosarul nr. 3.941/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 septembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
