Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Tãnase Gheorghe în Dosarul nr. 2.876/2004 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca devenitã inadmisibilã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 55/2004 .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 mai 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 2.876/2004, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 alin. 7 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Tãnase Gheorghe, în calitate de consilier juridic la Banc Post - Sucursala Dâmboviţa, în dosarul cu numãrul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva încheierii prin care s-a respins o cerere de recuzare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textul legal criticat pune pãrţile în imposibilitatea de a avea acces efectiv la calea de atac instituitã de lege împotriva încheierilor prin care s-a respins recuzarea, deoarece şedinţele de judecatã nu sunt publice şi pãrţile se citeazã doar dacã instanţa gãseşte necesar acest lucru. Or, inserarea în norma contestatã a unui termen foarte scurt de 48 de ore de la pronunţare nu este suficientã pentru pãrţi în vederea promovãrii cãii de atac a recursului.
În acest context autorul excepţiei aratã cã se impun completarea şi modificarea textului legal criticat în sensul instituirii obligativitãţii participãrii pãrţilor la şedinţa de judecatã, comunicãrii acestora a încheierii prin care s-a soluţionat cererea, cu consecinţa imediatã a corectãrii momentului de la care începe sã curgã termenul de recurs, şi anume de la comunicare.
Tribunalul Dâmboviţa - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, cu urmãtoarea motivare:
Liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care aceasta se înfãptuieşte, legiuitorul având competenţa exclusivã, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, de a institui regulile de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti.
Prin urmare, în condiţiile unor împrejurãri deosebite, legiuitorul poate institui reguli speciale de procedurã, dar şi modalitãţi anume de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând însã posibilitatea neîngrãditã a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri în formele şi modalitãţile prevãzute de lege. Or, date fiind aceste precizãri, instanţa apreciazã cã stabilirea momentului de început al curgerii termenului de 48 de ore pentru declararea recursului o datã cu pronunţarea soluţiei dispuse în cererea de recuzare nu prejudiciazã în nici un fel pãrţile, având în vedere cã, potrivit art. 310 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, acestea pot cunoaşte soluţia o datã cu pronunţarea acesteia în şedinţã publicã.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului. De asemenea, potrivit <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul României apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, deoarece prevederile art. 52 alin. 7 din Codul de procedurã penalã au fost expres abrogate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedurã penalã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate dau expresie preocupãrii legiuitorului de a asigura soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin împiedicarea tergiversãrii acestora, corespunzãtor cerinţelor unui proces echitabil.
Faptul cã încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare poate fi atacatã numai cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul pronunţãrii, nu împiedicã pãrţile sã exercite cãile de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, în condiţiile legii. Potrivit Constituţiei, legiuitorul este unica autoritate competentã sã reglementeze procedura de judecatã, precum şi cãile de atac şi condiţiile de exercitare a acestora. Procedura de soluţionare a cererilor de recuzare face parte integrantã din procedura de judecatã. Pe cale de consecinţã, dispoziţiile art. 52 din Codul de procedurã penalã sunt conforme cu art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 52 alin. 8 din Codul de procedurã penalã, referitoare la calea de atac a recursului împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea. În realitate, autorul excepţiei a invocat în faţa instanţei de judecatã neconstituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 52 alin. 7 din cod, aşa cum au fost introduse prin Legea nr. 281/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, care aveau urmãtorul conţinut: "Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacatã numai cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul pronunţãrii, şi dosarul se înainteazã, de îndatã, instanţei de recurs. Recursul se judecã în termen de 48 de ore din momentul primirii dosarului, în camera de consiliu, cu participarea pãrţilor."
Din analiza succesivã a modificãrilor şi completãrilor aduse Codului de procedurã penalã rezultã cã în mod eronat instanţa de judecatã a sesizat Curtea cu excepţia de neconstituţionalitate a alin. 8 al art. 52 care, în realitate, nu existã, deoarece codul nu a fost republicat. De altfel, însuşi legiuitorul, prin <>Legea nr. 159/2004 , a fãcut trimitere la alin. 7 al art. 52 atunci când a avut în vedere încheierea prin care s-a respins recuzarea şi calea de atac împotriva acesteia. La rândul sãu <>Legea nr. 159/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 109/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 mai 2004, a modificat art. 52 alin. 7, al cãrui conţinut este urmãtorul:
"4^1. Alineatul 7 al articolului 52 va avea urmãtorul cuprins:
«Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacatã numai cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul pronunţãrii, şi dosarul se înainteazã de îndatã instanţei de recurs. Recursul se judecã în termen de 3 zile din momentul primirii, în camera de consiliu, cu participarea pãrţilor.»"
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la dreptul la apãrare, ale art. 124 referitoare la imparţialitatea şi egalitatea justiţiei pentru toţi cetãţenii şi ale art. 127 referitoare la caracterul public al şedinţelor de judecatã, precum şi ale art. 6 pct. 1 teza întâi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, ulterior sesizãrii instanţei de contencios constituţional, dispoziţiile art. 52 alin. 7 din Codul de procedurã penalã au fost abrogate prin articolul unic al <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 55 din 25 iunie 2004 pentru modificarea Codului de procedurã penalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 1 iulie 2004.
Întrucât potrivit <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare [...]", excepţia ridicatã a devenit inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca devenitã inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Tãnase Gheorghe în Dosarul nr. 2.876/2004 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 octombrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
