Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 424 din 13 noiembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 174/2001 privind unele masuri pentru imbunatatirea finantarii invatamantului superior
Costicã Bulai - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Lucian Stângu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 174/2001 privind unele mãsuri pentru îmbunãtãţirea finanţãrii învãţãmântului superior, excepţie ridicatã de Fundaţia "România de Mâine" - Universitatea "Spiru Haret" în Dosarul nr. 69/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca fiind inadmisibilã, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 174/2001 , deoarece, prin <>Decizia nr. 176 din 6 mai 2003 , Curtea Constituţionalã a constatat cã aceste dispoziţii sunt neconstituţionale. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte dispoziţii ale ordonanţei de urgenţã criticate, apreciazã cã aceasta este neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 22 mai 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 69/2003, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 174/2001 privind unele mãsuri pentru îmbunãtãţirea finanţãrii învãţãmântului superior. Excepţia a fost ridicatã de Fundaţia "România de Mâine" - Universitatea "Spiru Haret", cu ocazia soluţionãrii acţiunii formulate în contencios administrativ în contradictoriu cu Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii şi Ministerul Finanţelor Publice. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 174/2001 contravine prevederilor constituţionale ale art. 32 alin. (6), ale art. 53 alin. (1) şi (2), ale art. 72 alin. (3) lit. m), precum şi celor ale art. 138 alin. (1), întrucât prin aceastã ordonanţã "s-a instituit o taxã de 10% asupra veniturilor obţinute din încasarea taxelor de şcolarizare, admiteri, înmatriculãri, repetarea examenelor şi a altor forme de verificare, precum şi a celorlalte taxe percepute în procesul de învãţãmânt, de la studenţi, şi o taxã de 40 % din aceleaşi venituri obţinute de la studenţii şcolarizaţi peste cifra de şcolarizare". În acest sens, aratã cã prin aceastã ordonanţã de urgenţã s-au dat reglementãri de domeniul legii organice, care însã nu se justificã constituţional prin existenţa unui caz excepţional. Autorul excepţiei apreciazã cã "toate actele normative emise în domeniul învãţãmântului trebuie sã fie legi organice dezbãtute în Parlament şi bine justificate". Instanţa de judecatã considerã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 174/2001 este un act neconstituţional numai în raport cu dispoziţiile art. 138 din Constituţia României, întrucât, "nefiind motivatã de existenţa unor situaţii de urgenţã, mãsurile adoptate pe calea ordonanţei de urgenţã privind taxele la bugetul de stat nu pot fi adoptate decât prin lege". În raport cu celelalte dispoziţii constituţionale invocate de autorul excepţiei, instanţa apreciazã cã ordonanţa este constituţionalã, deoarece "organizarea generalã a învãţãmîntului şi autonomia universitarã se pot reglementa în concret şi prin emiterea de ordonanţe de urgenţã, dacã situaţia de fapt o impune". Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernulului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul aratã cã excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 174/2001 a fost deja admisã prin <>Decizia nr. 176/2003 , cu acel prilej Curtea Constituţionalã statuând cã dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale. Ca atare, potrivit dispoziţiilor <>art. 23 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, excepţia de neconstituţionalitate a acestui articol a devenit inadmisibilã. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 2-7 din ordonanţã, considerã cã acestea sunt constituţionale, deoarece nu contravin prevederilor constituţionale invocate. Avocatul Poporului considerã cã "numai Curtea Constituţionalã are posibilitatea sã aprecieze dacã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 174/2001 a fost adoptatã în condiţiile art. 114 alin. (4) din Constituţie, sau era necesarã adoptarea unei legi, în condiţiile prevãzute de art. 138 din Legea fundamentalã". Cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 2 şi 3 din ordonanţã, reţine ipoteza unui posibil caracter sancţionator al taxei în cuantum de 40%, pe care instituţiile de învãţãmânt superior au obligaţia de a o vãrsa la bugetul de stat. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei republicate, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicatã, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 174 din 13 decembrie 2001 privind unele mãsuri pentru îmbunãtãţirea finanţãrii învãţãmântului superior, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831 din 21 decembrie 2001. Aceste dispoziţii legale au urmãtoarea redactare: "Art. 1. - Instituţiile de învãţãmânt superior particulare au obligaţia sã verse la bugetul de stat o taxã în cuantum de 10% din veniturile realizate din încasarea taxelor de şcolarizare, admiteri, înmatriculãri, repetarea examenelor şi a altor forme de verificare, precum şi a celorlalte taxe percepute în procesul de învãţãmânt de la studenţi. Art. 2. - Instituţiile de învãţãmânt superior de stat, pentru numãrul de studenţi şcolarizaţi peste cifra de şcolarizare aprobatã de Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii, au obligaţia sã verse la bugetul de stat o taxã în cuantum de 40% din veniturile prevãzute la art. 1. Art. 3. - Instituţiile de învãţãmânt superior particulare, pentru numãrul de studenţi şcolarizaţi peste cifra de şcolarizare, propusã de Consiliul Naţional de Evaluare şi Acreditare Academicã şi aprobatã de Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii, au obligaţia sã verse la bugetul de stat o taxã în cuantum de 40% din veniturile prevãzute la art. 1. Art. 4. - Sumele prevãzute la art. 1-3 se utilizeazã pentru susţinerea investiţiilor, activitãţilor de întreţinere şi de reparare a cãminelor studenţeşti. Art. 5. - Instituţiile de învãţãmânt superior au obligaţia sã calculeze semestrial taxele prevãzute la art. 1-3 şi sã le vireze la bugetul de stat pânã la data de 25 a lunii urmãtoare expirãrii semestrului. Art. 6. - (1) Pentru neachitarea în termen a taxelor prevãzute la art. 1-3 instituţiile de învãţãmânt superior datoreazã majorãri de întârziere în cuantumul prevãzut de lege pentru creanţele bugetare. (2) Majorãrile de întârziere prevãzute la alin. (1) se fac venit la bugetul de stat şi se folosesc cu aceeaşi destinaţie. Art. 7. - Metodologia de aplicare a mãsurilor stabilite prin prezenta ordonanţã de urgenţã se elaboreazã de Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii şi de Ministerul Finanţelor Publice şi se aprobã prin ordin comun al celor douã ministere în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea urmãtoarelor prevederi din Constituţia republicatã: - Art. 32 alin. (6): "Autonomia universitarã este garantatã."; - Art. 56 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii au obligaţia sã contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice. (2) Sistemul legal de impuneri trebuie sã asigure aşezarea justã a sarcinilor fiscale."; - Art. 73 alin. (3) lit. n): "Prin lege organicã se reglementeazã:[...] n) organizarea generalã a învãţãmântului;"; - Art. 139 alin. (1): "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege." Examinând excepţia, Curtea constatã cã, asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 174/2001 , Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 176 din 6 mai 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 iunie 2003. Cu acel prilej Curtea a reţinut cã dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, întrucât "instituirea obligaţiei de platã a taxei de 10% exclusiv de cãtre universitãţile particulare creeazã premisa unui dezechilibru în stabilirea sistemului de impuneri [...]. Taxa în discuţie este stabilitã în afara cadrului general al impozitelor şi taxelor, întrucât nu este justificatã prin nici un fel de prestaţie a unei autoritãţi publice, contravenind principiului constituţional al justei aşezãri a sarcinilor fiscale, consacrat de dispoziţiile art. 53 alin. (2) din Legea fundamentalã. Totodatã, prin dispoziţiile criticate se restrânge şi dreptul de proprietate al instituţiilor de învãţãmânt superior particulare, ceea ce contravine prevederilor art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie, referitoare la protecţia proprietãţii private, precum şi ale art. 49, referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi". Ulterior pronunţãrii acestei decizii, Curtea a mai fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 1 şi 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 174/2001 , iar prin <>Decizia nr. 281 din 1 iulie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 6 august 2003, a statuat cã "art. 1 din ordonanţã, fiind declarat neconstituţional, critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din aceeaşi ordonanţã a rãmas fãrã obiect". În cauza de faţã critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 174/2001 , în întregul sãu, are la bazã susţinerea, pe de o parte, cã reglementarea respectivã este de domeniul legii organice şi, ca atare, nu putea fi adoptatã prin ordonanţã de urgenţã, iar pe de altã parte, cã nu sunt îndeplinite cerinţele constituţionale pentru emiterea ordonanţei de urgenţã, în sensul cã nu a existat un caz excepţional care sã o justifice. Referitor la acest aspect, în jurisprudenţa sa constantã, Curtea Constituţionalã a statuat cã interdicţia reglementãrii de cãtre Guvern în domeniul legii organice priveşte numai ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, aceastã interdicţie decurgând direct din textul constituţional, o asemenea limitare nefiind însã prevãzutã de alin. (4) al art. 115 din Constituţie, referitor la ordonanţele de urgenţã. Cu privire la afirmaţia potrivit cãreia Guvernul reglementeazã prin ordonanţe în domeniul rezervat legilor organice, criticã raportatã la prevederile constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. n), în jurisprudenţa sa Curtea a reţinut cã limitarea posibilitãţii emiterii de ordonanţe de urgenţã numai la domenii ce nu fac obiectul legilor organice nu este prevãzutã de Constituţie. Nu poate fi primitã nici susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile criticate încalcã prevederile art. 32 alin. (6) din Constituţie, deoarece autonomia universitarã trebuie sã funcţioneze într-un cadru legal instituit, conform alin. (5) al aceluiaşi articol constituţional, potrivit cãruia "Învãţãmântul de toate gradele se desfãşoarã în unitãţi de stat, particulare şi confesionale, în condiţiile legii". Prevederile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 174/2001 nu contravin nici dispoziţiilor art. 56 din Legea fundamentalã, republicatã, referitoare la aşezarea justã a sarcinilor fiscale, întrucât obligaţia de a vãrsa la bugetul de stat o taxã în cuantum de 40% din veniturile prevãzute la art. 1 incumbã atât instituţiilor de învãţãmânt superior de stat, cât şi celor particulare. Astfel, aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 3/1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 8 iunie 1994, "fiscalitatea trebuie sã fie nu numai legalã, ci şi proporţionalã, rezonabilã, echitabilã şi sã nu diferenţieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetãţeni". Referitor la critica privind înfrângerea dispoziţiilor art. 139 alin. (1) din Constituţie, republicatã, conform cãrora impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege, aceasta nu este întemeiatã, întrucât aceste prevederi constituţionale au semnificaţia de a interzice posibilitatea stabilirii de impozite şi taxe printr-un act normativ inferior ca forţã juridicã legii, astfel cum sunt hotãrârile Guvernului, care se emit pentru organizarea executãrii legilor. Interdicţia nu priveşte însã şi ordonanţele Guvernului, care se emit în baza dispoziţiilor constituţionale privind delegarea legislativã, efectele lor fiind aceleaşi cu cele ale legilor. În sfârşit, menţionãm cã asupra constituţionalitãţii <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 174/2001 , în întregul sãu, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat recent prin <>Decizia nr. 357 din 30 septembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 3 noiembrie 2003, în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 este inadmisibilã, iar în cazul celorlalte dispoziţii din ordonanţã, excepţia este neîntemeiatã. Curtea apreciazã cã, în speţã, nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei sale, astfel încât cele statuate prin decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6), al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 174/2001 privind unele mãsuri pentru îmbunãtãţirea finanţãrii învãţãmântului superior, excepţie ridicatã de Fundaţia "România de Mâine" - Universitatea "Spiru Haret" în Dosarul nr. 69/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ. 2. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2-7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 174/2001 privind unele mãsuri pentru îmbunãtãţirea finanţãrii învãţãmântului superior, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar. Definitivã şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 noiembrie 2003.
PREŞEDINTE, prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI
Magistrat-asistent şef, Doina Suliman -----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
