Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 420 din 3 mai 2007 referitoare la constitutionalitatea Legii pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 295 din 4 mai 2007
Cu adresa nr. 51/1526 din 26 martie 2007, secretarul general al Camerei Deputaţilor a transmis Curţii Constituţionale sesizarea referitoare la neconstituţionalitatea Legii pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfãşurarea referendumului (PL 392/2006 - reexaminare în urma D.C.C. nr. 147/2007), formulatã de un numãr de 50 de deputaţi, şi anume: Gheorghe I. Albu, Roberta Alma C. Anastase, Nicolae N. Bara, Gheorghe G. Barbu, Cornel Ştefan C. Bardan, Iulian-Gabriel P. Bîrsan, Anca-Daniela C. Boagiu, Ionela I. Bruchental-Pop, William Gabriel S. Brânzã, Daniel I. Buda, Costicã N. Canacheu, Bogdan C. Cantaragiu, Alexandru A. Ciocâlteu, Anca M. Constantinescu, Radu-Cãtãlin Drãguş, Stelian N. Duţu, Ionesie P. Ghiorghioni, Ion I. Gonţea, Dan N. Grigore, Monica Maria C. Iacob Ridzi, Traian Constantin A. Igaş, Valentin Adrian M. Iliescu, Graţiela Denisa M. Iordache, Radu V. D. Lambrino, Dãnuţ E. Liga, Mircea Man, Marian-Jean J. G. Marinescu, Laurenţiu C. Mironescu, Liviu Alexandru H. Miroşeanu, Alexandru E. Mocanu, Petru P. Movilã, Dorin-Liviu D. Nistoran, Ioan C. Oltean, Aurel A. Olarean, Constantin M. Petrea, Cosmin Gabriel C. Popp, Cezar Florin Gh. Preda, Ioan Dumitru I. Puchianu, Dumitru Gh. Puzdrea, Romeo Marius Gh. Raicu, Cristian I. Rãdulescu, Marius I. Rogin, Marcel Laurenţiu M. Romanescu, Gheorghe G. Sârb, Mugurel Liviu S. Sârbu, Petre Strãchinaru, Valeriu I. Tabãrã, Horia C. Vãsioiu, Augustin A. Zegrean, Cristian B. Ilie.
Sesizarea a fost formulatã în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie şi al <>art. 15 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 2.790 din 27 martie 2007 şi constituie obiectul Dosarului nr. 402A/2007.
Obiectul sesizãrii, astfel cum a fost formulat, îl constituie Legea pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfãşurarea referendumului. În realitate, sesizarea priveşte Legea pentru modificarea <>art. 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfãşurarea referendumului, care cuprinde un articol unic, potrivit cãruia: «Articolul 10 din <>Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfãşurarea referendumului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 24 februarie 2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "Art. 10. - Prin derogare de la art. 5 alin. (2), demiterea Preşedintelui României este aprobatã dacã a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate, la nivelul ţãrii, ale cetãţenilor care au participat la referendum."»
În motivarea sesizãrii, se aratã cã "legea criticatã nu acordeazã dispoziţiile legii declaratã neconstituţionalã cu conţinutul <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 147/2007 , astfel cã este contrarã prevederilor art. 147 alin. (2) din Constituţie, care obligã Parlamentul sã reexamineze dispoziţiile declarate neconstituţionale pentru punerea lor de acord cu Decizia Curţii Constituţionale." Aşa fiind, se considerã cã art. 10, în redactarea adoptatã prin legea supusã controlului de constituţionalitate, încalcã şi prevederile "art. 81 şi 95 din Constituţia României pentru considerentele arãtate de Curte în motivarea <>Deciziei nr. 147/2007 ", întrucât prin intrarea sa în vigoare "s-ar ajunge la situaţia în care un preşedinte, ales în condiţiile art. 81 alin. (2) din Constituţie, sã fie demis cu majoritate relativã de voturi", putându-se ajunge la situaţia în care, "dacã la referendum participã trei cetãţeni şi doi ar vota pentru demitere, preşedintele ar fi demis."
Se mai aratã cã textul de lege adoptat are caracter retroactiv, fiind aşadar contrar art. 15 alin. (2) din Constituţie, prin aceea cã "stabileşte o altã modalitate de demitere a Preşedintelui decât cea prevãzutã de lege la data alegerii sale în funcţie" şi "astfel de modificãri esenţiale nu pot interveni în timpul exercitãrii mandatului". Se invocã în acest sens <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 61/2007 . De asemenea, se aratã cã, deşi prin art. 83 din Constituţie, astfel cum a fost modificat prin Legea de revizuire din 2003, durata mandatului Preşedintelui României s-a prelungit la 5 ani, aceastã prevedere se aplicã, potrivit art. 155 alin. (3) din Legea fundamentalã, începând cu urmãtorul mandat prezidenţial. În sfârşit, se apreciazã cã în situaţia adoptãrii unei legi prin care demiterea preşedintelui poate fi hotãrâtã prin referendum cu o altã majoritate decât majoritatea absolutã, posibilitate avutã în vedere de <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 147/2007 , o asemenea lege "nu ar putea fi aplicabilã preşedintelui în funcţie la data adoptãrii, ci doar urmãtorului mandat, pentru considerentele deja expuse".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, sesizarea a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul de vedere exprimat, aratã urmãtoarele: <>art. 10 din Legea nr. 3/2000 a fost modificat în sensul celor statuate de Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 147/2007 şi invocarea ei de cãtre autorii sesizãrii pentru susţinerea neconstituţionalitãţii textului în actuala redactare "este irelevantã, întrucât decizia respectivã privea un alt text legal şi se baza pe argumentarea potrivit cãreia este neconstituţional ca prin lege sã se stabileascã douã regimuri juridice distincte pentru demiterea prin referendum a Preşedintelui României". În continuare, se aratã cã, potrivit deciziei menţionate, "nimic nu împiedicã legiuitorul sã stabileascã condiţii diferite de valabilitate a condiţiilor de organizare a unui referendum, indiferent ce obiect ar avea acesta şi, implicit, sã instituie o anumitã majoritate de voturi valabil exprimate, necesarã pentru adoptarea unei anumite decizii printr-o procedurã referendarã, singura cerinţã fiind aceea ca majoritatea respectivã sã fie cerutã pentru toate situaţiile similare supuse consultãrii populare. O astfel de situaţie o poate constitui demiterea din funcţie a şefului statului printr-un referendum, indiferent care a fost majoritatea de voturi necesarã pentru alegerea sa în aceastã demnitate". De asemenea, se aratã cã, în sensul aceleiaşi decizii, care nu exclude posibilitatea ca legiuitorul sã opteze pentru o majoritate de voturi relativã cât priveşte demiterea Preşedintelui României, Parlamentul, prin derogare de la <>art. 5 alin. (2) din Legea nr. 3/2000 , "a stabilit un regim juridic special şi unic pentru demiterea Preşedintelui României prin referendum".
În legãturã cu susţinerile privind încãlcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, se aratã cã art. 10 din legea supusã controlului de constituţionalitate "nu instituie o nouã modalitate de demitere, ci stabileşte doar o altã majoritate cerutã pentru demitere, ceea ce este cu totul altceva". În plus, potrivit principiului aplicãrii legii în timp, dispoziţiile acesteia "devin operabile doar pentru situaţiile care ipotetic pot sã aparã dupã intrarea sa în vigoare".
Guvernul, în punctul de vedere exprimat, considerã cã "dispoziţiile prin care se modificã procedura de demitere a Preşedintelui României sunt retroactive, fiind similare celor constatate prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 61/2007 ", care statueazã cã "în condiţiile în care legea îşi propune sã modifice statutul dobândit la data începerii mandatului, prin instituirea unui nou caz de încetare a acestuia, legea devine retroactivã", întrucât "schimbarea procedurii de demitere a Preşedintelui României nu poate avea aplicabilitate în cursul mandatului acestuia". În legãturã cu susţinerile autorilor sesizãrii referitoare la încãlcarea art. 147 alin. (2) din Constituţie, constând în neconcordanţa dintre legea criticatã şi decizia Curţii Constituţionale, aratã cã, într-adevãr, "prin textul adoptat de Camera Deputaţilor se menţine neconstituţionalitatea în raport cu art. 81 din Constituţie care stabileşte procedura de demitere a Preşedintelui României". În acest sens, apreciazã cã principiul legitimitãţii şi reprezentativitãţii trebuie respectat nu numai cu prilejul alegerii Preşedintelui, ci şi cu privire la procedura de demitere a acestuia. Or, textul de lege criticat nu pleacã de la aceastã premisã, "ci are în vedere asigurarea simetriei juridice", neadmisã în dreptul public, în care se aplicã principiul analogiei.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere cu privire la obiecţia de neconstituţionalitate formulatã.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, Legea pentru modificarea <>art. 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfãşurarea referendumului, raportatã la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile din <>Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine urmãtoarele:
Curtea a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1, art. 10, art. 15 şi <>art. 18 din Legea nr. 47/1992 , sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii prevederilor legale criticate.
Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie articolul unic al Legii pentru modificarea <>art. 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfãşurarea referendumului, în legãturã cu care se susţine cã încalcã, în ordinea invocãrii lor, prevederile constituţionale ale art. 147 alin. (2), art. 81, art. 95 şi art. 15 alin. (2), potrivit cãrora:
- Art. 147 alin. (2): "În cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat sã reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale.";
- Art. 81: "(1) Preşedintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.
(2) Este declarat ales candidatul care a întrunit, în primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale alegãtorilor înscrişi în listele electorale.
(3) În cazul în care niciunul dintre candidaţi nu a întrunit aceastã majoritate, se organizeazã al doilea tur de scrutin, între primii doi candidaţi stabiliţi în ordinea numãrului de voturi obţinute în primul tur. Este declarat ales candidatul care a obţinut cel mai mare numãr de voturi.
(4) Nicio persoanã nu poate îndeplini funcţia de Preşedinte al României decât pentru cel mult douã mandate. Acestea pot fi şi succesive."
- Art. 95: "(1) În cazul sãvârşirii unor fapte grave prin care încalcã prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţã comunã, cu votul majoritãţii deputaţilor şi senatorilor, dupã consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se imputã.
(2) Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiatã de cel puţin o treime din numãrul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţã Preşedintelui.
(3) Dacã propunerea de suspendare din funcţie este aprobatã, în cel mult 30 de zile se organizeazã un referendum pentru demiterea Preşedintelui.";
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile."
Curtea Constituţionalã, examinând conţinutul sesizãrii şi prevederile legii supuse controlului de constituţionalitate, în raport cu dispoziţiile constituţionale invocate, constatã cã niciuna dintre obiecţiunile de neconstituţionalitate nu este întemeiatã, având în vedere urmãtoarele considerente:
În legãturã cu critica referitoare la încãlcarea prevederilor art. 147 alin. (2) din Constituţie, datoritã nepunerii de acord cu decizia Curţii Constituţionale a legii declarate ca fiind neconstituţionalã şi reexaminatã, Curtea constatã cã prin <>Decizia nr. 147 din 21 februarie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 7 martie 2007, a fost declaratã neconstituţionalã "Legea pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfãşurarea referendumului". În acea decizie Curtea a reţinut cã legea "este neconstituţionalã în ansamblul sãu, având în vedere cã pct. 1 şi pct. 2 analizate epuizeazã cuprinsul normativ al articolului sãu unic".
Potrivit prevederilor art. 147 alin. (2) din Constituţie, "În cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat sã reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale". Cele douã Camere ale Parlamentului au dat curs acestor prevederi constituţionale.
Astfel, primul punct al articolului unic al legii care, prin completarea art. 5 cu un nou alineat, reglementa anumite interdicţii privind organizarea în timp a referendumului a fost eliminat în urma reexaminãrii.
Cel de al doilea punct, modificând <>art. 10 din Legea nr. 3/2000 , stabilea o majoritate diferenţiatã de voturi pentru demiterea Preşedintelui României, în raport cu majoritatea de voturi cu care a fost ales. Aceastã reglementare a fost declaratã ca fiind neconstituţionalã, întrucât statutul juridic al Preşedintelui României este identic, indiferent dacã a fost ales în primul sau în cel de al doilea tur de scrutin.
Curtea Constituţionalã a precizat, însã, cã "nu exclude posibilitatea ca legiuitorul sã opteze pentru o majoritate de voturi relativã pentru demiterea Preşedintelui României în toate cele trei situaţii".
În urma reexaminãrii legii, motivul de neconstituţionalitate mai sus arãtat a fost înlãturat printr-o nouã redactare a art. 10, în care se prevede, pentru toate situaţiile, o singurã majoritate de voturi prin care Preşedintele României poate fi demis, dacã s-a întrunit "majoritatea voturilor valabil exprimate, la nivelul ţãrii, ale cetãţenilor care au participat la referendum".
În raport cu motivele de neconstituţionalitate reţinute şi cu precizarea fãcutã în <>Decizia nr. 147/2007 , Curtea constatã cã noua redactare a <>art. 10 din Legea nr. 3/2000 este în concordanţã cu decizia sa anterioarã.
Curtea constatã, de asemenea, cã legea supusã controlului de constituţionalitate nu conţine nicio dispoziţie cu privire la data de la care urmeazã sã intre în vigoare şi la perioada de timp în care urmeazã sã fie aplicatã. În aceste condiţii, potrivit regulii generale prevãzute de art. 78 din Constituţie, legea intrã în vigoare la 3 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial. În consecinţã, dispoziţiile legii examinate îşi vor produce efecte, în condiţiile prevãzute de Constituţie, imediat dupã intrarea sa în vigoare.
Curtea Constituţionalã nu poate primi nici critica referitoare la retroactivitatea legii examinate, deoarece obiectul acesteia îl constituie procedura referendumului, iar normele de procedurã, care sunt de imediatã aplicare, nu produc efecte asupra unor situaţii juridice anterioare, ci numai asupra celor care se deruleazã dupã intrarea în vigoare a legii.
În aceastã ordine de idei, Curtea observã cã modificarea iniţialã a <>Legii nr. 3/2000 s-a adoptat de Parlament la începutul lunii februarie 2007, Curtea Constituţionalã fiind sesizatã pentru controlul constituţionalitãţii ei la 12 februarie 2007, când nu se înregistrase la Parlament propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României. Chiar şi forma actualã a legii de modificare a fost adoptatã, la 21 martie 2007, înainte ca Parlamentul sã fi hotãrât suspendarea din funcţie a Preşedintelui României, prin hotãrârea din 20 aprilie 2007, când s-a cunoscut cã va trebui organizat referendumul pentru demiterea Preşedintelui României.
Curtea constatã cã, în sensul prevederilor art. 95 alin. (3) din Constituţie, referendumul organizat pentru demiterea Preşedintelui României reprezintã un act unic de manifestare a voinţei populare, care nu poate fi repetat în cadrul aceleiaşi proceduri, indiferent de rezultatul sãu.
În condiţiile noii reglementãri privitoare la demiterea Preşedintelui României, valabilitatea referendumului nu mai este condiţionatã de participarea majoritãţii persoanelor înscrise pe listele electorale.
În temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al prevederilor art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 şi al <>art. 18 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Constatã cã Legea pentru modificarea <>art. 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfãşurarea referendumului este constituţionalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã Preşedintelui României şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 3 mai 2007 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Ion Predescu, Şerban Viorel Stãnoiu şi Tudorel Toader, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu
*
OPINIE CONCURENTĂ
Fãrã a contesta temeinicia deciziei Curţii Constituţionale privind constatarea constituţionalitãţii Legii pentru modificarea <>art. 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfãşurarea referendumului, dorim sã ne exprimãm prin prezenta opinie concurentã pãrerea diferitã cu privire la înţelesul şi efectele juridice ale noului text al art. 10 pe planul evaluãrii şi confirmãrii rezultatelor unui referendum organizat pentru demiterea Preşedintelui României. Dupã pãrerea noastrã din conţinutul textului de lege supus controlului de constituţionalitate nu rezultã cã referendumul ar putea fi considerat ca fiind valabil fãrã nicio condiţie legatã de numãrul cetãţenilor cu drept de vot participanţi la acesta.
În textul modificat al <>art. 10 din Legea nr. 3/2000 se face precizarea cã "prin derogare de la art. 5 alin. (2)". Considerãm cã aceastã precizare este inutilã şi ineficientã, întrucât, în realitate, noul text de lege nu conţine nicio derogare, art. 5 alin. (2) şi art. 10 reglementând chestiuni diferite. Art. 5 alin. (2) stabileşte condiţia de valabilitate a oricãrui referendum, respectiv ca la acesta sã participe "cel puţin jumãtate plus unul din numãrul persoanelor înscrise în listele electorale".
Noul text al art. 10 nu conţine nicio dispoziţie cu privire la condiţiile de valabilitate, în mod special, ale referendumului organizat pentru demiterea Preşedintelui României, ci vizeazã doar rezultatul referendumului, precizând cã "demiterea Preşedintelui României este aprobatã dacã a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate, la nivelul ţãrii, ale cetãţenilor care au participat la referendum".
Din coroborarea acestor reglementãri legale rezultã cã Preşedintele României poate fi declarat demis numai în urma unui referendum valabil în sensul dispoziţiilor art. 5 alin. (2) şi în cadrul cãruia majoritatea voturilor valabil exprimate de participanţi sunt pentru aprobarea demiterii, în sensul art. 10.
Aceleaşi condiţii de valabilitate şi aceeaşi majoritate de voturi sunt cerute şi pentru rezultatul favorabil al referendumului organizat pentru aprobarea legii de revizuire a Constituţiei ori pentru exprimarea voinţei poporului cu privire la probleme de interes naţional.
Includerea în textul art. 10 a sintagmei "prin derogarea de la art. 5 alin. (2)", inutilã şi fãrã niciun efect juridic, nu face ca textul respectiv sã fie contrar vreunei prevederi constituţionale. Posibilitatea demiterii Preşedintelui României prin votul majoritãţii cetãţenilor participanţi la referendum, indiferent cât de infimã ar fi aceastã participare, ar însemna o gravã nesocotire a voinţei cetãţenilor prin al cãror vot a fost ales preşedintele.
Considerãm utilã şi precizarea cã, în sensul prevederilor art. 95 alin. (3) din Constituţie, referendumul organizat pentru demiterea Preşedintelui României reprezintã un act unic de manifestare a voinţei populare, care nu poate fi repetat în cadrul aceleiaşi proceduri, indiferent de rezultatul sãu.
JUDECĂTOR
KOZSOKAR GABOR
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
