Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 42 din 13 octombrie 2008 pentru examinarea recursului in interesul legii, referitor la determinarea modului de aplicare a pedepsei ce urmeaza a fi executata in ipoteza in care instanta este investita, prin acelasi act de sesizare, cu judecarea a doua infractiuni intentionate, savarsite de acelasi inculpat, dintre care una anterior, iar cealalta ulterior ramanerii definitive a hotararii de condamnare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei.
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 204 din 31 martie 2009
Dosar nr. 25/2008
Dosar nr. 26/2008
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, referitor la determinarea modului de aplicare a pedepsei ce urmeazã a fi executatã în ipoteza în care instanţa este învestitã, prin acelaşi act de sesizare, cu judecarea a douã infracţiuni intenţionate, sãvârşite de acelaşi inculpat, dintre care una anterior, iar cealaltã ulterior rãmânerii definitive a hotãrârii de condamnare cu suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 81 de judecãtori din totalul de 115 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Iuliana Nedelcu, procuror-şef al Secţiei judiciare.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a învederat cã existã o strânsã legãturã între acest recurs în interesul legii şi recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bacãu ce face obiectul Dosarului nr. 26/2008, ce se referã la cazul când obiectul judecãţii îl constituie douã infracţiuni, dintre care una este concurentã cu o altã infracţiune pentru care s-a dispus prin hotãrâre condamnarea la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiţionatã a executãrii, iar a doua a fost comisã în termenul de încercare al suspendãrii. Ca urmare, a cerut sã fie întrunite cele douã dosare în vederea soluţionãrii lor deodatã.
Secţiile Unite, ţinând seama cã între cele douã recursuri în interesul legii existã o strânsã legãturã, în temeiul art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispun întrunirea acestora în vederea judecãrii lor deodatã.
În continuare s-a dat cuvântul procurorului, care a susţinut recursul în interesul legii declarat de procurorul general şi pe cel formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bacãu, punând concluzii pentru admiterea acestora în sensul de a se stabili cã în cazul învestirii instanţei, prin acelaşi act de sesizare, cu judecarea a douã infracţiuni intenţionate, sãvârşite de acelaşi inculpat, dintre care una anterior şi cealaltã ulterior rãmânerii definitive a hotãrârii de condamnare cu suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei, trebuie sã se procedeze succesiv la:
- stabilirea mai întâi a pedepselor pentru fiecare dintre cele douã infracţiuni deduse judecãţii;
- anularea suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei pronunţate anterior;
- contopirea pedepsei pentru care s-a suspendat condiţionat executarea cu aceea care a atras anularea acesteia potrivit regulilor privind concursul de infracţiuni, cu posibilitatea adãugãrii unui spor de pedeapsã;
- contopirea pedepsei rezultante astfel determinate, potrivit regulilor comune privind recidiva postcondamnatorie sau pluralitatea intermediarã de infracţiuni, dupã caz, cu pedeapsa stabilitã pentru fapta sãvârşitã în termenul de încercare, putându-se adãuga un nou spor de pedeapsã.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursurilor în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti s-a constatat cã nu existã un punct de vedere unitar privind aplicarea pedepsei ce urmeazã a fi executatã în cazul în care instanţa este învestitã, prin acelaşi act de sesizare, cu judecarea a douã infracţiuni intenţionate, sãvârşite de acelaşi inculpat, dintre care una anterior, iar cealaltã ulterior rãmânerii definitive a hotãrârii de condamnare cu suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei.
Astfel, unele instanţe au considerat cã într-un asemenea caz, în care sunt îndeplinite simultan atât condiţiile revocãrii, cât şi cele ale anulãrii suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei, sunt incidente dispoziţiile ce reglementeazã ambele instituţii juridice.
Alte instanţe, dimpotrivã, au apreciat cã în astfel de situaţii sunt aplicabile numai dispoziţiile referitoare la revocarea suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei, care sunt mai severe datoritã incidenţei cumulului aritmetic al pedepselor.
În fine, alte instanţe s-au pronunţat în sensul cã într-un asemenea caz particular de concurs de infracţiuni sunt aplicabile numai dispoziţiile privind anularea suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
Individualizarea pedepselor este reglementatã în cap. V din titlul III al Pãrţii generale a Codului penal (art. 72-89), care cuprind dispoziţii cu caracter general în aceastã materie.
Astfel, în raport cu natura sa juridicã, suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei prevãzutã în art. 81 din Codul penal este un mijloc de individualizare a pedepsei principale aplicate, ce constã în dispoziţia instanţei de judecatã de a suspenda, prin însãşi hotãrârea de condamnare, executarea acelei pedepse, atunci când sunt îndeplinite cerinţele legale, pe un termen de încercare în care condamnatul are obligaţia de a nu sãvârşi o nouã infracţiune.
Ca urmare, cu excepţia cazului când infracţiunea ulterioarã este sãvârşitã din culpã, reglementat la art. 83 alin. 3 din Codul penal, instanţa de judecatã, revocând suspendarea condiţionatã, va dispune ca persoana condamnatã sã execute atât pedeapsa anterior suspendatã condiţionat, cât şi pe cea pronunţatã pentru noua infracţiune, pedepsele fiind apoi cumulate aritmetic.
În timp ce anularea suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei atrage, dupã caz, incidenţa dispoziţiilor privind sancţionarea concursului de infracţiuni sau a stãrii de recidivã, pedepsele fiind cumulate juridic, în cazul revocãrii suspendãrii condiţionate se executã numai prin privare de libertate cel puţin pedeapsa pentru care acest regim de executare a fost stabilit prin hotãrâre definitivã ce a intrat în puterea lucrului judecat şi pentru care s-a revocat suspendarea condiţionatã.
Aceste douã instituţii juridice, anularea şi revocarea, reglementate prin dispoziţii cu caracter imperativ, au însã efecte diferite sub aspectul stabilirii cuantumului pedepsei finale.
De aceea, în cazul concomitenţei lor, instanţa de judecatã, în respectarea principiului legalitãţii pedepsei, trebuie sã aplice cu prioritate soluţia de anulare a suspendãrii condiţionate a executãrii.
Anularea, intervenind datoritã unei cauze anterioare, preexistente suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei şi sãvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare, sancţioneazã tocmai neîndeplinirea condiţiilor în care aceasta putea fi dispusã.
Ca urmare, anularea suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei constituie un remediu procesual având ca scop desfiinţarea dispoziţiei de suspendare atunci când aceasta este lovitã, ab initio, de un viciu esenţial, fiind impusã de necesitatea ca soluţia sã fie conformã cu realitatea obiectivã şi sã se înlãture o situaţie contrarã adevãrului, ce nu îşi gãseşte justificare cât timp existã o perseverenţã a inculpatului de a sãvârşi fapte penale de naturã a duce la revocarea suspendãrii condiţionate.
Trebuie observat deci cã mãsura anulãrii duce la înlãturarea suspendãrii executãrii pedepsei, ca şi cum aceastã mãsurã nici nu ar fi fost pronunţatã, fãcând astfel sã nu se poatã revoca ceea ce nu mai exista la data sãvârşirii infracţiunii ulterioare.
Anularea intervine astfel datoritã unei cauze anterioare, preexistentã acordãrii suspendãrii condiţionate şi sãvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare, şi sancţioneazã tocmai neîndeplinirea condiţiilor în care aceasta putea fi dispusã.
Aşadar, înlãturarea prin anularea suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei face sã disparã temeiul regimului sancţionator special (cumul aritmetic) bazat pe dispoziţiile art. 83 alin. 1 teza finalã din Codul penal.
În mãsura în care s-ar aplica dispoziţiile ce reglementeazã instituţia revocãrii suspendãrii condiţionate, s-ar ajunge, de exemplu, la situaţia inacceptabilã ca, prin stabilirea unei pedepse mai mari pentru infracţiunea concurentã sãvârşitã anterior, sã fie absorbitã, în cadrul cumulului juridic, pedeapsa mai micã pentru care se dispusese suspendarea condiţionatã a executãrii, la care sã se adauge un eventual spor, iar în final sã se revoce suspendarea condiţionatã pentru aceastã pedeapsã rezultantã, a cãrei executare nu a fost în totalitate suspendatã condiţionat.
Infracţiunile sãvârşite în stare de recidivã nu pot fi considerate în concurs cu cele comise mai înainte ca hotãrârea de condamnare anterioarã sã fi rãmas definitivã.
În ipoteza analizatã potrivit dispoziţiilor art. 33 lit. a) din Codul penal, sfera concursului de infracţiuni, cu pluralitate infracţionalã, s-a închis prin rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare pentru una dintre infracţiunile concurente şi, ca atare, tot ce precedã alcãtuieşte concursul, iar tot ce urmeazã constituie recidivã.
Ca atare, instanţa învestitã prin acelaşi act de sesizare cu judecarea a douã infracţiuni intenţionate, sãvârşite de acelaşi inculpat, dintre care una anterior şi cealaltã ulterior rãmânerii definitive a hotãrârii de condamnare cu suspendare condiţionatã a executãrii, va stabili pedeapsa ce va fi executatã prin parcurgerea mai multor etape succesive, dupã cum urmeazã:
- se vor aplica pedepse pentru fiecare dintre cele douã infracţiuni deduse judecãţii;
- se va dispune anularea suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei pronunţate anterior;
- se va contopi pedeapsa stabilitã pentru infracţiunea ce a dus la condamnarea cu suspendare condiţionatã cu cea care a atras anularea acesteia, potrivit regulilor privind concursul de infracţiuni, putându-se adãuga şi un spor de pedeapsã;
- pedeapsa rezultantã, astfel determinatã, se va contopi dupã regulile privitoare la recidiva postcondamnatorie sau pluralitatea intermediarã cu cea stabilitã pentru fapta sãvârşitã în termenul de încercare, la care se poate adãuga un nou spor de pedeapsã.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, precum şi ale art. 414^2 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi cel formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bacãu şi a se decide în sensul arãtat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bacãu.
În cazul în care instanţa este învestitã prin acelaşi act de sesizare cu judecarea a douã infracţiuni intenţionate, sãvârşite de acelaşi inculpat, dintre care una anterior şi cealaltã ulterior rãmânerii definitive a hotãrârii de condamnare cu suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei, sunt aplicabile exclusiv dispoziţiile art. 85 din Codul penal.
Pedeapsa ce va fi executatã urmeazã a fi determinatã astfel:
- se vor aplica pedepse pentru fiecare dintre cele douã infracţiuni deduse judecãţii;
- se va dispune anularea suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei pronunţate anterior;
- se va contopi, potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni, pedeapsa a cãrei executare a fost iniţial suspendatã condiţionat cu pedeapsa care a atras anularea acesteia, putându-se adãuga un spor de pedeapsã;
- pedeapsa rezultantã, astfel determinatã, se va contopi, dupã caz, conform regulilor prevãzute la recidiva postcondamnatorie sau pluralitatea intermediarã, cu cea stabilitã pentru fapta sãvârşitã în termenul de încercare, putându-se adãuga un spor de pedeapsã.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 13 octombrie 2008.
PREŞEDINTELE
ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
