Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192 din Codul penal, excepţie ridicatã de Ştefan Ionescu în Dosarul nr. 10.798/2004 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, se dã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca fiind inadmisibilã, întrucât apreciazã cã în realitate autorul excepţiei solicitã ca pe calea admiterii excepţiei sã fie eliminatã sintagma "fãrã drept" din cuprinsul art. 192 din Codul penal, ceea ce excede atribuţiilor Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 martie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 10.798/2004, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192 din Codul penal, excepţie ridicatã de inculpatul Ştefan Ionescu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textul de lege criticat încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 44, deoarece "ar trebui menţionat şi explicitat ce priveşte menţiunea «fãrã drept». În speţã, s-a încãlcat limita dintre douã proprietãţi, peretele fiind pus perpendicular pe stradã, iar dreptul de întreţinere şi conservare nu se poate face decât de pe terenul pãrţii vãtãmate".
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti apreciazã cã art. 192 din Codul penal respectã principiul constituţional al garantãrii dreptului de proprietate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã prevederile art. 192 din Codul penal respectã principiul constituţional al garantãrii dreptului de proprietate privatã, reglementat în art. 44 din Constituţie, iar o eliminare a sintagmei "fãrã drept" din cuprinsul acestui articol ar lãsa loc arbitrariului şi violãrii dreptului de proprietate dupã bunul plac al fãptuitorului, care ar putea pretinde cã ar avea anumite interese în pãtrunderea fãrã drept în domiciliul unei persoane.
Avocatul Poporului considerã, de asemenea, cã dispoziţiile art. 192 alin. 2 şi 3 din Codul penal sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
În legãturã cu obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate se constatã cã, deşi sunt criticate dispoziţiile art. 192 din Codul penal în întregul lor, din motivarea excepţiei rezultã cã aceastã criticã vizeazã doar prevederile alin. 1. Aşadar, Curtea urmeazã sã se pronunţe numai asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 192 alin. 1 din Codul penal (Violarea de domiciliu), al cãror conţinut este urmãtorul: "Pãtrunderea fãrã drept, în orice mod, într-o locuinţã, încãpere, dependinţã sau loc împrejmuit ţinând de acestea, fãrã consimţãmântul persoanei care le foloseşte, sau refuzul de a le pãrãsi la cererea acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani."
În opinia autorului excepţiei, aceste prevederi legale încalcã dispoziţiile art. 44 din Constituţie, referitoare la dreptul de proprietate privatã. De asemenea, autorul excepţiei solicitã explicitarea sintagmei "fãrã drept" din cuprinsul normei juridice criticate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceste critici nu pot fi reţinute. Elementul material al faptei prevãzute în alin. 1 teza întâi din art. 192 din Codul penal constã în acţiunea de pãtrundere în domiciliul unei persoane. Pãtrunderea în domiciliu poate fi sãvârşitã în orice mod, prin aceastã expresie indicându-se cã oricare ar fi procedeul întrebuinţat şi oricum s-ar manifesta acţiunea fãptuitorului, aceasta va constitui elementul material al faptei, dacã a avut ca rezultat pãtrunderea într-un domiciliu strãin. O cerinţã esenţialã pe care trebuie sã o îndeplineascã acţiunea fãptuitorului pentru a întregi latura obiectivã a infracţiunii este ca acţiunea sã fie sãvârşitã "fãrã drept". Dacã cel care pãtrunde în domiciliul unei persoane acţioneazã în temeiul unui drept, nu va fi realizat elementul material, chiar dacã persoana în drept sã foloseascã locuinţa s-ar opune (de exemplu, pãtrunderea unei persoane împuternicite sã efectueze o percheziţie domiciliarã).
Totodatã, se observã cã prevederile art. 192 alin. 1 din Codul penal reglementeazã una dintre infracţiunile contra libertãţii persoanei (iar nu contra patrimoniului, cum se susţine în motivarea excepţiei), şi anume varianta simplã a infracţiunii de violare de domiciliu, pentru care acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Aceste dispoziţii nu sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 44, deoarece textul incrimineazã, indiferent de titular şi de forma de proprietate sau posesie legalã, pãtrunderea fãrã drept, în orice mod, într-o locuinţã, încãpere, dependinţã sau loc împrejmuit ţinând de acestea, fãrã consimţãmântul persoanei care le foloseşte, sau refuzul de a le pãrãsi la cererea acesteia, nefiind încãlcat principiul constituţional al garantãrii dreptului de proprietate.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Ştefan Ionescu în Dosarul nr. 10.798/2004 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 septembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
