Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 420 din 26 martie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141, art. 145 alin. 2^3 si art. 145^1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 274 din 28 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141, art. 145 alin. 2^3 şi art. 145^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Constantin Muntean în Dosarul nr. 1.087/64/2008 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, arãtând cã se criticã omisiuni de reglementare.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 noiembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 1.087/64/2008, Curtea de Apel Braşov - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141, art. 145^1 şi art. 145 alin. 2^3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Constantin Muntean.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţin, în esenţã, urmãtoarele:
- art. 141 din Codul de procedurã penalã nu enumerã exhaustiv soluţiile ce pot fi pronunţate de instanţe, în faza judecãţii, în privinţa mãsurilor preventive şi stabileşte cã anumite încheieri pronunţate în aceastã materie nu sunt supuse niciunei cãi de atac; de asemenea, lipsa din aceastã reglementare a referirilor la mãsura obligãrii de a nu pãrãsi ţara încalcã Legea fundamentalã;
- art. 145^1 din Codul de procedurã penalã este neconstituţional, deoarece nu prevede o duratã maximã a mãsurii preventive în faza judecãţii, instituind, în mod injust, un tratament inegal între persoanele cercetate, ale cãror dosare se aflã în faza de urmãrire penalã (pentru care textul criticat reglementeazã durata maximã) şi cele ale cãror cauze se aflã în faza de judecatã, privându-le, pe acestea din urmã, de o prevedere legalã expresã, privitoare la încetarea de drept a mãsurii restrictive de libertate;
- art. 145 alin. 2^3 din Codul de procedurã penalã nu reglementeazã toate situaţiile ce pot apãrea în perioada aplicãrii mãsurilor preventive neprivative de libertate, nefãcând referire la încheierile ce sunt pronunţate în legãturã cu cererile inculpaţilor de încuviinţare a suspendãrii aplicãrii mãsurii preventive.
Curtea de Apel Braşov - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã în cauzã este neîntemeiatã, arãtând cã normele criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 141, art. 145 alin. 2^3 şi art. 145^1 din Codul de procedurã penalã, având urmãtorul cuprins:
- Art. 141 (Calea de atac împotriva încheierii pronunţate de instanţã în cursul judecãţii privind mãsurile preventive): "Încheierea datã în prima instanţã şi în apel, prin care se dispune luarea unei mãsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a mãsurii preventive, precum şi împotriva încheierii prin care se dispune menţinerea arestãrii preventive, poate fi atacatã separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsã. Încheierea prin care prima instanţã sau instanţa de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a mãsurii preventive nu este supusã niciunei cãi de atac.
Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judecã în 3 zile. Instanţa de recurs va restitui dosarul primei instanţe în termen de 24 de ore de la soluţionarea recursului.
Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau menţinerea unei mãsuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a arestãrii preventive nu este suspensiv de executare.";
- Art. 145 (Conţinutul mãsurii) alin. 2^3: "Dacã pe durata obligãrii de a nu pãrãsi localitatea au intervenit motive care justificã fie impunerea unor noi obligaţii, fie înlocuirea sau încetarea celor existente, procurorul sau instanţa dispune aceasta prin ordonanţã sau încheiere motivatã. Dispoziţiile alin. 21 şi alin. 22 se aplicã în mod corespunzãtor.";
- Art. 145^1 (Obligarea de a nu pãrãsi ţara): "Mãsura obligãrii de a nu pãrãsi ţara constã în îndatorirea impusa învinuitului sau inculpatului de procuror sau de judecãtor, în cursul urmãririi penale, ori de instanţa de judecatã, în cursul judecãţii, de a nu pãrãsi ţara fãrã încuviinţarea organului care a dispus aceasta mãsurã.
Dispoziţiile art. 145 se aplicã în mod corespunzãtor şi în cazul obligãrii de a nu pãrãsi ţara."
Se susţine cã aceste dispoziţii legale încalcã prevederile constituţionale ale art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovãţie, ale art. 24 - Dreptul la apãrare şi art. 25 - Libera circulaţie, cu raportare la art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil şi, respectiv, dreptul la un recurs efectiv.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã motivarea autorului acesteia vizeazã, în esenţã, omisiuni de reglementare, acesta susţinând cã textele de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece nu cuprind fie enumerarea exhaustivã a soluţiilor ce pot fi pronunţate de instanţe, în faza judecãţii, în privinţa mãsurilor preventive (art. 141 din Codul de procedurã penalã), fie nu prevãd o duratã maximã a mãsurii preventive în faza judecãţii (art. 145^1 din Codul de procedurã penalã), fie nu reglementeazã toate situaţiile ce pot apãrea în perioada aplicãrii mãsurilor preventive neprivative de libertate (art. 145 alin. 2^3 din Codul de procedurã penalã).
Or, examinarea criticii de neconstituţionalitate având ca obiect omisiuni sau imperfecţiuni legislative nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale, care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunţã "numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141, art. 145 alin. 2^3 şi art. 145^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Constantin Muntean în Dosarul nr. 1.087/64/2008 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 martie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
