Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 425 din 10 aprilie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.4 alin. (1) si (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 si ale art. II alin. (2) din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea si completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 354 din 8 mai 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale <>art. II alin. (2) din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepţia a format obiectul a 4 dosare ale Curţii Constituţionale, înregistrate sub nr. 1.503D/2007, nr. 1.553D/2007, nr. 1.655D/2007 şi nr. 1.667D/2007, şi a fost ridicatã de Centrul de Cercetãri şi Asistenţã Medicalã din Şimleul Silvaniei în Dosarul nr. 501/33/2007 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal, respectiv din oficiu de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul sãu nr. 3.702/57/2006 şi de Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarele sale nr. 1.391/CA/64/2007 şi nr. 743/64/2007.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 13 martie 2008, când aceste cauze au fost conexate, astfel cum rezultã din încheierea de la acea datã, iar Curtea, în urma deliberãrilor, a dispus amânarea pronunţãrii pentru data de 18 martie 2008 şi apoi pentru data de 10 aprilie 2008.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 27 septembrie 2007, 26 octombrie 2007 şi din 12 noiembrie 2007, pronunţate în dosarele nr. 501/33/2007, nr. 3.702/57/2006 şi, respectiv, nr. 1.391/CA/64/2007 şi nr. 743/64/2007, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi, respectiv, Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , respectiv a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale <>art. II alin. (2) din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 .
Excepţiile au fost ridicate de Centrul de Cercetãri şi Asistenţã Medicalã din Şimleul Silvaniei, respectiv din oficiu de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în cauze de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea unor excepţii de nelegalitate împotriva unor acte administrative, respectiv în cadrul unui recurs împotriva unei sentinţe civile prin care a fost respinsã, ca inadmisibilã, o excepţie de nelegalitate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei referitoare la dispoziţiile <>art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 - Centrul de Cercetãri şi Asistenţã Medicalã din Şimleul Silvaniei - susţine cã aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21, art. 23 şi ale art. 44. În esenţã, aratã urmãtoarele: textul de lege criticat nesocoteşte principiul neretroactivitãţii legii, întrucât legalitatea actului administrativ poate fi cercetatã oricând, indiferent de timpul scurs de la emiterea sa, ceea ce afecteazã securitatea raporturilor juridice stabilite pânã la momentul ridicãrii excepţiei de nelegalitate a acestuia; "instituirea dreptului nelimitat de a formula excepţii de nelegalitate face imposibilã respectarea prevederilor privind echitatea şi soluţionarea într-un termen rezonabil"; printre actele administrative ce pot fi anulate oricând se numãrã şi "certificatele de constatare generatoare de drepturi de proprietate", fiind astfel încãlcate prevederile art. 44 din Constituţie privind garantarea proprietãţii private; imposibilitatea de a ataca încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecãrii cauzei este contrarã "principiului fundamental al controlului judiciar, menit a garanta promovarea dreptãţii, a înlãtura erorile judiciare", îngrãdind şi accesul liber la justiţie şi încãlcând dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, care au invocat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi <>art. II alin. (2) din Legea nr. 262/2007 , formuleazã critici de neconstituţionalitate asemãnãtore, privind încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) şi art. 20 alin. (2), cu referire la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Comunitãţilor Europene, precum şi la art.6 din Codul bunei administraţii, aprobat prin Recomandarea CM/REC din 20 iunie 2007 a Consiliului de Miniştri al Uniunii Europene.
Se susţine, în acest sens, cã textele de lege criticate fac posibilã cenzurarea legalitãţii unui act administrativ unilateral cu caracter individual emis anterior intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 554/2004 , presupunând aplicarea retroactivã a prevederilor acestei legi în cazul unui raport juridic care s-a nãscut, şi-a produs efectele şi s-a consumat sub imperiul unei reglementãri anterioare. Precizeazã cã, astfel, este permisã "repunerea pe rolul instanţelor judecãtoreşti, în mod repetitiv, fãrã limitã în timp, a controlului de legalitate a unui act administrativ unilateral cu caracter individual, fie de cãtre subiectul de drept determinat cãruia i se adreseazã, fie de cãtre terţe persoane, care însã au manifestat o atitudine pasivã prin neexercitarea în termenul legal, sub imperiul legii aplicabile, a acţiunii în anulare". Apreciazã cã, prin posibilitatea atacãrii fãrã limitã în timp a unui asemenea act, "se încalcã dreptul la un proces echitabil, cu componentele sale: dreptul la justiţie şi principiul securitãţii raporturilor juridice". În acest sens, precizeazã cã, în "cauzele tip Brumãrescu contra României", Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a reţinut în mod constant cã "prin neimpunerea unui termen înãuntrul cãruia sã poatã fi exercitatã acţiunea în anulare a unui act, se încalcã principiul securitãţii raporturilor juridice, iar posibilitatea de a anula, fãrã limitã în timp, o hotãrâre definitivã, obligatorie şi executatã, reprezintã o înfrângere a dreptului la justiţie". De asemenea, pentru aceleaşi motive susţine cã textele de lege criticate contravin şi prevederilor art. 6 din Codul bunei administraţii, potrivit cãrora administraţiile publice nu pot lua mãsuri retroactive, în afara excepţiilor legal justificate, şi nu pot aduce atingere drepturilor câştigate şi situaţiilor juridice legal constituite, decât în împrejurãri urgente de interes public. În plus, aratã cã în mod constant Curtea de Justiţie a Comunitãţilor Europene a reţinut, în ceea ce priveşte posibilitatea de invocare a excepţiei de nelegalitate a actelor instituţiilor comunitare, cã, "atunci când partea îndreptãţitã sã formuleze o acţiune în anulare împotriva unui act comunitar depãşeşte termenul-limitã pentru introducerea acestei acţiuni, trebuie sã accepte faptul cã i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv şi nu va mai putea solicita în instanţã controlul de legalitate al actului respectiv nici chiar pe calea incidentã a excepţiei de nelegalitate". În sfârşit, aratã cã, prin posibilitatea exercitãrii fãrã limitã în timp a controlului de legalitate a unui act administrativ unilateral cu caracter individual emis anterior intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 554/2004 şi dupã împlinirea termenului în care partea putea exercita acţiunea în anulare, poate avea drept consecinţã crearea unui "climat general de incertitudine şi nesiguranţã juridicã", aşa cum a reţinut Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în cauza Pãduraru contra României, 2005, cu referire la o situaţie similarã.
Curtea de Apel Târgu Mureş, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 1.503D/2007, în care Centrul de Cercetãri şi Asistenţã Medicalã din Şimleul Silvaniei a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , apreciazã cã aceasta este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Precizeazã cã textele de lege criticate constituie norme procedurale, care sunt de imediatã aplicare. Aratã cã "instituirea posibilitãţii examinãrii unui act administrativ individual în raport cu actul normativ în baza cãruia a fost edictat apare ca o consacrare a dreptului de acces la justiţie, imposibilitatea contestãrii unui astfel de act - care nu este supus controlului de neconstituţionalitate - constituind un obstacol în calea exercitãrii efective a dreptului de acces la un tribunal". În plus, precizeazã cã "sunt asigurate premisele respectãrii rezonabilitãţii duratei procesului", întrucât excepţia de nelegalitate se judecã cu celeritate.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile <>art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , precum şi cele ale <>art. II alin. (2) din Legea nr. 262/2007 sunt neconstituţionale, întrucât încalcã principiul neretroactivitãţii legii. În acest sens, precizeazã cã posibilitatea atacãrii actelor administrative individuale pe calea excepţiei de nelegalitate, oricând, fãrã limitã de timp, pericliteazã securitatea raporturilor juridice, întrucât eventuala admitere a acesteia produce efecte similare, ca întindere şi conţinut, cu anularea actului respectiv. Mai aratã cã "principiul securitãţii actelor juridice presupune dreptul persoanelor de a nu fi surprinse de cãtre autoritãţile statului prin mãsuri discreţionare şi abuzive îmbrãcate în forme juridice".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificate prin <>art. I pct. 5 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al Româniai, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. De asemenea, obiectul excepţiei îl formeazã şi prevederile <>art. II alin. (2) din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Textele de lege criticate au urmãtoarea redactare:
- <>Art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 : "(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetatã oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea pãrţii interesate. În acest caz, instanţa, constatând cã de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizeazã, prin încheiere motivatã, instanţa de contencios administrativ competentã şi suspendã cauza. Încheierea de sesizare a instanţei de contencios administrativ nu este supusã niciunei cãi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacatã odatã cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanţa în faţa cãreia s-a ridicat excepţia de nelegalitate este instanţa de contencios administrativ competentã sã o soluţioneze.
(2) Instanţa de contencios administrativ se pronunţã, dupã procedura de urgenţã, în şedinţã publicã, cu citarea pãrţilor şi a emitentului. În cazul în care excepţia de nelegalitate vizeazã un act administrativ unilateral emis anterior intrãrii în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmeazã a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.";
- <>Art. II alin. (2) din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 : "(2) Dispoziţiile referitoare la excepţia de nelegalitate şi la garanţiile procesuale prevãzute de <>Legea nr. 554/2004 , cu modificãrile ulterioare, se aplicã şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor la data intrãrii în vigoare a prezentei legi. Excepţia de nelegalitate poate fi invocatã şi pentru actele administrative unilaterale emise anterior intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 554/2004 , în forma sa iniţialã, cauzele de nelegalitate urmând a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ."
Textele constituţionale pretins a fi încãlcate sunt cele ale art. 1 alin. (5) care instituie obligativitatea respectãrii Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 alin. (2) care prevede cã legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) care consacrã egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, art. 20 alin. (2) referitoare la principiul prioritãţii tratatelor privitoare la drepturile omului, la care România este parte, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 23 referitoare la libertatea individualã şi art. 44 privind dreptul de proprietate privatã. De asemenea, au fost invocate prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, sub aspectul principiului securitãţii raporturilor juridice şi a dreptului la justiţie, precum şi ale art. 6 din Codul bunei administraţii, aprobat prin Recomandarea CM/REC din 20 iunie 2007 a Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei (şi nu al statelor membre ale Uniunii Europene), care prevãd expres cã administraţiile publice nu pot lua mãsuri retroactive, în afara excepţiilor legal justificate, şi nu pot aduce atingere drepturilor câştigate şi situaţiilor juridice legal constituite decât în împrejurãri urgente de interes public.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã este neîntemeiatã şi urmeazã sã o respingã, pentru urmãtoarele considerente:
Excepţia de nelegalitate, instituitã prin <>art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , constituie un mijloc procedural prin care partea interesatã poate contesta legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual de care partea adversã înţelege sã se prevaleze pentru a-şi demonstra pretenţiile sau pentru a-şi apãra ori valorifica un drept.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã, prin promovarea unei excepţii de nelegalitate, oricând, fãrã limitã în timp şi indiferent de data emiterii actului administrativ, este afectatã stabilitatea raporturilor juridice. Aceasta, deoarece poate fi desfiinţat chiar şi un act administrativ care a generat un raport juridic ale cãrui efecte s-au produs şi, eventual, s-au consumat, sub imperiul reglementãrilor anterioare <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 .
Cu privire la aceastã susţinere, Curtea reţine cã principiul stabilitãţii raporturilor juridice, deşi nu este în mod expres consacrat de Constituţia României, se deduce atât din prevederile art.1 alin. (3), potrivit cãrora România este stat de drept, democratic şi social, cât şi din preambulul Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa.
Acest principiu al stabilitãţii raporturilor juridice nu poate implica însã promovarea unui drept prin intermediul unei ilegalitãţi. Obţinerea sau apãrarea unui drept ori protejarea unui interes, chiar legitim, nu se poate fonda pe un act a cãrui legalitate este îndoielnicã şi care nu ar putea fi doveditã altfel decât prin ridicarea excepţiei de nelegalitate. Contestarea pe cale incidentalã a legalitãţii, indiferent de data la care a fost emis actul administrativ, se justificã prin necesitatea exercitãrii unui control de legalitate fãrã de care soluţia pronunţatã de instanţã riscã sã fie fondatã pe un act ilegal. Or, astfel ar fi zdruncinat însuşi fundamentul statului de drept, cãci ar fi posibil ca instanţa de judecatã sã pronunţe, în numele legii, o hotãrâre bazatã pe un act încheiat cu încãlcarea legii. Din aceastã perspectivã, posibilitatea contestãrii legalitãţii unui act administrativ unilateral cu caracter individual pe cale de excepţie apare ca o modalitate de contracarare a efectelor principiului potrivit cãruia fraus omnia corrumpit. Acesta este motivul pentru care nici nu a fost limitat în timp dreptul de a ridica o asemenea excepţie.
De altfel, ideea pe care se întemeiazã instituţia excepţiei de nelegalitate se numãrã printre acele constante ale dreptului care au disciplinat gândirea juridicã a sistemului de drept romanogermanic şi care a fost consacratã prin maxima quae temporalia sunt ad agendum perpetua sunt ad excipiendum, a cãrei semnificaţie este cã cele ce sunt vremelnice pentru o acţiune juridicã sunt permanente pentru constituirea excepţiei.
Tot cu referire la necesitatea asigurãrii stabilitãţii raporturilor juridice, Curtea constatã cã atât prevederile art.4 din <>Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cât şi cele ale <>art. II alin. (2) din Legea nr. 262/2007 nu au caracter retroactiv, întrucât, deşi excepţia de nelegalitate poate fi invocatã şi în ceea ce priveşte actele administrative emise anterior intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 554/2004 , totuşi, legalitatea acestora se examineazã în funcţie de condiţiile de validitate prevãzute de reglementãrile cuprinse în actele normative care erau în vigoare la momentul emiterii actului contestat, iar nu prin raportare la <>Legea nr. 554/2004 . În plus, textele de lege criticate conţin norme de procedurã care sunt de imediatã aplicare, fãrã a se putea reţine, aşadar, pretinsul caracter retroactiv.
Se mai susţine în critica de neconstituţionalitate şi contradicţia faţã de dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, arãtându-se în acest sens cã "cetãţenii care fac uz de procedura prevãzutã la art. 4 din lege sunt privilegiaţi, întrucât, dupã ce au pierdut termenul de decãdere de un an în care puteau cere anularea actului administrativ, pot oricând solicita constatarea nelegalitãţii acestuia". Curtea constatã cã nu poate fi reţinutã nici aceastã criticã. Interesul contestãrii legalitãţii unui act administrativ unilateral cu caracter individual poate apãrea în cadrul unei multitudini de litigii ale cãror obiecte sã aparţinã unor materii diverse. De aceea, în practicã este foarte posibil ca necesitatea examinãrii legalitãţii unui asemenea act sã se impunã şi dupã împlinirea termenului de exercitare a acţiunii în anularea actului. Din acest motiv, excepţia de nelegalitate se constituie într-un mijloc eficient de apãrare, justificat de înseşi exigenţele unui proces echitabil. Cum în materia contenciosului administrativ celeritatea este esenţialã, termenele de soluţionare ale excepţiei de nelegalitate nu pot fi decât foarte scurte, aşa cã nu se poate reproşa derularea exageratã în timp a procesului, cu consecinţa încãlcãrii principiului soluţionãrii cauzelor într-un termen rezonabil, prevãzut la art. 21 alin. (3) din Constituţie.
În plus, textul de lege criticat este în acord şi cu dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Legea fundamentalã, care garanteazã controlul actelor administrative pe calea contenciosului administrativ, întrucât prin intermediul excepţiei de nelegalitate chiar acest lucru se realizeazã în concret, prin extinderea posibilitãţii controlului şi asupra actelor a cãror legalitate nu a fost contestatã pe cale principalã.
În ceea ce priveşte jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauzele de tip Brumãrescu) şi a Curţii de Justiţie a Comunitãţilor Europene, invocatã, Curtea constatã cã aceasta nu este pertinentã în cauzã. Excepţia de nelegalitate priveşte un act administrativ unilateral cu caracter individual, emis cu încãlcarea dispoziţiilor imperative sau dispozitive ale legii, şi nu o hotãrâre judecãtoreascã definitivã şi irevocabilã, constitutivã de drepturi. Principiul securitãţii juridice este periclitat în situaţia repunerii în discuţie a unor raporturi juridice bazate pe acte juridice legale sau pe hotãrâri judecãtoreşti emise în numele legii, şi nu atunci când este revizuit un act administrativ unilateral cu caracter individual emis contra legii. Prin urmare, procedura invocãrii excepţiei de nelegalitate nu este contrarã, ci vine chiar în ideea restabilirii echitãţii, justiţiei şi legalitãţii ce trebuie sã stea la temelia tuturor raporturilor juridice dintr-un stat de drept, iar un astfel de mijloc procedural nu poate fi contrar exigenţelor impuse de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, sub aspectul principiului securitãţii raporturilor juridice şi al dreptului la justiţie.
Totodatã, Curtea constatã cã prevederile art. 23, care consacrã libertatea individualã, şi ale art. 44 din Constituţie, referitoare la dreptul de proprietate privatã, invocate, nu au incidenţã în cauzã. Nici art. 6 din Codul bunei administraţii, aprobat prin Recomandarea CM/REC din 20 iunie 2007 a Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei, invocat, prin raportare la art. 20 alin. (1) din Constituţie, de instanţele de judecatã în motivarea excepţiei, nu este incident în cauzã. Acesta este un act juridic european cu caracter de recomandare şi nu face parte din pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale <>art. II alin. (2) din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Centrul de Cercetãri şi Asistenţã Medicalã din Şimleul Silvaniei în Dosarul nr. 501/33/2007 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, din oficiu, în Dosarul nr. 3.702/57/2006 şi de Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de asemenea, din oficiu, în dosarele sale nr. 1.391/CA/64/2007 şi nr. 743/64/2007.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 aprilie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
