Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 422 din 26 martie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 30 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 190 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 270 din 24 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen Cãtãlina Gliga - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale <>art. 190 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Traian Oprea în Dosarul nr. 13.316/325/2008 al Judecãtoriei Timişoara.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii Constituţionale acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã, faţã de jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, în cauza de faţã nu au fost relevate elemente noi, de naturã a determina modificarea acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 noiembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 13.316/325/2008, Judecãtoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale <>art. 190 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Traian Oprea într-o cauzã privind soluţionarea unei plângeri contravenţionale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textele de lege criticate încalcã "dreptul constituţional la respectarea prezumţiei de nevinovãţie" şi nesocotesc "principiul statului de drept", deoarece contravenientului îi revine sarcina de a-şi proba nevinovãţia în faţa instanţei de judecatã, în timp ce agentul constatator este scutit de orice sarcinã a probãrii acuzaţiilor şi sancţiunilor îndreptate împotriva contravenientului, "deşi constituţional este ca agentul constatator sã îi dovedeascã vinovãţia". Este indicatã, în sensul celor susţinute, Hotãrârea pronunţatã de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în Cauza Anghel împotriva României, 2007, precum şi <>Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008 , prin care Curtea Constituţionalã a sancţionat, prin admiterea excepţiei, existenţa unei jurisdicţii extraordinare, astfel cum a fost caracterizatã activitatea specificã desfãşuratã de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii.
Judecãtoria Timişoara apreciazã cã textele de lege criticate nu conţin norme contrare prevederilor constituţionale invocate.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale <>art. 190 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã sunt constituţionale. Vinovãţia şi rãspunderea contravenientului apar, în faza procedurii contravenţionale, ca elemente stabilite de agentul constatator în procesul-verbal, însã, fiind vorba de un act administrativ, acesta nu este un verdict definitiv decât dacã instanţa de judecatã va respinge plângerea contravenientului prin care procesul-verbal este atacat. Aşadar, rãspunderea contravenientului este stabilitã prin hotãrâre judecãtoreascã definitivã, pronunţatã în cadrul unui proces echitabil de o instanţã independentã şi imparţialã. Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 16, art. 24 şi ale art. 49 din Constituţie, invocate, nu au incidenţã în cauzã, iar prevederile <>art. 190 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 nu conţin norme contrare prevederilor fundamentale indicate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile <>art. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, şi ale <>art. 190 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. Curtea observã cã, în plus faţã de textele de lege indicate prin încheierea de sesizare, autorul excepţiei criticã, potrivit motivãrii scrise, şi dispoziţiile <>art. 15, 21 şi 24 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , acestea fiind însã respinse de instanţa de judecatã, care a "constatat cã pentru constituţionalitatea" acestora "Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin <>deciziile nr. 122/2003 , 251/2003, 319/2003... etc.". Deoarece Curtea Constituţionalã se pronunţã în limitele sesizãrii, rezultã cã obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl formeazã doar textele de lege reţinute prin dispozitivul încheierii instanţei de judecatã. Acestea au urmãtorul conţinut:
- <>Art. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 : "(1) Dacã persoana împuternicitã sã aplice sancţiunea apreciazã cã fapta a fost sãvârşitã în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, constituie infracţiune, sesizeazã organul de urmãrire penalã competent.
(2) În cazul în care fapta a fost urmãritã ca infracţiune şi ulterior s-a stabilit de cãtre procuror sau de cãtre instanţã cã ea ar putea constitui contravenţie, actul de sesizare sau de constatare a faptei, împreunã cu o copie de pe rezoluţia, ordonanţa sau, dupã caz, de pe hotãrârea judecãtoreascã, se trimite de îndatã organului în drept sã constate contravenţia, pentru a lua mãsurile ce se impun conform legii.
(3) Termenul de 6 luni pentru aplicarea sancţiunii în cazul prevãzut la alin. (2) curge de la data sesizãrii organului în drept sã aplice sancţiunea."
- <>Art. 190 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 - Solicitarea de informaţii: "(2) În cererea de informaţii se indicã numele, adresa şi orice altã informaţie utilã identificãrii persoanelor prevãzute la alin. (1), deţinutã de autoritatea competentã din România, precum şi tipul de creanţã şi valoarea creanţei pentru care se formuleazã cererea."
- Alin. (1) al art. 190, la care textul criticat face referire, prevede urmãtoarele:
"(1) În vederea recuperãrii într-un alt stat membru a unei creanţe stabilite printr-un titlu de creanţã emis în România, autoritãţile competente prevãzute la art. 181 vor solicita, în legãturã cu o persoanã fizicã sau juridicã dintr-un alt stat membru, orice informaţii utile pentru recuperarea acestei creanţe, de la autoritatea competentã a statului membru, denumitã în prezenta secţiune autoritate solicitatã. Solicitarea priveşte atât debitorul, cât şi oricare altã persoanã din acel stat membru, care este obligatã la plata creanţei potrivit prezentului cod sau care deţine bunuri aparţinând debitorului ori persoanei obligate la platã."
În opinia autorului excepţiei, textele de lege menţionate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apãrare, art. 53 (şi nu art. 49) - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 124 - Înfãptuirea justiţiei, art. 126 - Instanţele judecãtoreşti.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã în realitate critica de neconstitu ţionalitate conţine referiri generale asupra procedurii de constatare şi sancţionare a contravenţiei, precum şi asupra procedurii specifice de judecatã în soluţionarea plângerilor contravenţionale, astfel cum este reglementatã de <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, în ansamblul sãu. Susţinerile autorului excepţiei nu se raporteazã strict la conţinutul normativ al dispoziţiilor art. 30 din aceastã ordonanţã şi nici la cel al <>art. 190 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã.
Aşa fiind, Curtea constatã cã s-a pronunţat în numeroase rânduri asupra criticilor de neconstituţionalitate asemãnãtoare celor formulate în prezenta cauzã, referitoare, în principal, la încãlcarea prezumţiei de nevinovãţie prin procedura de constatare şi sancţionare a contravenţiei, reglementatã de <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 . De exemplu, prin <>Decizia nr. 69 din 15 ianuarie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 4 martie 2009, sau <>Decizia nr. 99 din 20 ianuarie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 26 februarie 2009, Curtea, pentru argumentele acolo arãtate, a stabilit cã prevederile <>art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor nu contravin dispoziţiilor art. 20, 21, 23, 24, 124 şi 126 alin. (6) din Constituţie.
Pentru identitate de raţiune, Curtea reţine cã atât soluţia pronunţatã prin deciziile indicate, cât şi considerentele care au fundamentat-o se menţin şi în prezenta cauzã.
De asemenea, în contextul argumentelor învederate mai sus şi având în vedere motivarea autorului excepţiei, Curtea constatã cã nici critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 190 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã nu poate fi reţinutã.
În plus, autorul excepţiei invocã prevederile art. 16 din Constituţie, referitoare la principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice. Curtea nu poate primi însã aceastã criticã, deoarece textele de lege atacate se aplicã, în egalã mãsurã, tuturor celor vizaţi de ipoteza normei juridice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. În sfârşit, deoarece Curtea nu a constatat restrângerea exerciţiului unui drept sau al unei libertãţi fundamentale, rezultã cã nu sunt întemeiate nici susţinerile de neconstituţionalitate raportate la dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentalã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale <>art. 190 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Traian Oprea în Dosarul nr. 13.316/325/2008 al Judecãtoriei Timişoara.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 martie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
