Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 423 din 21 octombrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 51 din 14 ianuarie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Parohia Greco-Catolicã Şercaia în Dosarul nr. 1.516/Ap/2003 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile.
Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 mai 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.516/Ap/2003, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 146/1997 , excepţie ridicatã de Parohia Greco-Catolicã Şercaia.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã prevederile <>Legii nr. 146/1997 încalcã dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi ale art. 21 alin. (2), coroborate cu cele ale art. 53, precum şi ale art. 51 alin. (1) şi (3) din Constituţie. Cu privire la încãlcarea art. 51 din Constituţie, acesta aratã cã, potrivit alin. (1) al acestui articol, cetãţenii au dreptul sã se adreseze autoritãţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor, iar, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, exercitarea dreptului de petiţionare este scutitã de taxã de timbru. În opinia sa şi instanţele judecãtoreşti sunt autoritãţi publice, întrucât "Autoritatea judecãtoreascã" este cuprinsã în titlul III din Constituţie, intitulat "Autoritãţile publice", şi, ca urmare, cererile adresate instanţelor judecãtoreşti ar trebui scutite de taxã de timbru.
Autorul excepţiei mai susţine cã, prin dispoziţiile <>art. 20 din Legea nr. 146/1997 , nu este asigurat accesul liber la justiţie, deoarece judecãtorul refuzã primirea cererii de chemare în judecatã dacã nu se face dovada achitãrii taxei de timbru. În felul acesta este încãlcat şi art. 53 din Constituţie, referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
De asemenea, mai aratã cã <>Legea nr. 146/1997 contravine şi prevederilor art. 1 alin. (3), potrivit cãruia România este stat de drept. Or, susţine acesta, într-un stat de drept "domnia legii se impune a fi respectatã şi de cãtre autoritãţile publice în elaborarea legilor".
Instanţa de judecatã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul aratã cã timbrarea cererilor şi acţiunilor adresate instanţelor judecãtoreşti reprezintã o obligaţie consacratã de Constituţie şi reglementatã prin lege. Excepţiile constând în scutiri, reduceri, eşalonãri sau amânãri sunt expres prevãzute de lege. Accesul liber la justiţie nu înseamnã cã acesta poate fi gratuit în toate cazurile. Art. 21 din Constituţie nu instituie nici o interdicţie cu privire la plata taxelor judiciare de timbru, deoarece, cum rezultã din aceste prevederi constituţionale de principiu, este legal şi normal ca justiţiabilii care beneficiazã de un folos nemijlocit din activitatea desfãşuratã de instanţele judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor care implicã serviciul public al justiţiei. De altfel, potrivit art. 274 din Codul de procedurã civilã, partea care cade în pretenţii va fi obligatã, la cerere, sã plãteascã cheltuielile de judecatã. De asemenea, se aratã cã timbrarea cererilor şi acţiunilor adresate instanţelor judecãtoreşti reprezintã o obligaţie consacratã de Constituţie şi reglementatã prin lege. Cererile şi acţiunile de competenţa instanţelor judecãtoreşti nu au caracterul unor petiţii. Prin ele, instanţele sunt învestite pentru realizarea unor drepturi şi interese legitime, cu respectarea prevederilor constituţionale şi ale altor prevederi legale.
Aşadar, conchide Guvernul, legea criticatã nu contravine prevederilor constituţionale, ci, dimpotrivã, asigurã, fãrã discriminãri şi interdicţii, exerciţiul liber, egal şi cu bunã-credinţã al drepturilor şi libertãţilor recunoscute de lege. Este invocatã în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997.
Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, <>Legea nr. 146/1997 a fost modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 195 din 25 mai 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004.
Textele constituţionale invocate a fi încãlcate sunt cele ale art. 1 alin. (3), art. 21 alin. (2), art. 51 alin. (1) şi (3) şi ale art. 53, texte care au urmãtoarea redactare:
- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.";
- Art. 21 alin. (2): "Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 51 alin. (1) şi (3): "(1) Cetãţenii au dreptul sã se adreseze autoritãţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor.
[...]
(3) Exercitarea dreptului de petiţionare este scutitã de taxã.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã <>Legea nr. 146/1997 a mai format, atât în întregul sãu, cât şi pe articole, obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 82/1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 30 iunie 1999, <>Decizia nr. 47/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 28 februarie 2003, şi <>Decizia nr. 343/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 5 noiembrie 2003, Curtea a respins excepţiile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile <>Legii nr. 146/1997 .
În jurisprudenţa sa în materie, Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant cã accesul liber la justiţie nu înseamnã cã acesta trebuie sã fie în toate cazurile gratuit. În acest sens, s-a reţinut cã art. 21 din Constituţie nu instituie nici o interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi echitabil ca justiţiabilii care trag un folos nemijocit din activitatea desfãşuratã de autoritãţile judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Pe de altã parte, s-a arãtat cã echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor de judecatã stabilite de instanţa de judecatã prin hotãrârea pe care o pronunţã în cauzã, plata acestora revenind pãrţii care cade în pretenţii.
Curtea constatã cã dispoziţiile <>Legii nr. 146/1997 nu încalcã principiile generale cuprinse în art. 1 alin. (3) din Constituţie, deoarece nu aduc atingere statului de drept, democratic şi social, demnitãţii omului, drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor sau altor valori supreme garantate prin Legea fundamentalã.
În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei, potrivit cãreia dispoziţiile <>Legii nr. 146/1997 aduc atingere art. 51 alin. (1) şi (3) din Constituţie, Curtea observã cã aceste dispoziţii constituţionale se referã la dreptul la petiţionare, care este diferit de dreptul de a introduce acţiuni la instanţele judecãtoreşti. Curtea Constituţionalã, în jurisprudenţa sa în materie, de exemplu <>Decizia nr. 165 din 26 septembrie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 1 noiembrie 2000, a statuat cã sesizarea instanţelor judecãtoreşti pentru valorificarea unui drept sau pentru realizarea unui interes care se poate obţine numai pe calea justiţiei nu reprezintã un aspect al dreptului de petiţionare. Dreptul de petiţionare se referã la cererile, reclamaţiile, sesizãrile şi propunerile în legãturã cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup ce nu presupun calea justiţiei şi la care autoritãţile publice au obligaţia de a rãspunde în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii, în timp ce cererile de chemare în judecatã se soluţioneazã dupã reguli specifice activitãţii de judecatã.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Parohia Greco-Catolicã Şercaia în Dosarul nr. 1.516/Ap/2003 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 octombrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
