Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 421 din 9 mai 2007  privind sesizarea de neconstitutionalitate referitoare la Legea privind aprobarea   Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 104/2006 pentru modificarea alin. (3) al   art. 190 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 421 din 9 mai 2007 privind sesizarea de neconstitutionalitate referitoare la Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 104/2006 pentru modificarea alin. (3) al art. 190 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 367 din 30 mai 2007


Secretarul general al Camerei Deputaţilor, cu adresa nr. 51/2007 din 26 aprilie 2007, a înaintat Curţii Constituţionale sesizarea de neconstituţionalitate formulatã de un numãr de 65 de deputaţi, în temeiul prevederilor art. 146 lit. a) din Constituţie, referitoare la neconstituţionalitatea Legii privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 104/2006 pentru modificarea alin. (3) al <>art. 190 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii.
Potrivit tabelului cuprinzând semnãturile autorilor sesizãrii de neconstituţionalitate, cei 65 de deputaţi sunt urmãtorii: Gheorghe Albu, Roberta Alma Anastase, Nicolae Bara, Gheorghe Barbu, Cornel Ştefan Bardan, Iulian-Gabriel Bîrsan, Anca-Daniela Boagiu, Ionela Bruchental-Pop, William-Gabriel Brînzã, Daniel Buda, Costicã Canacheu, Bogdan Cantaragiu, Alexandru Ciocâlteu, Anca Constantinescu, Radu-Cãtãlin Drãguş, Stelian Duţu, Ionesie Ghiorghioni, Ion Gonţea, Dan Grigore, Monica-Maria Iacob-Ridzi, Traian Constantin Igaş, Valentin Adrian Iliescu, Graţiela Denisa Iordache, Radu Lambrino, Dãnuţ Liga, Mircea Man, Marian-Jean Marinescu, Laurenţiu Mironescu, Liviu Alexandru Miroşeanu, Alexandru Mocanu, Petru Movilã, Dorin Liviu Nistoran, Ioan Oltean, Aurel Olarean, Constantin Petrea, Cosmin Gabriel Popp, Cezar-Florin Preda, Ioan Dumitru Puchianu, Dumitru Puzdrea, Romeo Marius Raicu, Cristian Rãdulescu, Marius Rogin, Marcel-Laurenţiu Romanescu, Gheorghe Sârb, Mugurel Liviu Sârbu, Cristian Ilie, Petre Strãchinaru, Valeriu Tabarã, Horia Vãsioiu, Augustin Zegrean, Dan Horaţiu Buzatu, Marian Hoinaru, Mircea Teodor Iustian, Corneliu Momanu, Viorel Oancea, Dumitru Pardãu, Marian Sorin Paveliu, Florin Aurelian Popescu, Vasile Pruteanu, Gabriel Sandu, Ion Stoica, Cornel Ştirbeţ, Dragoş Ujeniuc, Petre Ungureanu şi Claudius Mihail Zaharia.
Sesizarea a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 3.948 din 26 aprilie 2007, formând obiectul Dosarului nr. 581A/2007.
În motivarea sesizãrii, autorii acesteia susţin cã Legea privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 104/2006 este neconstituţionalã pentru cã aprobã o ordonanţã de urgenţã neconstituţionalã datoritã încãlcãrii prevederilor art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, dupã cum urmeazã:
1. Guvernul a adoptat <>Ordonanţa de urgenţã nr. 104/2006 pentru modificarea alin. (3) al <>art. 190 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, fãrã sã fi fost îndeplinite condiţiile prevãzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie pentru legiferare pe aceastã cale, respectiv fãrã sã fi existat o situaţie extraordinarã a cãrei reglementare nu putea fi amânatã, situaţie ce nici nu a fost motivatã în cuprinsul ordonanţei.
Pentru a demonstra condiţiile prevãzute de Constituţie, în care Guvernul poate recurge la adoptarea unor ordonanţe de urgenţã, autorii sesizãrii invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale, citând din considerentele <>Deciziei nr. 65/1995 , ale <>Deciziei nr. 83/1998 şi ale <>Deciziei nr. 114/1999 .
În ceea ce priveşte competenţa Curţii Constituţionale de a se pronunţa cu privire la constituţionalitatea unei ordonanţe de urgenţã în cadrul controlului a priori, exercitat asupra legii de aprobare a ordonanţei respective, autorii sesizãrii invocã considerentele <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 95/2006 .
2. Autorii sesizãrii considerã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 104/2006 nu respectã nici interdicţia prevãzutã de art. 115 alin. (6) din Constituţie, de a nu afecta drepturile, libertãţile şi îndatoririle prevãzute de Constituţie. Astfel, prin modificarea <>art. 190 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 , este afectat dreptul fundamental al cetãţenilor la ocrotirea sãnãtãţii, consacrat de art. 34 din Constituţie, drept care, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cuprinde şi organizarea asistenţei medicale.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a comunica punctele lor de vedere.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în rãspunsul sãu înregistrat la Curtea Constituţionalã sub nr. 4.370 din 7 mai 2007, considerã, în esenţã, cã sesizarea de neconstitu-ţionalitate este neîntemeiatã pentru urmãtoarele motive:
Guvernul a emis ordonanţa de urgenţã criticatã cu respectarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, întrucât s-a impus adoptarea unei soluţii imediate în scopul evitãrii unei grave atingeri ce ar fi putut leza interesul public. Urgenţa reglementãrii legislative a fost impusã de principiul execuţiei bugetare anuale, potrivit cãruia titularii de credite bugetare sunt obligaţi sã cheltuiascã în anul bugetar fondurile ce le-au fost repartizate pentru un anumit scop, în speţã, pentru finanţarea unor cheltuieli de administrare şi pentru dotarea unor unitãţi sanitare publice de interes judeţean sau local. Situaţia extraordinarã a cãrei reglementare nu poate fi amânatã constã în starea precarã a unor unitãţi medicale de la nivel local, care impune luarea unor mãsuri grabnice de reparaţii, întreţinere şi dotãri cu echipamente, motiv pentru care, prin Legea bugetului de stat pe anul 2007, s-au alocat fonduri cu destinaţie specialã autoritãţilor administraţiei publice locale. Existenţa unor cazuri extraordinare permite Guvernului sã reglementeze prin ordonanţe de urgenţã în materii rezervate domeniului legilor organice sau al legilor ordinare, a cãror reglementare nu poate fi amânatã, aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 65/1995 . Caracterul urgent al reglementãrii este justificat prin nota de fundamentare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 104/2006 , în care se prevede cã scopul adoptãrii acestui act normativ este de "a asigura administrarea şi funcţionarea unitãţilor sanitare la parametrii optimi şi, implicit, continuitatea serviciilor medicale acordate populaţiei". Cazul excepţional şi urgenţa reglementãrii au fost relevate şi prin raportul întocmit de comisia permanentã care a examinat în fond proiectul legii criticate.
În final, preşedintele Camerei Deputaţilor considerã cã este nefondatã şi critica de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, potrivit cãrora ordonanţele de urgenţã nu pot afecta drepturile, libertãţile şi îndatoririle prevãzute de Constituţie, întrucât dispoziţiile art. 34 alin. (3) din Legea fundamentalã nu au nicio legãturã cu dispoziţiile art. 190 alin. (3) din legea criticatã.
Guvernul, în punctul sãu de vedere înregistrat la Curtea Constituţionalã sub nr. 4.470 din 9 mai 2007, considerã, în esenţã, cã sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiatã pentru urmãtoarele motive:
Dispoziţiile <>art. 190 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 , astfel cum au fost modificate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 104/2006 , stabilesc mãsuri financiare urgente, necesare pentru susţinerea bazei materiale a sistemului sanitar şi pentru asigurarea sãnãtãţii publice, iar nu organizarea asistenţei medicale. Chiar dacã urgenţa reglementãrii nu este riguros motivatã, din conţinutul acesteia rezultã scopul acestei mãsuri şi se circumscrie dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia statul are obligaţia sã ia mãsuri pentru asigurarea sãnãtãţii publice. De aceea mãsurile financiare au caracterul de urgenţã şi se impun pentru salvgardarea interesului public.
În acest sens, evocã deciziile Curţii Constituţionale nr. 60/2007 şi nr. 65/1995.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere.
Prin adresa înregistratã sub nr. 4.245 din 4 mai 2007, preşedintele Comisiei pentru Sãnãtate şi Familie din cadrul Camerei Deputaţilor a solicitat sã fie invitat la dezbateri împreunã cu ministrul sãnãtãţii.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, actele privind desfãşurarea procesului legislativ, raportul întocmit de judecãtorul-raportor şi prevederile criticate din Legea privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 104/2006 pentru modificarea alin. (3) al <>art. 190 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi prevederile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale <>art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992 , Curtea a fost legal sesizatã şi este competentã sã soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate.
Analizând cererea preşedintelui Comisiei pentru Sãnãtate şi Familie din cadrul Camerei Deputaţilor de a participa la dezbateri împreunã cu ministrul sãnãtãţii, Curtea Constituţionalã considerã cã cererea nu este justificatã, întrucât au fost comunicate punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, autoritãţi din care fac parte demnitarii menţionaţi.
Examinând criticile de neconstituţionalitate formulate prin sesizare, Curtea constatã cã autorii acesteia considerã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 104/2006 a fost emisã cu încãlcarea prevederilor art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie.
<>Art. 190 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 , modificatã prin ordonanţa menţionatã, are urmãtorul cuprins: "(3) Bugetele locale participã la finanţarea unor cheltuieli de administrare şi funcţionare, respectiv pentru bunuri şi servicii, reparaţii, consolidare, extindere, modernizare, a unitãţilor sanitare publice de interes judeţean sau local, în limita creditelor bugetare aprobate cu aceastã destinaţie în bugetele locale."
Prevederile constituţionale invocate ca fiind încãlcate sunt:
- Art. 115 alin. (4) şi (6) - "(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţã numai în situaţii extraordinare a cãror reglementare nu poate fi amânatã, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.[...]
(6) Ordonanţele de urgenţã nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertãţile şi îndatoririle prevãzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza mãsuri de trecere silitã a unor bunuri în proprietate publicã."
Autorii sesizãrii susţin cã actul normativ criticat încalcã dispoziţiile constituţionale, deoarece ordonanţele de urgenţã nu pot afecta, printre altele, drepturile şi îndatoririle fundamentale prevãzute de Constituţie, iar modificarea <>art. 190 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 afecteazã dreptul cetãţenilor la ocrotirea sãnãtãţii. Curtea constatã cã aceastã criticã nu poate fi reţinutã deoarece detalierea cheltuielilor instituţiilor sanitare publice de interes local sau judeţean la care participã şi bugetele locale, în limita creditelor bugetare aprobate cu aceastã destinaţie, nu este de naturã sã afecteze dreptul constituţional la ocrotirea sãnãtãţii.
Curtea Constituţionalã constatã însã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 104/2006 a fost emisã de Guvern cu încãlcarea prevederilor art. 115 alin. (4), întrucât nu a existat o situaţie extraordinarã a cãrei reglementare nu putea fi amânatã. Prin aceastã ordonanţã s-a modificat textul unui alineat al unui articol din <>Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006.
Modificarea a vizat doar extinderea nominalizãrii cheltuielilor instituţiilor sanitare de interes judeţean sau local la care pot participa şi bugetele locale. Aceastã modificare nu era impusã de o situaţie extraordinarã.
Existenţa situaţiei extraordinare a cãrei reglementare nu poate fi amânatã nu este motivatã nici în cuprinsul ordonanţei de urgenţã, invocându-se numai urgenţa reglementãrii. Urgenţa reglementãrii nu echivaleazã cu existenţa situaţiei extraordinare, reglementarea operativã putându-se realiza şi pe calea procedurii obişnuite de legiferare.
Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa cã viciul de neconstituţionalitate a unei ordonanţe sau ordonanţe de urgenţã emise de Guvern nu poate fi acoperit prin aprobarea de Parlament a ordonanţei respective. În consecinţã, legea care aprobã o ordonanţã de urgenţã neconstituţionalã este ea însãşi neconstitu-ţionalã.
Curtea mai constatã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 104/2006 a fost respinsã de Senat prin Legea adoptatã la 8 martie 2007, reţinându-se cã aceasta nu mai are obiect de reglementare, întrucât modificarea alin. (3) al <>art. 190 din Legea nr. 95/2006 a fost deja dispusã prin <>Legea nr. 34/2007 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 72/2006 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii şi pentru abrogarea unor dispoziţii din alte acte normative în domeniul sanitar, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 18 ianuarie 2007.
Cu toate acestea, Camera Deputaţilor a aprobat ordonanţa de urgenţã, aducându-i un numãr mare de completãri. Legea supusã controlului de constituţionalitate modificã şi titlul ordonanţei de urgenţã, în sensul cã aceasta nu se referã doar la modificarea alin. (3) al <>art. 190, ci la modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii. Pe acest temei, prin legea adoptatã de Camera Deputaţilor se aduce o modificare nesemnificativã alin. (3) al art. 190, iar în 27 de poziţii se introduce un numãr mare de texte noi, modificatoare sau completatoare ale <>Legii nr. 95/2006 .
Curtea constatã cã legea examinatã a fost adoptatã cu încãlcarea normelor constituţionale referitoare la procedura de legiferare. Şi anume, a fost încãlcat principiul constituţional al bicameralismului Parlamentului României, consacrat de art. 61 alin. (2) din Constituţie, prin aceea cã niciuna dintre dispoziţiile acestei legi nu a fost, niciodatã şi în nicio formã, pusã în dezbaterea Senatului, care a fost prima Camerã sesizatã.
Legea supusã controlului de constituţionalitate, prin conţinutul sãu, în comparaţie cu proiectul de lege iniţiat de Guvern pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 104/2006 , apare ca o lege distinctã, iniţiatã de comisia permanentã de specialitate a Camerei Deputaţilor prin raportul elaborat cu privire la un alt proiect de lege. Curtea constatã cã aceastã procedurã de adoptare a legii este contrarã prevederilor constituţionale referitoare la iniţiativã legislativã, cuprinse în art. 74 alin. (1), precum şi la sesizarea Camerelor, cuprinse în art. 75, potrivit cãrora:
- Art. 74: "(1)Iniţiativa legislativã aparţine, dupã caz, Guvernului, deputaţilor, senatorilor sau unui numãr de cel puţin 100.000 de cetãţeni cu drept de vot. Cetãţenii care îşi manifestã dreptul la iniţiativã legislativã trebuie sã provinã din cel puţin un sfert din judeţele ţãrii, iar în fiecare din aceste judeţe, respectiv în municipiul Bucureşti, trebuie sã fie înregistrate cel puţin 5.000 de semnãturi în sprijinul acestei iniţiative."
- Art. 75: "(1) Se supun spre dezbatere şi adoptare Camerei Deputaţilor, ca primã Camerã sesizatã, proiectele de legi şi propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaţionale şi a mãsurilor legislative ce rezultã din aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum şi proiectele legilor organice prevãzute la articolul 31 alineatul (5), articolul 40 alineatul (3), articolul 55 alineatul (2), articolul 58 alineatul (3), articolul 73 alineatul (3) literele e), k), l), n), o), articolul 79 alineatul (2), articolul 102 alineatul (3), articolul 105 alineatul (2), articolul 117 alineatul (3), articolul 118 alineatele (2) şi (3), articolul 120 alineatul (2), articolul 126 alineatele (4) şi (5) şi articolul 142 alineatul (5). Celelalte proiecte de legi sau propuneri legislative se supun dezbaterii şi adoptãrii, ca primã Camerã sesizatã, Senatului.
(2) Prima Camerã sesizatã se pronunţã în termen de 45 de zile. Pentru coduri şi alte legi de complexitate deosebitã termenul este de 60 de zile. În cazul depãşirii acestor termene se considerã cã proiectele de legi sau propunerile legislative au fost adoptate.
(3) Dupã adoptare sau respingere de cãtre prima Camerã sesizatã, proiectul sau propunerea legislativã se trimite celeilalte Camere care va decide definitiv.
(4) În cazul în care prima Camerã sesizatã adoptã o prevedere care, potrivit alineatului (1), intrã în competenţa sa decizionalã, prevederea este definitiv adoptatã dacã şi cea de-a doua Camerã este de acord. În caz contrar, numai pentru prevederea respectivã, legea se întoarce la prima Camerã sesizatã, care va decide definitiv în procedurã de urgenţã.
(5) Dispoziţiile alineatului (4) referitoare la întoarcerea legii se aplicã în mod corespunzãtor şi în cazul în care Camera decizionalã adoptã o prevedere pentru care competenţa decizionalã aparţine primei Camere."

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie, al art. 15 alin. (1) şi al <>art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Constatã cã Legea privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 104/2006 pentru modificarea alin. (3) al <>art. 190 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, precum şi ordonanţa de urgenţã, cu modificãrile şi completãrile adoptate de Camera Deputaţilor, sunt neconstituţionale.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã Preşedintelui României, preşedintelui Camerei Deputaţilor, preşedintelui Senatului şi primului-ministru şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 9 mai 2007 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Kozsokâr Gâbor, Petre Ninosu, Ion Predescu, Şerban Viorel Stãnoiu şi Tudorel Toader, judecãtori.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Prim-magistrat asistent,
Claudia Miu

-------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016