Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 421 din 26 martie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Petre Lãzãroiu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Tudorel Toader - judecãtor Augustin Zegrean - judecãtor Carmen Cãtãlina Gliga - procuror Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de primarul sectorului 6 Bucureşti în Dosarul nr. 25/403/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal rãspund autorul excepţiei, prin avocat Cristina Irinel Stoica, şi partea Societatea Comercialã "Yourfriend" - S.R.L. din Bacãu, prin apãrãtor Mihai Cliveti, ambii cu împuterniciri avocaţiale depuse la dosar. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii Constituţionale acordã cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care, în esenţã, solicitã admiterea acesteia, considerând cã dispoziţiile <>art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu conţin norme suficient de clare, care sã determine cu precizie competenţa materialã de soluţionare a litigiilor care vizeazã un act administrativ emis de o autoritate publicã localã, dar în care valoarea cererii depãşeşte suma de 500.000 lei. Întrucât textul de lege criticat nu stabileşte instanţa de judecatã competentã într-o asemenea situaţie, autorul excepţiei apreciazã cã este îngrãdit accesul liber la justiţie. Reprezentantul convenţional al pãrţii Societatea Comercialã "Yourfriend" - S.R.L. din Bacãu susţine cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, textul de lege criticat neavând legãturã cu soluţionarea cauzei. Aratã cã în speţã a fost deja pronunţatã o hotãrâre judecãtoreascã, având autoritate de lucru judecat, asupra cererii privind anularea unui act administrativ, astfel cã prezenta excepţie de neconstituţionalitate ar fi trebuit ridicatã, eventual, la acel moment şi nu în cadrul litigiului de faţã care priveşte acordarea de despãgubiri. În plus, în cauzã se aplicã prevederile <>art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 17 din Codul de procedurã civilã, care instituie regula potrivit cãreia cererea accesorie este de competenţa instanţei învestite cu soluţionarea cererii principale. Reprezentantul Ministerului Public apreciazã, mai întâi, cã textul de lege criticat are incidenţã în cauza de faţã; în continuare, aratã cã dispoziţiile <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc competenţa materialã de judecatã a instanţei în funcţie de douã criterii obiective, primul referindu-se la rangul autoritãţii administrative emitente - locale sau centrale - iar al doilea la valoarea cererii. Din economia textului criticat rezultã clar cã atunci când acţiunea judiciarã priveşte atât un act administrativ, cât şi cereri referitoare la taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei, pentru determinarea competenţei materiale de judecatã opereazã al doilea criteriu prevãzut de lege.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 20 octombrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 25.403/3/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de primarul sectorului 6 Bucureşti într-o cauzã privind soluţionarea unui recurs formulat împotriva unei sentinţe civile prin care a fost admisã în parte o acţiune privind anularea unui act administrativ. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine cã textul de lege criticat, care prevede o derogare parţialã de la principiul accesorium sequitor principale, în sensul cã stabileşte competenţa materialã a curţii de apel de a judeca în primã instanţã cereri accesorii celei de anulare a unui act administrativ emis de o autoritate localã sau judeţeanã, care depãşesc valoric suma de 500.000 lei, nu conţine norme suficient de clare şi previzibile şi are o redactare ambiguã. Astfel, este afectat dreptul de acces la instanţã şi la folosirea cãilor de atac al justiţiabililor - în egalã mãsurã, persoane fizice sau juridice de drept public ori privat -, aceştia neavând un reper sigur al instanţei în faţa cãreia sã îşi exercite drepturile şi libertãţile procesuale, inclusiv cele referitoare la competenţa instanţelor de judecatã. "În aceste condiţii, judecãtorul este constrâns sã stabileascã el însuşi, pe cale jurisprudenţialã în afara legii, adicã substituindu-se legiuitorului, regulile necesare pentru a se pronunţa asupra competenţei litigiului cu judecarea cãruia a fost învestit, încãlcând astfel art. 1 alin. (4) din Constituţie, privind separaţia puterilor." Considerente asemãnãtoare au stat la baza pronunţãrii de cãtre Curtea Constituţionalã a <>Deciziei nr. 189 din 2 martie 2006 , prin care a fost admisã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Textul de lege criticat "nu conţine nicio deosebire între situaţiile care atrag o anumitã competenţã derogatorie de la regula de drept comunã prevãzutã de Codul de procedurã civilã, dar lasã sã se interpreteze o astfel de derogare, ceea ce contravine art. 57 din Constituţie". "Se creeazã în favoarea subiecţilor de drept care încalcã normele legale privind exercitarea drepturilor procesuale cu bunã-credinţã un avantaj, prin posibilitatea introducerii acţiunii la o instanţã necompetentã, de vreme ce criteriul de stabilire a competenţei este discutabil." Autoritãţile administraţiei locale nu pot fi lipsite de dreptul de a şti cu claritate care este instanţa competentã sã soluţioneze litigiile privind pretinsele daune rezultate din anularea unor acte administrative. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã prevederile <>art. 10 din Legea nr. 554/2004 sunt în deplin acord cu normele constituţionale. Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituţionale. Acestea nu aduc atingere liberului acces la justiţie şi nici dreptului la folosirea cãilor de atac, care, potrivit art. 129 din Constituţie, se realizeazã în condiţiile legii, fiind, prin urmare, competenţa exclusivã a legiuitorului de a stabili care sunt cãile de atac şi în ce condiţii sunt exercitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile <>art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Din motivarea scrisã a autorului excepţiei rezultã însã cã acesta are în vedere doar prevederile alin. (1) al <>art. 10 din Legea nr. 554/2004 , astfel cum au fost modificate de <>art. I pct. 18 din Legea nr. 97/2008 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 15 aprilie 2008. Textul legal criticat are în prezent urmãtorul conţinut: - Art. 10 alin. (1) - "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritãţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de pânã la 500.000 de lei se soluţioneazã în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritãţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţioneazã în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacã prin lege organicã specialã nu se prevede altfel." În opinia autorului excepţiei, textul de lege menţionat contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) care consacrã principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie, art. 57 referitoare la obligaţia exercitãrii cu bunã-credinţã a drepturilor şi libertãţilor constituţionale şi ale art. 129 din Constituţie privind dreptul la folosirea cãilor de atac. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã autorul acesteia formuleazã criticile de neconstituţionalitate din perspectiva unei pretinse omisiuni legislative, şi anume lipsa stabilirii competenţei materiale de soluţionare a unei cereri care vizeazã un act administrativ emis de autoritãţile locale, dar a cãrei valoare depãşeşte suma de 500.000 lei. Apreciazã, în acest context, cã dispoziţiile <>art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu reglementeazã o astfel de situaţie, motiv pentru care considerã cã textul de lege contravine, în principal, liberului acces la justiţie şi dreptului la folosirea cãilor de atac. Persoana interesatã nu cunoaşte cu exactitate instanţa competentã, nu ştie unde trebuie sã adreseze cererea sa, iar judecãtorul este obligat sã îşi depãşeascã atribuţiile legale, stabilind el însuşi, în locul legiuitorului, care instanţã de judecatã este cea competentã. Curtea Constituţionalã reţine cã susţinerile de neconstituţionalitate astfel formulate conferã excepţiei de neconstituţionalitate caracter inadmisibil. Aceasta, deoarece neconstituţionalitatea unei reglementãri constituie o stare intrinsecã a acesteia şi nu poate fi dedusã pe calea unei interpretãri proprii a autorului excepţiei, cu caracter subiectiv, şi nici prin evidenţierea unei anumite lacune legislative, adicã a ceea ce textul de lege nu prevede in terminis. Totodatã, Curtea nu se poate pronunţa asupra unei pretinse omisiuni legislative, pentru cã aceastã operaţiune ar excede competenţei sale şi ar echivala cu o ingerinţã asupra atribuţiilor specifice Parlamentului, în calitate de unicã autoritate legiuitoare a ţãrii. Pe de altã parte, Curtea reţine cã dispoziţiile legale criticate conţin norme de procedurã, care stabilesc competenţa instanţelor de judecatã şi asupra cãrora legiuitorul are, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţã exclusivã de reglementare. De altfel, prin conţinutul lor normativ, textul de lege atacat nu contravine drepturilor fundamentale invocate, referitoare la accesul liber la justiţiei şi dreptul la folosirea cãilor de atac, astfel cã revine instanţei de judecatã sesizate cu soluţionarea cererii ca, în virtutea rolului sãu activ, sã interpreteze prevederile legale aplicabile, urmând sã aprecieze asupra instanţei de judecatã competente cu judecarea respectivei cereri.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de primarul sectorului 6 Bucureşti în Dosarul nr. 25.403/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 martie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
