Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 417 din 3 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 65 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 55/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 346 din 22 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 9 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 55/2006 , excepţie ridicatã de Confederaţia Naţionalã Sindicalã "Cartel Alfa" în Dosarul nr. 10.212/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei, prin consilier juridic, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, deoarece <>art. I pct. 9 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 55/2006 respectã dispoziţiile constituţionale referitoare la garantarea dreptului la muncã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã, arãtând cã dispoziţiile criticate nu încalcã niciuna din prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 februarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 10.212/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 9 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 55/2006 , excepţie ridicatã de Confederaţia Naţionalã Sindicalã "Cartel Alfa" în cauza ce are ca obiect judecarea acţiunii de contencios administrativ formulate împotriva Guvernului.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã <>art. I pct. 9 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 55/2006 aduce atingere dreptului la muncã garantat de art. 41 alin. (1) din Constituţie, "prin faptul cã eliminã reglementarea expresã şi limitativã a cazurilor de încetare a contractului individual de muncã din iniţiativa angajatorului, lãsând libertatea acestuia sã concedieze salariatul oricând, dupã bunul sãu plac, pentru motive lãsate la libera sa apreciere".
Considerã, totodatã, cã acelaşi text din ordonanţa de urgenţã încalcã şi prevederile art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie. Autorul excepţiei îşi motiveazã însã aceastã susţinere numai în raport de alin. (4), în sensul cã modificarea art. 65 din Codul muncii nu a fost impusã de existenţa unei situaţii extraordinare a cãrei reglementare nu poate fi amânatã.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã, întrucât prin adoptarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 55/2006 dreptul la muncã nu a fost afectat, ci consolidat, iar mãsurile prevãzute protejeazã salariaţii.
În conformitate cu prevederile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Adoptarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 55/2006 corespunde cerinţelor imperative impuse de art. 115 alin. (4) din Constituţie, fiind justificatã de existenţa unei situaţii extraordinare a cãrei reglementare nu putea fi amânatã, creatã de necesitatea îndeplinirii angajamentelor asumate de România. Se mai aratã cã dispoziţiile art. 65 din ordonanţa de urgenţã, criticate de autorul excepţiei, nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 41 cu privire la muncã şi protecţia socialã a muncii.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, acestea fiind în deplinã concordanţã cu prevederile art. 41 alin. (1) din Constituţie, iar adoptarea ordonanţei de urgenţã a fost justificatã de motivele arãtate în cuprinsul ei, referitoare la îndeplinirea angajamentelor asumate pentru armonizarea legislaţiei naţionale cu acquis-ul comunitar.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispoziţiile <>art. I pct. 9 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 55/2006 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 18 septembrie 2006.
Examinând aceste dispoziţii legale, Curtea constatã cã ele prevãd modificarea <>art. 65 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003. Aşadar, în realitate, obiectul excepţiei îl constituie <>art. 65 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 55/2006 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 53/2003 - Codul muncii.
Art. 65 din Codul muncii, în redactarea sa modificatã, prevede urmãtoarele: "(1) Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintã încetarea contractului individual de muncã determinatã de desfiinţarea locului de muncã ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fãrã legãturã cu persoana acestuia.
(2) Desfiinţarea locului de muncã trebuie sã fie efectivã şi sã aibã o cauzã realã şi serioasã."
În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate sunt în neconcordanţã cu prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (1) privind interdicţia îngrãdirii dreptului la muncã şi a libertãţii alegerii profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncã, şi ale art. 115 alin. (4) privind condiţiile în care Guvernul poate emite ordonanţe de urgenţã şi alin. (6) referitoare la domeniile în care nu pot fi adoptate ordonanţe de urgenţã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, cu raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constatã urmãtoarele:
Referitor la susţinerea neconstituţionalitãţii <>art. 65 din Legea nr. 53/2003 , Curtea reţine cã acest text face parte din capitolul V al Codului muncii "Încetarea contractului individual de muncã", secţiunea a 4-a "Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului". În redactarea sa iniţialã, art. 65 prevedea cã aceastã formã de concediere "reprezintã încetarea contractului individual de muncã, determinatã de desfiinţarea locului de muncã ocupat de salariat ca urmare a dificultãţilor economice, a transformãrilor tehnologice sau a reorganizãrii activitãţii."
Prin <>Decizia nr. 379 din 30 septembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 25 octombrie 2004, Curtea Constituţionalã a respins, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 65 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, în forma anterioarã modificãrii.
Noul text modificat diferã de cel anterior numai prin aceea cã desfiinţarea locului de muncã trebuie sã se producã "din unul sau mai multe motive fãrã legãturã cu persoana salariatului". Rezultã cã acesta nu este mai puţin precis decât cel anterior, întrucât nici existenţa unor dificultãţi economice nu constituie determinarea exactã a motivelor ce justificã încetarea contractului individual de muncã.
Ţinând seama însã de alin. (2) al art. 65, care prevede şi în actuala redactare cã "Desfiinţarea locului de muncã trebuie sã fie efectivã şi sã aibã o cauzã realã şi serioasã", condiţii a cãror îndeplinire poate fi cenzuratã de instanţa judecãtoreascã, Curtea reţine cã textul de lege nu permite încetarea contractului individual de muncã din voinţa unilateralã a angajatorului pentru motive invocate arbitrar sau în mod abuziv, astfel încât prin asemenea mãsuri sã poatã fi îngrãdit exerciţiul dreptului la muncã.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constatã cã prevederile legale criticate corespund exigenţelor prevãzute de art. 24 lit. a) din Carta socialã europeanã, text citat în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, care menţioneazã "dreptul lucrãtorilor de a nu fi concediaţi fãrã un motiv întemeiat".
Analizând critica de neconstituţionalitate prin invocarea prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, care vizeazã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 55/2006 , Curtea constatã cã este neîntemeiatã. Existenţa situaţiei extraordinare a cãrei reglementare nu poate fi amânatã, prevãzutã de textul constituţional, se referã la adoptarea ordonanţei de urgenţã în integralitatea sa şi, în consecinţã, nu se impune ca toate dispoziţiile acesteia sã fie determinate de situaţia respectivã sau sã satisfacã aceeaşi urgenţã de reglementare. Or, autorul excepţiei criticã sub acest aspect numai un singur text, şi anume <>art. 65 din Legea nr. 53/2003 , iar nu ordonanţa de urgenţã în integralitatea sa.
În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei referitoare la încãlcarea, prin ordonanţa de urgenţã criticatã, a prevederilor alin. (6) al art. 115 din Constituţie, Curtea reţine cã este, de asemenea, neîntemeiatã. Dispoziţia constituţionalã prevede cã ordonanţele de urgenţã nu pot afecta drepturile, libertãţile şi îndatoririle prevãzute de Constituţie, chiar dacã numai un singur articol din cuprinsul acesteia încalcã asemenea drepturi, libertãţi sau îndatoriri. Or, având în vedere aspectele constatate, modificarea art. 65 din Codul muncii nu este de naturã sã producã astfel de efecte.
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 65 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 55/2006 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Confederaţia Naţionalã Sindicalã "Cartel Alfa" în Dosarul nr. 10.212/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 mai 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
