Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 42 din 27 ianuarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Ion Tiucã - procuror Cristina Toma - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum au fost modificate prin <>art. V pct. 2 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Liliana Poenaru în Dosarul nr. 14.053/2004 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Magistratul-asistent referã asupra notelor scrise depuse de autorul excepţiei de neconstituţionalitate în susţinerea acesteia. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Aratã cã, în conformitate cu dispoziţiile art. 127 din Constituţie, "Şedinţele de judecatã sunt publice, afarã de cazurile prevãzute de lege", astfel încât legiuitorul are posibilitatea sã deroge de la principiul publicitãţii şedinţei de judecatã. De asemenea, precizeazã cã principiul contradictorialitãţii nu este un principiu de ordin constituţional.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 6 septembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 14.053/2004, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "<>art. V pct. 2 din Legea nr. 195/2004 de modificare şi completare a <>art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru", excepţie ridicatã de Liliana Poenaru. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã dispoziţiile menţionate încalcã prevederile art. 1 alin. (3), (4) şi (5), art. 11 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (3), art. 24, 124, 127 şi 129 din Constituţie, pe cele ale art. 121 din Codul de procedurã civilã, precum şi dispoziţiile art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Aratã cã şedinţele de judecatã trebuie sã fie publice, iar pãrţile trebuie sã fie citate, în vederea respectãrii principiilor oralitãţii şi contradictorialitãţii, precum şi pentru a li se oferi pãrţilor posibilitatea de a se apãra conform dispoziţiilor legale. Considerã cã încheierea "trebuie atacatã cu recurs, pentru a nu prejudicia partea de o cale de atac", cu atât mai mult cu cât primirea acţiunii de cãtre judecãtorul de serviciu, acordarea termenului de judecatã şi fixarea taxei de timbru reprezintã etape ale procedurii necontencioase ce pot fi atacate cu recurs. Aratã cã prin soluţionarea cererii de reexaminare de cãtre aceeaşi instanţã, chiar de cãtre un alt complet de judecatã, petentul nu poate beneficia de o instanţã imparţialã. De asemenea, mai susţine cã, în condiţiile în care taxele de timbru se stabilesc de cãtre consiliile locale şi se fac venit la bugetul local, iar nu la Ministerul Finanţelor, "normal ar fi ca şi soluţionarea cererii de reexaminare sã se facã de autoritatea localã competentã". Ca atare, de lege lata, soluţionarea cererii de reexaminare de cãtre instanţa de judecatã constituie o imixtiune a acesteia în actul administrativ (al autoritãţii locale). Pentru ca instanţele de judecatã sã poatã soluţiona cererile privind taxele judiciare de timbru ar trebui ca fondurile provenite din aceste taxe sã fie vãrsate la Ministerul Justiţiei, în caz contrar fiind încãlcat art. 1 alin. (4) din Constituţie. Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti apreciazã cã excepţia invocatã nu are legãturã cu soluţionarea în fond a cererii contestatoarei. În acelaşi timp, apreciazã cã modul de reglementare a soluţionãrii cererii de reexaminare nu contravine dispoziţiilor constituţionale privind publicitatea şedinţelor de judecatã, în Codul de procedurã civilã fiind reglementate mai multe situaţii în care judecarea anumitor cereri nu se face în şedinţã publicã. Raţiunea textului pretins încãlcat este de a asigura, prin publicitatea şedinţei de judecatã, posibilitatea realã pentru pãrţi de a-şi face apãrarea. În speţã însã, soluţionarea cererii de reexaminare în Camera de consiliu nu este de naturã sã încalce dreptul la apãrare al pãrţilor, atât timp cât contestatorul are posibilitatea de a-şi susţine cererea atât în scris, cât şi verbal. În concluzie, instanţa de judecatã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a "<>art. V pct. 2 din Legea nr. 195/2004 de modificare şi completare a <>art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 " este neîntemeiatã. Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Guvernul constatã cã, deşi caracterul public al dezbaterilor este consacrat cu valoare de principiu în Constituţie, art. 126 din Legea fundamentalã permite ca, prin lege, sã se deroge de la caracterul public al dezbaterilor. O astfel de derogare este cuprinsã în <>art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 . De asemenea, aratã cã art. 129 din Constituţie consacrã stabilirea prin lege a cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti. Nici din perspectiva dreptului la un recurs efectiv, prevãzut de art. 13 din Convenţia pentru apãrarea depturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, nu existã o încãlcare, deoarece o asemenea cale de atac o reprezintã tocmai cererea de reexaminare reglementatã de <>art. 18 din Legea nr. 146/1997 . În ceea ce priveşte destinaţia sumelor rezultate din perceperea taxei de timbru, opineazã în sensul cã stabilirea cuantumului acestora şi soluţionarea cererilor de reexaminare de cãtre instanţele judecãtoreşti nu impieteazã în nici un fel asupra principiului separaţiei puterilor în stat şi deci nu are nici o relevanţã din perspectiva art. 1 alin. (4) din Constituţie. În concluzie, Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 urmeazã sã fie respinsã ca neîntemeiatã. Avocatul Poporului apreciazã cã nu poate fi reţinutã critica de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. V pct. 2 din Legea nr. 195/2004 faţã de art. 127 din Constituţie. În acest sens, aratã cã Legea fundamentalã lasã în sarcina legiuitorului sã stabileascã în ce cazuri şedinţele de judecatã nu sunt publice, precum şi cã, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea procedurii de judecatã este de competenţa legiuitorului. În concluzie, Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile <>art. V pct. 2 din Legea nr. 195/2004 sunt constituţionale. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum au fost modificate prin <>art. V pct. 2 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, ordonanţã publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004. Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut: "Cererea se soluţioneazã în camera de consiliu de un alt complet, fãrã citarea pãrţilor, prin încheiere irevocabilã." Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile de lege criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3), (4) şi (5), art. 11 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (3), art. 24, 124, 127 şi 129, care au urmãtorul conţinut: - Art. 1 alin. (3), (4) şi (5): "(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate. (4) Statul se organizeazã potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativã, executivã şi judecãtoreascã - în cadrul democraţiei constituţionale. (5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie."; - Art. 11 alin. (1): "Statul român se obligã sã îndeplineascã întocmai şi cu bunã-credinţã obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte."; - Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile."; - Art. 21 alin. (3): "Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil."; - Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat. (2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."; - Art. 124: "(1) Justiţia se înfãptuieşte în numele legii. (2) Justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi. (3) Judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii."; - Art. 127: "Şedinţele de judecatã sunt publice, afarã de cazurile prevãzute de lege."; - Art. 129: Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii." De asemenea, autorul excepţiei considerã cã se încalcã şi dispoziţiile art. 6 § 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care au urmãtorul cuprins: - Art. 6 § 1: Orice persoanã are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzaţii în materie penalã îndreptate împotriva sa. Hotãrârea trebuie sã fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţã poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga duratã a procesului sau a unei pãrţi a acestuia, în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democraticã, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanţã, atunci când, în împrejurãri speciale, publicarea ar fi de naturã sã aducã atingere intereselor justiţiei. - Art. 13: "Orice persoanã, ale cãrei drepturi şi libertãţi recunoscute de prezenta convenţie au fost încãlcate, are dreptul sã se adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încãlcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã aceasta este neîntemeiatã şi, în consecinţã, urmeazã a fi respinsã pentru urmãtoarele considerente: Deşi obiectul textului criticat îl constituie o normã proceduralã care reglementeazã soluţionarea cererii de reexaminare împotriva încheierii de stabilire a taxei de timbru, aşadar un incident procedural prealabil antamãrii fondului de cãtre instanţa de judecatã, autorul excepţiei face total abstracţie de aceastã particularitate esenţialã, atât textele constituţionale de referinţã indicate, cât şi argumentele criticate lãsând impresia cã în discuţie ar fi o normã având ca obiect reglementarea soluţionãrii în fond a litigiului. Din acest motiv raţionamentul este viciat, iar concluzia desprinsã, aceea a neconstituţionalitãţii normei de lege criticate, este neîntemeiatã. În condiţiile în care în discuţie este o chestiune prealabilã, soluţionarea acesteia este guvernatã de principiul celeritãţii, care ar fi grav afectat prin aplicarea în materie a principiilor oralitãţii şi contradictorialitãţii, a obligativitãţii citãrii pãrţilor, ca şi a posibilitãţii exercitãrii unei cãi de atac împotriva încheierii de soluţionare a cererii de reexaminare. Aceastã procedurã derogatorie, stabilitã de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, are în vedere asigurarea dreptului la un proces echitabil, în mod evident afectat, prin prelungirea sa artificialã, în maniera preconizatã de autorul excepţiei. Nu se poate reţine, ca un fine de neconstituţionalitate, nici pretinsa încãlcare a principiului oralitãţii, în mãsura în care Constituţia, consacrându-l prin art. 127, prevede în acelaşi articol posibilitatea legiuitorului de a deroga de la el. În ceea ce priveşte principiul contradictorialitãţii, acesta nu este consacrat ca atare de Legea fundamentalã şi, mai mult decât atât, nici nu este de esenţa procedurii în materie, în cadrul cãreia contrarietatea de interese, care impune şi justificã acest principiu, nu intervine între pãrţi, ci între reclamant, în calitate de debitor, şi stat, în calitate de creditor. Nici critica având ca obiect inexistenţa unei cãi de atac împotriva încheierii de soluţionare a cererii de reexaminare nu poate fi primitã, în condiţiile în care, potrivit art. 129 din Constituţie, stabilirea cãilor de atac este de competenţa legiuitorului. În final, nu poate fi reţinutã nici critica referitoare la încãlcarea principiului separaţiei puterilor, argumentatã pe baza unei pretinse imixtiuni a instanţelor de judecatã, autorul excepţiei considerând cã, de vreme ce "taxele de timbru se stabilesc de consiliile locale, normal ar fi ca şi soluţionarea cererii de reexaminare sã se facã de autoritatea localã competentã". O atare susţinere apare cel puţin hazardatã dacã se are în vedere cã ceea ce se considerã a fi, în aceastã materie, un viciu de constituţionalitate se subsumeazã competenţei generale a instanţelor judecãtoreşti de aplicare a legii la situaţii concrete. Or, aşa fiind, dacã s-ar accepta susţinerea autorului excepţiei, s-ar putea conchide cã activitatea puterii judecãtoreşti constituie o imixtiune în actul de legiferare şi, pe cale de consecinţã, o încãlcare a principiului separaţiei puterilor. În realitate, reglementarea în cauzã, în concordanţã cu reglementarea de drept comun, consacrând competenţa instanţelor judecãtoreşti în termenii în care o face, departe de a contraveni principiului separaţiei puterilor, îi dã expresie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Liliana Poenaru în Dosarul nr. 14.053/2004 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 ianuarie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Cristina Toma _______________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
