Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 418 din 18 iulie 2005 asupra sesizarii de neconstitutionalitate a Legii privind sanatatea reproducerii si reproducerea umana asistata medical
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 664 din 26 iulie 2005
În temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie, republicatã, şi al <>art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Preşedintele României, la data de 15 iunie 2005, a solicitat Curţii Constituţionale sa se pronunţe asupra constituţionalitãţii Legii privind sãnãtatea reproducerii şi reproducerea umanã asistatã medical, asa cum a fost modificatã ca urmare a cererii de reexaminare din data de 14 octombrie 2004.
Sesizarea de neconstituţionalitate a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 3.988 din 17 iunie 2005 şi constituie obiectul Dosarului nr. 545A/2005.
În sesizare sunt invocate urmãtoarele aspecte de neconstituţionalitate:
1. Încãlcarea dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Constituţie, referitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor.
Prevederile art. 22 din Legea privind sãnãtatea reproducerii şi reproducerea umanã asistatã medical contravin dispoziţiilor art. 49 din Constituţie, referitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor. Astfel, prevederile alin. (2) ale articolului menţionat, care reglementeazã constatarea prin hotãrâre judecãtoreascã a îndeplinirii condiţiilor impuse de lege pentru reproducerea umanã asistatã medical, hotãrâre pe baza cãreia se întocmeşte certificatul de naştere al copilului astfel conceput, stabilesc ca aceasta hotãrâre devine definitiva şi irevocabilã din momentul confirmãrii sarcinii. Întrucât hotãrârea judecãtoreascã sta la baza întocmirii certificatului de naştere al copilului, în mãsura în care, prin ipoteza, se constata ca nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru reproducerea umanã asistatã medical, minorul în cauza ar avea de suferit din cauza unei situaţii juridice incerte, care i-ar pune în pericol statutul familial.
2. Încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 26 privind viata intima, familialã şi privatã, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 126 privind instanţele judecãtoreşti
Legea criticata consacra principiul potrivit cãruia medicul dispune în mod suveran asupra dreptului unui cuplu de a beneficia de reproducerea umanã asistatã medical. Astfel, art. 12 alin. (1) prevede ca "[...] echipa medicalã pluridisciplinara a unitãţii medicale care va efectua operaţiunile tehnico-medicale trebuie sa [...] verifice motivatia cuplului [...]". Alineatele acestui articol sunt contradictorii, deoarece alin. (3) prevede ca "Reproducerea umanã asistatã medical acorda medicului un rol fundamental în selecţionarea cuplurilor beneficiare [...]" şi în "[...] aprecierea subiectiva a capacitãţii cuplurilor de a fi pãrinţi", iar acest medic nu poate fi decât medicul ginecolog, potrivit alin. (4), care prevede: "Cererea cuplului poate fi confirmatã sau infirmata de medicul ginecolog, dupã o luna de la data solicitãrii". Dispoziţiile art. 27 prevãd ca "Aplicarea fertilizarii în vitro este condiţionatã de existenta unei motivatii terapeutice sau de procreatie [...]. În situaţia unor cazuri speciale, medicul sau persoana va solicita avizul Comisiei de Bioetica din cadrul Ministerului Sãnãtãţii". Se considera ca aceste dispoziţii sunt contrare celor ale art. 21 şi art. 22 din aceeaşi lege, care prevãd modul în care se exprima consimţãmântul pãrţilor prin biroul notarului public, precum şi modul în care acesta devine valabil prin intermediul instanţei de judecata. Nu exista ratiune ca, dupã parcurgerea acestor proceduri, sa se prevadã dreptul medicului de a aprecia capacitatea unei persoane de a deveni pãrinte, pentru ca "astfel se instituie o cenzura medicalã asupra unei hotãrâri judecãtoreşti". În privinta medicului ginecolog, legea criticata prevede atribuţii pentru îndeplinirea cãrora nu are pregãtirea necesarã, iar impotriva deciziei sale nu este prevãzutã nici o cale de atac, aceasta având caracter absolut şi inatacabil. De altfel, în opinia autorului sesizãrii, acest medic nu poate fi considerat ca funcţioneazã ca o instanta specializatã, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie, deoarece nu s-a reglementat o procedura de judecata. În privinta deciziei menţionate, se prevede ca numai "în cazuri speciale", pe care însã nu le defineste, aceasta poate fi "avizatã" de cãtre Comisia de Bioetica din cadrul Ministerului Sãnãtãţii. Medicul este competent sa se pronunţe asupra sãnãtãţii reproducerii umane, care, în accepţiunea art. 3 lit. b) din lege, reprezintã "starea de bunastare fizica, mintalã şi socialã completa" a cuplurilor, care, potrivit art. 15 alin. (2) lit. d), trebuie sa facã dovada - în fata medicului - a unei vieţi comune stabile.
3. Încãlcarea art. 22 din Constituţie referitor la dreptul la viata şi la integritate fizica şi psihicã
a) Dispoziţiile art. 7 din legea criticata sunt contrare dreptului persoanei fizice de a dispune de ea însãşi, "deci dreptului sau la integritate fizica şi psihicã", pentru ca nu reglementeazã criteriile de care trebuie sa se ţinã seama la consilierea dinaintea întreruperii cursului sarcinii, lasandu-se astfel posibilitatea unor impiedicari abuzive ale exercitãrii dreptului persoanei la integritate fizica, în condiţiile în care varsta de 14 sãptãmâni a sarcinii reprezintã un termen absolut pentru întreruperea voluntara a cursului sarcinii, iar consilierea poate sa se prelungeascã peste acest termen. "Lipsa de claritate şi predictibilitate a legii pot duce la imposibilitatea de a efectua întreruperea de sarcina".
b) Acelaşi drept este încãlcat şi prin dispoziţiile art. 21 lit. d), care reglementeazã obligaţia imperativa ce îi revine mamei purtãtoare sau surogat de a cere acordul soţului sau cu privire la pãstrarea sau nu a sarcinii. "Or, o neînţelegere a soţilor într-o astfel de problema poate, cel mult, dacã ei considera necesar, sa constituie o cauza de divorţ, fiind excesiv şi neconstitutional sa conditioneze dreptul unui individ de a dispune de propria sa persoana de acordul altuia".
c) Astfel cum este redactat textul cuprins la art. 21 alin. (2) din lege contravine dispoziţiilor art. 22 din Constituţie, dat fiind ca este obligatorie consilierea "în vederea întreruperii terapeutice a sarcinii şi nu în vederea luãrii, de cãtre mama, a unei decizii informate".
d) Prevederile alin. (2) şi (3) ale art. 32 din Legea privind sãnãtatea reproducerii şi reproducerea umanã asistatã medical, prin faptul ca dispun sancţionarea derizorie a unor fapte antisociale grave, nu mai apara în mod corespunzãtor valorile ocrotite de Constituţie, contravenind astfel dispoziţiilor art. 22 şi 26 din Legea fundamentalã. Dispoziţiile legale amintite prevãd ca manipularile genetice pe embrioni şi comerţul cu embrioni constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu amenda penalã, în timp ce noul Cod penal sancţioneazã comiterea acestor infracţiuni cu pedepse privative de libertate. În plus, "legea criticata considera contravenţii şi deci dezincrimineaza fapte precum prelevarea de gameti fãrã consimţãmânt, violarea confidenţialitãţii datelor privind donarile, nedepistarea bolilor transmisibile sau infectioase, producerea abuzivã de embrioni, traficul de gameti şi efectuarea de proceduri de inseminare fãrã consimţãmânt ori fãrã autorizaţiile cerute de lege". Faptele menţionate, "chiar dacã nu sunt incriminate în prezent, constituie modalitãţi de sãvârşire a unor infracţiuni, precum divulgarea secretului profesional, abuzul în serviciu ori vãtãmarea corporalã".
4. Legea criticata pentru neconstituţionalitate incalca dispoziţiile din Legea fundamentalã cuprinse la art. 26 referitor la viata intima, familialã şi privatã, art. 29 referitor la libertatea conştiinţei şi art. 33 referitor la accesul la cultura, deoarece nu reglementeazã confidenţialitatea sau neconfidentialitatea anumitor caracteristici ale pãrinţilor naturali ai copilului. Şi aceasta, deoarece fiecare om are dreptul la pãstrarea identitãţii sprituale care, în cadrul familiei, se transmite copiilor, în calitate de descendenţi ai pãrinţilor. În lipsa acestei reglementãri "se poate ajunge şi în cealaltã extrema, cea a practicilor eugenice nepermise, fiind interzis doar avortul selectiv al embrionilor în funcţie de sex".
5. Dispoziţiile art. 16 din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi sunt incalcate, pe de o parte, prin discriminarea nepermisã între indivizi şi cupluri, iar pe de alta parte, prin norme contradictorii şi inexacte, care impiedica egalitatea cetãţenilor în fata legii.
A. Cu referire la prima modalitate de încãlcare:
Asa fiind, deşi legiuitorul a considerat ca prin definitia cuprinsã la art. 3 din lege a fost rezolvatã lipsa distinctiei între individ şi cuplu în ceea ce priveşte accesul la asistenta medicalã, în cuprinsul legii se face referire exclusiv la cuplu, şi anume în: art. 3 lit. l), n), o) şi r), art. 7 alin. (6), art. 10, art. 12 alin. (1), (2), (3) şi (4), art. 13 alin. (1), art. 15 alin. (2) lit. d), art. 17 lit. a), b), c) şi d), art. 21 alin. (1) lit. a), b), d), e) şi f), art. 22 alin. (1), art. 23 alin. (1) şi (2), art. 24 alin. (1), art. 25 alin. (1), art. 26 alin. (2), (3) şi (4), art. 28 lit. a), art. 29 şi art. 30 alin. (2).
Dispoziţiile art. 11, 18 şi 26 se referã la parteneri, fãrã a fi menţionat individul, ca titular al dreptului. Art. 11 lit. a) din legea criticata prevede, în plus, ca bãrbatul şi femeia, pentru a beneficia de reproducerea umanã asistatã medical, trebuie sa îndeplineascã, în mod cumulativ, urmãtoarele condiţii: "sa fie vii, inseminarea artificiala a femeii cu sperma soţului decedat fiind interzisã", iar dispoziţiile art. 15 alin. (2) lit. d) din lege prevãd ca sunt interzise tehnicile de reproducere umanã asistatã medical constând în intervenţii de care sa beneficieze cuplurile care nu pot sa facã dovada unei vieţi comune stabile. Legea criticata creeazã un privilegiu pentru individul aflat într-un cuplu şi, totodatã, o discriminare pentru individul care, nefiind în cuplu, nu poate beneficia de asistenta medicalã în vederea reproducerii umane.
B. În ceea ce priveşte cea de-a doua modalitate de încãlcare:
a) Prin dispoziţiile art. 3 lit. p) din lege se defineste fertilizarea artificiala, prevãzându-se ca este "adoptat de mama beneficiara" copilul rezultat în urma acestei proceduri. Sintagma menţionatã este utilizata în tot cuprinsul reglementãrii, or, legea criticata "a încercat sa consacre principiul stabilirii filiaţiei directe fata de persoanele beneficiare şi nu al adoptãrii de cãtre mama beneficiara".
b) Este reglementat confuz modul în care se stabilesc filiaţia copilului şi efectele acesteia, deoarece prin art. 22 alin. (2) din legea criticata se prevede ca la baza întocmirii certificatului de naştere al copilului sta o hotãrâre judecãtoreascã, iar prin art. 25 din aceeaşi lege se prevede ca filiaţia legitima se stabileşte prin simpla declaraţie a cuplului reproductiv, asistat medical. Astfel se aduce atingere art. 26 din Constituţie, referitor la viata intima, familialã şi privatã.
c) Dispoziţiile art. 25 alin. (2) din legea criticata se referã exclusiv la copilul nãscut în urma inseminarii artificiale conjugale, stabilind ca acesta are aceleaşi drepturi ca şi cel nãscut prin reproducere naturala, cu toate ca dispoziţiile art. 15 alin. (1) din legea criticata prevãd ca tehnicile de reproducere umanã asistatã medical sunt: inseminarea artificiala, fecundarea în vitro şi transferul de embrioni.
d) Reglementarea instituitã prin dispoziţiile art. 8 alin. (3) din lege este confuza, deoarece este incert dacã dispoziţiile se referã la imposibilitatea exprimarii consimţãmântului sau a lipsei de validitate a unui asemenea consimţãmânt. Aceste dispoziţii au urmãtorul cuprins: "Femeile gravide care au capacitatea de a-şi exprima consimţãmântul au dreptul la întreruperea voluntara a sarcinii în condiţii de siguranta, dupã prealabilã consiliere şi asumare a consecinţelor actului medical. În situaţii speciale, precum incapacitatea legalã sau biologica a gravidei, pentru întreruperea de sarcina este obligatorie înştiinţarea apartinatorilor legali sau decizia comisiei medicale".
De asemenea, faptul ca, în cazul femeii gravide incapabile sa-şi exprime consimţãmântul, nu se conditioneaza întreruperea sarcinii de existenta unui pericol în ceea ce priveşte viata sau sãnãtatea sa, creeazã posibilitatea sãvârşirii unor abuzuri. Este, de asemenea, confuza sintagma "apartinatori legali", în raport cu prevederile constituţionale şi cu cele ale Codului familiei care se referã la pãrinţi şi ca reprezentanţi legali ai copilului.
Oricum, pãrinţii, tutorii ori curatorii nu pot sa solicite o alta opinie medicalã, întrucât ei sunt doar înştiinţaţi despre iminenta întreruperii cursului sarcinii, fãrã sa se precizeze termenul în care urmeazã sa aibã loc.
În final, autorul sesizãrii susţine ca "alaturarea celor doua cauze de incapacitate, cea legalã şi cea biologica, poate conduce la ideea ca se poate proceda la întreruperea sarcinii unei persoane fãrã capacitate de exerciţiu chiar impotriva voinţei sale expres exprimate, considerându-se ca aceasta exprimare nu este valabilã. Nici termenul de incapacitate biologica nu este clar, deoarece principalele cauze ale lipsei capacitãţii de exerciţiu sunt biologice: imaturitatea vârstei, boala psihicã etc.".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, sesizarea a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere cu privire la obiecţia de neconstituţionalitate.
Guvernul României a transmis Curţii Constituţionale, cu Adresa nr. 5/3.805 C.P.T. din 27 iunie 2005, punctul sau de vedere, în sensul ca sesizarea de neconstituţionalitate este intemeiata, pentru urmãtoarele motive:
Aspectele cuprinse în Legea privind sãnãtatea reproducerii şi reproducerea umanã asistatã medical sunt atent reglementate şi la nivel european şi internaţional, deoarece consecinţele majore pe care le determina o atare procedura impun o legislaţie exigenta şi clara.
Legea supusã controlului conţine aspecte care nu sunt clar şi riguros reglementate şi, prin aceasta, sunt susceptibile de rezerve în ceea ce priveşte constituţionalitatea lor şi pot antrena dificultãţi majore în procesul aplicãrii.
1. În economia legii nu este respectata o succesiune riguroasã a procedurilor reglementate, în funcţie de criterii logice şi functionale.
Astfel, dispoziţiile art. 22 din lege, care reglementeazã constatarea prin hotãrâre judecãtoreascã a îndeplinirii condiţiilor privind reproducerea umanã asistatã medical, la alin. (1) prevãd ca, înainte de începerea acestor proceduri, cuplul reproductiv asistat medical trebuie sa înainteze o cerere instanţei de judecata, în vederea obţinerii unei hotãrâri judecãtoreşti prin care sa se constate îndeplinirea condiţiilor impuse de lege, iar la alin. (2) prevãd ca aceasta hotãrâre devine definitiva şi irevocabilã din momentul confirmãrii sarcinii şi sta la baza întocmirii actului de naştere al copilului.
Guvernul considera ca este necesar ca menţionatã hotãrâre judecãtoreascã sa devinã definitiva şi irevocabilã înainte de începerea procedurilor de reproducere umanã asistatã medical. Şi aceasta, pentru ca actul de confirmare a sarcinii marcheaza reusita reproducerii umane asistate medical, "or aceasta procedura nu trebuie pornitã decât dupã ce hotãrârea judecãtoreascã a rãmas definitiva şi irevocabilã, deoarece numai din acel moment se constata ca sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru începerea procedurii de reproducere". Neclaritatile dispoziţiilor menţionate pot avea consecinţe negative asupra statutului juridic al viitorului copil, incalcandu-se astfel dispoziţiile prevederilor art. 49 din Constituţia României.
2. Critica referitoare la încãlcarea prevederilor art. 26, art. 21 şi art. 126 din Constituţie este nefondata, deoarece dispoziţiile art. 12 din legea criticata "nu se referã la valabilitatea consimţãmântului pãrţilor dat la începerea procedurilor de reproducere, în sens larg, ci la o capacitate specifica acestui caz".
3. Nu a fost corect evaluat nici gradul de pericol social al unor fapte dintre cele prevãzute în art. 14 din legea criticata pentru neconstituţionalitate, cum ar fi: producerea abuzivã de embrioni, donarea ilicitã de embrioni, traficul de gameti, prelevarea de gameti fãrã consimţãmânt, amestecul de gameti etc. Aceste fapte pot constitui fie modalitãţi de sãvârşire a unor infracţiuni ca divulgarea secretului profesional, abuzul în serviciu ori vãtãmarea corporalã, fie infracţiuni distincte, cum ar fi crearea ilegala de embrioni umani şi clonarea. Or, "sancţionarea derizorie a unor asemenea fapte grave poate constitui o încãlcare a prevederilor art. 22 şi art. 26 din Constituţie".
4. Legea reglementeazã serviciile de sãnãtate a reproducerii umane numai din punct de vedere financiar. Guvernul apreciazã ca pe o lacuna a legii nereglementarea modalitãţilor de înfiinţare şi desfãşurare a activitãţii unitãţilor medicale care asigura reproducerea umanã, ca şi a activitãţii acestora.
Preşedintele Camerei Deputaţilor şi cel al Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile criticate din Legea privind sãnãtatea reproducerii şi reproducerea umanã asistatã medical, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile din <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţia României, precum şi ale art. 15 şi <>art. 18 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sa se pronunţe asupra constituţionalitãţii prevederilor de lege atacate.
Curtea constata ca obiectul sesizãrii de neconstituţionalitate formulate de Preşedintele României îl constituie o serie de dispoziţii din Legea privind sãnãtatea reproducerii şi reproducerea umanã asistatã medical, asa cum a fost modificatã ca urmare a cererii de reexaminare din data de 14 octombrie 2004, considerate ca fiind neconstituţionale.
1. Cu privire la critica prevederilor art. 22 alin. (2) din lege, considerate în contradictie cu dispoziţiile art. 49 din Constituţie
Curtea constata ca aceasta critica este intemeiata. Potrivit reglementãrii din alin. (1) al art. 22, începerea procedurilor de reproducere umanã asistatã medical este condiţionatã de prealabilã sesizare a instanţei de judecata, în vederea pronunţãrii unei hotãrâri prin care se constata îndeplinirea condiţiilor legale obligatorii pentru antamarea unor asemenea proceduri; alin. (2) al aceluiaşi articol prevede ca respectiva hotãrâre trebuie sa devinã definitiva şi irevocabilã din momentul confirmãrii sarcinii, în temeiul sau intocmindu-se certificatul de naştere al copilului conceput prin reproducere umanã asistatã medical. În mod corect se retine, în cuprinsul sesizãrii, cu referire la acest al doilea alineat, ca prin modul în care reglementeazã derularea procedurii judiciare în materie creeazã posibilitatea ca instanta sa constate ca nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru antamarea procedurii, într-un moment în care existenta sarcinii este confirmatã, ceea ce lipseşte practic de eficienta o asemenea constatare, în ceea ce priveşte continuarea procedurii, fiind însã de natura sa antreneze dificultãţi majore în definirea statutului juridic al copilului. Întrucât reglementarea cuprinsã în art. 22 alin. (2) din lege creeazã premisele naşterii unor copii al cãror statut juridic este insuficient definit şi, deci, incert, Curtea constata ca aceasta este contrarã prevederilor art. 49 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora: "Copiii şi ţinerii se bucura de un regim special de protecţie şi de asistenta în realizarea drepturilor lor."
Având în vedere dispoziţiile <>art. 18 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãrora dezbaterile Curţii Constituţionale au loc "atât asupra prevederilor menţionate în sesizare, cat şi asupra celor care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate", Curtea considera ca finele de neconstituţionalitate evidenţiat priveşte în egala mãsura ambele alineate ale art. 22 din lege, între care exista o strânsã dependenta. Astfel, prevederea din alin. (2), la care se referã sesizarea, nu este decât consecinta prevederii deficitare din alin. (1) al aceluiaşi articol, potrivit cãreia începerea procedurilor de reproducere umanã asistatã medical este condiţionatã numai de sesizarea instanţei, ceea ce ar lasa sa se înţeleagã ca hotãrârea în sine are caracter pur formal, instanta neputând decât sa constate îndeplinirea condiţiilor, în caz contrar consecinţele fiind cele evidentiate în sesizare.
2. Referitor la critica ce vizeazã prevederile art. 12 şi cele ale art. 27 din lege, considerate în contradictie cu dispoziţiile art. 21, art. 26 şi art. 126 din Constituţie
Examinând aceste prevederi de lege, Curtea constata ca ele nu contravin dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Constituţie deoarece ele nu fac decât sa dea expresie acestei prevederi constituţionale, prin instituirea competentei medicilor de a instrumenta în cadrul unei proceduri prealabile începerii activitãţii propriu-zise de reproducere umanã asistatã medical. De altfel, cu acest prilej se urmãreşte informarea cuplului solicitant asupra unor realitati de care trebuie sa ţinã seama, în asa fel încât hotãrârea lor de a apela la o asemenea modalitate de reproducere sa fie luatã în deplina cunostinta de cauza.
În ceea ce priveşte critica referitoare la dreptul discretionar al medicului de a decide asupra cererii cuplului cu privire la utilizarea unei tehnici de reproducere umanã asistatã medical şi, mai ales, asupra caracterului irevocabil al unei atare decizii, Curtea retine ca se impune ca aceasta chestiune sa fie transata nuantat. Prevederile criticate nu incalca dispoziţiile art. 21 şi art. 26 din Constituţie, deoarece o atare decizie, din punct de vedere formal, nu constituie un act de judecata, iar, pe fond, criteriile cu care opereazã medicul, luând o decizie, nu sunt sinonime cu cele avute în vedere la "rostirea dreptului" de cãtre judecãtor, astfel încât pãrţile interesate sa beneficieze de liber acces la justiţie. Mai mult, instituirea controlului judiciar în aceasta materie ar insemna o încãlcare a obligaţiei autoritãţilor publice de a respecta şi ocroti viata intima, familialã şi privatã.
Asa fiind, Curtea constata ca dispoziţiile art. 12 şi cele ale art. 27 din lege sunt neconstituţionale în mãsura în care nu instituie un organism de specialitate, cu atribuţii de control, care sa poatã fi sesizat de solicitantii a cãror cerere a fost respinsã.
3. Referitor la prevederile art. 7, art. 21 alin. (1) lit. d), art. 21 alin. (2) şi art. 32 din lege, considerate în contradictie cu art. 22 alin. (1) din Constituţie
a) Curtea Constituţionalã constata ca prevederile alin. (5) al art. 7 din legea criticata sunt constituţionale, deoarece arata cu suficienta claritate care sunt obiectivele informãrii, iar alin. (4) al aceluiaşi articol, cu toatã redactarea sa deficitara, indica finalitatea acestei informãri, şi anume de a asigura premisele unei optiuni în deplina cunostinta de cauza a femeii care solicita întreruperea de sarcina, exigenta în deplin acord cu principiul constituţional al dreptului la viata şi la integritate fizica şi psihicã ale persoanei, prevãzut de dispoziţiile art. 22 din Constituţie. În ceea ce priveşte posibilitatea ca o atare consiliere sa se prelungeascã dincolo de termenul de 14 sãptãmâni prevãzut de lege pentru întreruperea voluntara a sarcinii, fãcând astfel imposibila efectuarea acesteia, Curtea retine ca o astfel de ipoteza nu se poate converti într-un fine de neconstituţionalitate a reglementãrii în raport cu prevederile art. 22 din Constituţie. Constituţionalitatea dispoziţiilor cuprinse la art. 7 alin. (6) din lege urmeazã sa fie analizata distinct, prin raportare la dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie.
b) Curtea constata ca dispoziţiile art. 21 alin. (1) lit. a), b), d), e) şi f) din legea criticata, potrivit cãrora înainte de începerea procedurilor de reproducere umanã asistatã medical se va încheia un contract între mama purtãtoare sau mama surogat şi cuplul reproductiv asistat medical, cuprinzând "clauze referitoare la avortarea sarcinii în lipsa unei indicaţii medicale, supravegherea medicalã a mamei purtãtoare sau a mamei surogat pe toatã perioada sarcinii", sunt contrare dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Constituţia României, care statueazã ca "Persoana fizica are dreptul sa dispunã de ea însãşi, dacã nu incalca drepturile şi libertãţile altora, ordinea publica sau bunele moravuri".
Curtea constata ca dispoziţiile art. 5 din legea criticata sunt, de asemenea, neconstituţionale, întrucât ele garanteazã secretul informaţiilor ce ţin de latura intima a personalitãţii umane, fiind astfel contrare dispoziitiilor art. 30 alin. (6) din Legea fundamentalã, care consacra "dreptul la propria imagine".
În acest sens, Curtea Constituţionalã constata ca, prin conţinutul lor, clauzele prevãzute de textul de lege analizat contravin ordinii morale, altfel spus, bunelor moravuri, în care viata şi sãnãtatea persoanei, precum şi a copilului conceput, dar încã nenascut, nu pot constitui obiectul unei tranzacţii, obligaţia constituţionalã a tuturor subiectelor de drept fiind aceea de a ocroti aceste valori.
c) De asemenea, este neîntemeiatã şi susţinerea potrivit cãreia modul în care este formulat art. 21 alin. (2) din lege ar releva neconstituţionalitatea reglementãrii acolo cuprinse în raport cu acelaşi text constituţional de referinta, termenul de consiliere folosit de legiuitor nefiind apt, prin definitie, sa impunã o anumitã conduita conformã, mama subiect al consilierii - pastrandu-şi libertatea de opţiune, dar în condiţiile unei constientizari a riscurilor pe care şi le asuma, prin refuzul unei întreruperi terapeutice a sarcinii.
d) Curtea constata ca este intemeiata critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) şi (3) din lege. Aceste dispoziţii prevãd ca manipularile genetice pe embrioni şi comerţul cu embrioni constituie infracţiuni care se pedepsesc cu amenda penalã, spre deosebire de noul Cod penal care sanctioneza aceste fapte cu pedepse privative de libertate.
Totodatã, legea dezincrimineaza fapte cum sunt: prelevarea de gameti fãrã consimţãmânt, violarea confidenţialitãţii datelor privind donarile, nedepistarea bolilor transmisibile sau infectioase, producerea abuzivã de embrioni, traficul de gameti şi efectuarea de proceduri de inseminare fãrã consimţãmânt ori fãrã autorizaţiile cerute de lege. Chiar dacã aceste fapte nu sunt incriminate explicit în prezent, ele constituie modalitãţi de sãvârşire a unor infracţiuni precum divulgarea secretului profesional, abuzul în serviciu ori vãtãmarea corporalã. În opinia autorului sesizãrii, "sancţionarea derizorie a unor asemenea fapte grave constituie o încãlcare a prevederilor art. 22 şi art. 26 din Constituţie, deoarece nu mai apara corespunzãtor valorile protejate de Legea fundamentalã".
Dispoziţiile art. 32 alin. (2) şi (3) din legea criticata au urmãtorul cuprins: "(2) Faptele prevãzute la art. 14, cu excepţia lit. d) şi f), constituie contravenţii şi se sancţioneazã cu amenda cuprinsã între 100.000.000 lei şi 300.000.000 lei. Manipularile genetice pe embrion şi comerţul cu embrioni constituie infracţiune şi se pedepsesc cu amenda penalã cuprinsã între 100.000.000 lei şi 300.000.000 lei.
(3) Dacã fapta prevãzutã la alin. (2) privind comerţul cu embrioni este sãvârşitã de personalul medical, amenda penalã este cuprinsã între 200.000.000 lei şi 400.000.000 lei."
Curtea Constituţionalã constata ca legiuitorul a adoptat Codul penal prin <>Legea nr. 301/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004, iar la "Capitolul IV - Crime şi delicte privind manipularea genetica" sunt incriminate urmãtoarele fapte:
- crearea ilegala de embrioni umani şi clonarea art. 195: "(1) Crearea de embrioni umani în alte scopuri decât procreatia se pedepseşte cu închisoare stricta de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeaşi pedeapsa se sancţioneazã şi crearea, prin clonare, a unei fiinţe umane genetic identice unei alte fiinţe umane, vii sau moarte.";
- sancţionarea tentativei - art. 196: "Tentativa la delictele prevãzute la art. 195 se pedepseşte.";
- sancţionarea persoanei juridice - art. 197: "Persoana juridicã se sancţioneazã pentru infracţiunile prevãzute în prezentul capitol."
Curtea constata ca dispoziţiile criticate nu se încadreazã în politica penalã a Parlamentului avutã în vedere la elaborarea Codului penal, deoarece faptele prevãzute la art. 14, cu excepţia lit. d) şi f), sunt dezincriminate, fiind considerate contravenţii care se sancţioneazã cu amenda. Dispoziţiile art. 14 din legea criticata au urmãtorul cuprins: "În domeniul reproducerii umane asistate medical sunt interzise urmãtoarele activitãţi:
a) producerea abuzivã de embrioni;
b) lipsa de consimţãmânt în orice etapa a procedurii, precum şi lipsa autorizaţiilor necesare;
c) intermedierea înţelegerilor pentru maternitatea de substitutie;
d) manipularile genetice pe embrioni;
e) inseminarea post-mortem;
f) comerţul cu embrioni;
g) donarea ilicitã de embrioni;
h) traficul de gameti;
i) prelevarea de gameti fãrã consimţãmânt;
j) amestecul de gameti;
k) violarea confidenţialitãţii datelor privind donarile;
l) nedepistarea eventualelor boli transmisibile sau infectioase;
m) avortul selectiv al embrionilor de un anumit sex, prevãzut în reglementãrile internaţionale de bioetica."
Curtea constata ca faptele prevãzute, de exemplu, la art. 14 lit. a) şi e) din legea criticata constituie modalitãţi de sãvârşire a infracţiunilor citate din Codul penal şi, prin urmare, se impune ca legiuitorul sa califice în mod obiectiv faptele socialmente periculoase ca fapte penale şi prin menţinerea coerentei sancţiunilor penale în cadrul scãrii pedepselor. Prin urmare dispoziţiile art. 32 din lege sunt neconstituţionale în mãsura în care acestea dezincrimineaza anumite fapte care, chiar dacã, de lege lata, nu sunt incriminate ca infracţiuni de sine stãtãtoare, constituie modalitãţi materiale concrete de sãvârşire a altor infracţiuni incriminate ca atare, în prezent. Asa fiind, textul menţionat contravine prevederilor art. 22 privind dreptul la viata şi la integritate fizica şi psihicã şi celor ale art. 26 din Constituţie, referitoare la viata intima, familialã şi privatã. În plus, Curtea retine ca legiferarea creãrii de fiinţe umane pe cale asistatã medical şi prin recurgerea, în parte, la remedii ce nu ţin de firescul evoluţiei umane trebuie sa ţinã seama nu numai de ocrotirea valorilor menţionate, ci şi de cea consacratã de dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãrora "România este stat de drept [...] în care demnitatea omului [...] reprezintã valori supreme [...]".
De asemenea, dispoziţiile art. 32 nu se coreleazã nici cu cele ale art. 19 alin. (5) din lege, care stabilesc ca donatorul de gameti rãspunde penal în cazul în care disimuleaza existenta unei boli sau afecţiuni ce risca sa compromita integritatea, sãnãtatea sau viata viitorului copil, însã nu incrimineaza fapta penalã menţionatã.
4. Cu referire la critica privind încãlcarea dispoziţiilor art. 26, art. 29 şi art. 33 din Constituţie, prin nereglementarea confidenţialitãţii sau a neconfidentialitatii unor caracteristici ale pãrinţilor naturali ai copilului
Critica nu poate fi reţinutã întrucât are în vedere o omisiune a legiuitorului, pe care Curtea nu o poate complini pe calea controlului de constitutionalitate, fiind deci inadmisibila. Independent de aceasta, se impune remarcat ca, prin obiectul ei declarat, o asemenea critica nu se referã la lege, în ansamblu, ci, în mod necesar, la anumite dispoziţii ale acesteia, care se impun a fi identificate. În absenta indicarii textelor legale considerate a fi neconstituţionale, sesizarea este, şi sub acest aspect, inadmisibila.
5. În ceea ce priveşte critica referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, argumentata prin instituirea unei "discriminãri nepermise între indivizi şi cupluri cu privire la dreptul de a beneficia de asistenta medicalã în ceea ce priveşte reproducerea, precum şi prin existenta unor norme contradictorii şi inexacte care impiedica egalitatea cetãţenilor în fata legii"
Cu referire la primul aspect, Curtea constata ca prin condiţionarea dreptului unei persoane de a recurge la reproducerea umanã asistatã medical, de apartenenţa la un cuplu, se incalca principiul egalitãţii în fata legii şi a autoritãţilor publice.
Caracterul discriminatoriu al reglementãrii este cu atât mai evident cu cat satisfacerea unei asemenea exigente de care, în viziunea legiuitorului, depinde însãşi existenta dreptului nu da expresie manifestãrii unilaterale de vointa a persoanei interesate în reproducere, ci implica şi un act de vointa convergent din partea unui potenţial partener de sex opus. Doar pe calea acordului de vointa dintre parteneri se realizeazã cuplul. Or, asa fiind, recunoaşterea calitãţii de titular al dreptului de a beneficia de reproducere asistatã medical exclusiv cuplului contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Pe cale de consecinta, în mãsura în care fac referire la cuplu ca entitate juridicã având drept la reproducere umanã asistatã medical, sunt neconstituţionale urmãtoarele dispoziţii ale legii criticate, şi anume: art. 3 lit. n), o) şi r), art. 7 alin. (6), art. 10, art. 12 alin. (1), (2), (3) şi (4), art. 13 alin. (1), art. 15 alin. (2) lit. d), art. 17 lit. a), b), c) şi d), art. 21 alin. (1) lit. a), b), d), e) şi f), art. 22 alin. (1), art. 23 alin. (1) şi (2), art. 24 alin. (1), art. 25 alin. (1), art. 26 alin. (2), (3) şi (4), art. 28 lit. a), art. 29 şi art. 30 alin. (2).
Curtea constata ca dispoziţiile art. 2 din legea criticata, care stabilesc activitãţile Ministerului Sãnãtãţii în domeniul sãnãtãţii reproducerii umane, cum ar fi planificarea familialã, sunt neconstituţionale, întrucât reglementarea acestui domeniu este de competenta Parlamentului, care, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie, este "unica autoritate legiuitoare a tarii". De asemenea, şi dispoziţiile cuprinse la art. 35 şi art. 36 alin. (2) din aceeaşi lege sunt neconstituţionale, întrucât domeniile date în competenta de reglementare a Ministerului Sãnãtãţii ţin de competenta legiuitorului.
Curtea retine ca, asa cum rezulta din sesizare şi din examinarea legii criticate, aceasta conţine dispoziţii contradictorii şi inexacte care nu rãspund cerinţelor de tehnica legislativã impuse prin dispoziţiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativã pentru elaborarea actelor normative, republicatã, care au urmãtorul cuprins: "Textul legislativ trebuie sa fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fãrã dificultãţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce." Cenzurarea deficienţelor de tehnica legislativã este de competenta Parlamentului, care va putea reexamina dispoziţiile declarate neconstituţionale ţinând seama de cerinţele legii menţionate. Aceasta ar implica în mod necesar şi adoptarea unor corective pe planul reglementãrii, ceea ce, însã, excedeaza competentei constituţionale a Curţii, care nu are calitatea de legiuitor pozitiv.
Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispoziţiile art. 16, art. 21, art. 22, art. 26, art. 29, art. 33, art. 49 alin. (1), art. 61 alin. (1), art. 126, art. 146 lit. a) şi ale art. 147 alin. (2) din Constituţie, precum şi prevederile art. 11 alin. (1) lit. A.a), art. 15 şi ale <>art. 18 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Constata ca prevederile art. 2, art. 3 lit. n), o) şi r), art. 5, art. 7 alin. (6), art. 10, art. 12 alin. (1), (2), (3) şi (4), art. 13 alin. (1), art. 15 alin. (2) lit. d), art. 17 lit. a), b), c) şi d), art. 21 alin. (1) lit. a), b), d), e) şi f), art. 22, art. 23 alin. (1) şi (2), art. 24 alin. (1), art. 25 alin. (1), art. 26 alin. (2), (3) şi (4), art. 28 lit. a), art. 29, art. 30 alin. (2), art. 32, art. 35 şi art. 36 alin. (2) din Legea privind sãnãtatea reproducerii şi reproducerea umanã asistatã medical sunt neconstituţionale.
2. Constata ca prevederile art. 12 şi art. 27 din legea menţionatã sunt neconstituţionale în mãsura în care nu prevãd un organism de specialitate, cu atribuţii de control, care sa poatã fi sesizat de solicitantii a cãror cerere a fost respinsã.
Definitiva şi general obligatorie.
Decizia se comunica Preşedintelui României, preşedintelui Camerei Deputaţilor, preşedintelui Senatului, primului-ministru şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 18 iulie 2005 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Constantin Doldur, Acsinte Gaspar, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu şi Ion Predescu, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURfiII CONSTITUfiIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Prim-magistrat-asistent,
Claudia Miu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
