Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 417 din 14 octombrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 504 alin. 3 si ale art. 506 alin. 2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 11 noiembrie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 504 alin. 3 şi ale art. 506 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Grigore Tomescu în Dosarul nr. 4.414/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã.
La apelul nominal a rãspuns Ministerul Apãrãrii Naţionale prin consilier juridic, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul pãrţii prezente solicitã Curţii respingerea excepţiei, apreciind motivele invocate de autorul excepţiei ca fiind lipsite de temei juridic.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, susţinând cã textele de lege criticate sunt în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, cu atât mai mult cu cât art. 504 alin. 3 şi art. 506 alin. 2 din Codul de procedurã penalã instituie tocmai normele procesuale necesare exercitãrii dreptului la repararea pagubei materiale sau a daunei morale în cazul condamnãrii pe nedrept sau al privãrii ori restrângerii de libertate în mod nelegal.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 februarie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 4.414/2003, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 504 alin. 3 şi ale art. 506 alin. 2 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Grigore Tomescu într-un litigiu al cãrui obiect îl constituie acţiunea în pretenţii pentru repararea pagubelor suferite de autorul excepţiei ca urmare a arestãrii preventive, nedrepte.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile art. 504 alin. 3 din Codul de procedurã penalã sunt neconstituţionale, deoarece încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 20 alin. (1), referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie, precum şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi. De asemenea, autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile art. 506 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, prin care se instituie un termen de prescripţie referitor la introducerea acţiunii pentru repararea pagubei, sunt neconstituţionale.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a penalã considerã cã excepţia este neîntemeiatã, întrucât prevederile art. 504 alin. 3 şi, pe cale de consecinţã, cele ale art. 506 alin. 2 din Codul de procedurã penalã nu contravin dispoziţiilor art. 21 şi art. 20 alin. (1) din Constituţie, republicatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu prevederile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã cã sunt neîntemeiate criticile formulate prin excepţia de neconstituţionalitate, deoarece prevederile art. 504 din Codul de procedurã penalã sunt în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2), în temeiul cãrora legiuitorul stabileşte regulile privind procedura de judecatã. Astfel, prevederile art. 504 alin. 3 nu îngrãdesc liberul acces la justiţie, ci instituie tocmai normele procesuale necesare exercitãrii acestui drept, fãrã a realiza vreo discriminare întemeiatã pe vreunul din criteriile prevãzute la art. 4 alin. (2) din Constituţie, republicatã. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 506 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, Guvernul aratã cã instituirea prin lege a unui termen de prescripţie este în concordanţã cu prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2).
Avocatul Poporului considerã cã prevederile art. 504 alin. 3 şi ale art. 506 alin. 2 din Codul de procedurã penalã nu conţin dispoziţii contrare dreptului pãrţilor interesate de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum şi de judecarea cauzei lor într-un termen rezonabil. Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 504 alin. 3 şi ale art. 506 alin. 2 din Codul de procedurã penalã faţã de dispoziţiile art. 20 din Constituţie, republicatã, Avocatul Poporului menţioneazã cã acestea nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 504 alin. 3 şi ale art. 506 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 504 alin. 3 (Cazuri care dau dreptul la repararea pagubei materiale sau a daunei morale în cazul condamnãrii pe nedrept sau al privãrii ori restrângerii de libertate în mod nelegal): "Privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilitã, dupã caz, prin ordonanţã a procurorului de revocare a mãsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanţã a procurorului de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale pentru cauza prevãzutã în art. 10 alin. 1 lit. j) ori prin hotãrâre a instanţei de revocare a mãsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotãrâre definitivã de achitare sau prin hotãrâre definitivã de încetare a procesului penal pentru cauza prevãzutã în art. 10 alin. 1 lit. j)." ;
- Art. 506 alin. 2 (Acţiunea pentru repararea pagubei): "Acţiunea poate fi introdusã în termen de 18 luni de la data rãmânerii definitive, dupã caz, a hotãrârilor instanţei de judecatã sau a ordonanţelor procurorului, prevãzute în art. 504."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã urmãtoarele prevederi din Constituţie:
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile." ;
- Art. 21 alin. (1): "Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime." ;
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii."
De asemenea, autorul excepţiei susţine încãlcarea prin textele de lege criticate şi a dispoziţiilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã aceasta este neîntemeiatã şi urmeazã a fi respinsã.
Dispoziţiile art. 504 din Codul de procedurã penalã reglementeazã cazurile care dau dreptul la repararea pagubei materiale sau a daunei morale în cazul condamnãrii pe nedrept sau al privãrii ori restrângerii de libertate în mod nelegal. Aceste cazuri pot fi dovedite prin actele de procedurã prevãzute în alin. 3 al art. 504, şi anume: prin ordonanţa procurorului de revocare a mãsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanţa procurorului de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale pentru cauza prevãzutã în art. 10 alin. 1 lit. j) ori prin hotãrâre a instanţei de revocare a mãsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotãrâre definitivã de achitare sau prin hotãrâre definitivã de încetare a procesului penal pentru cauza prevãzutã în art. 10 alin. 1 lit. j).
Curtea constatã cã aceste prevederi legale sunt o concretizare a principiului constituţional prevãzut de art. 52 alin. (3) din Constituţie, conform cãruia "Statul rãspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiiare. Rãspunderea statului este stabilitã în condiţiile legii [...]". Pe cale de consecinţã, realizarea dreptului la repararea de cãtre stat a pagubei cauzate prin erorile judiciare are loc în condiţiile legii, motiv pentru care este constituţionalã reglementarea condiţiilor în care se face angajarea rãspunderii statului pentru plata despãgubirilor cuvenite.
De asemenea, Curtea constatã cã textele de lege menţionate nu numai cã nu îngrãdesc accesul liber la justiţie, ci instituie tocmai normele procedurale necesare exercitãrii acestui drept, fiind în deplinã concordanţã şi cu dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2), în temeiul cãrora procedura de judecatã este prevãzutã numai prin lege.
Reglementarea expresã a actelor procedurale prin care se constatã încãlcarea libertãţii individuale nu este de naturã a limita accesul liber la justiţie a acelor persoane care nu se regãsesc în unul dintre cazurile enumerate în art. 504 alin. 3, acestea având posibilitatea de a-şi valorifica dreptul în justiţie pe alte cãi legale. Orice persoanã interesatã se poate adresa justiţiei, dar în condiţiile legii şi urmând procedura prevãzutã de lege.
Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa cã liberul acces la justiţie semnificã faptul cã orice persoanã poate sesiza instanţele judecãtoreşti în cazul în care considerã cã drepturile, libertãţile sau interesele sale legitime au fost încãlcate, iar nu faptul cã acest acces nu poate fi supus nici unei condiţionãri, competenţa de a stabili regulile de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti revenindu-i legiuitorului, fiind o aplicare a dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 126 alin. (2). De altfel, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat cã o caracteristicã a principiului liberului acces la justiţie este aceea cã nu este un drept absolut (cazul Ashingdane contra Regatului Unit al Marii Britanii - 1985). Astfel, acest drept care cere, prin însãşi natura sa, o reglementare din partea statului poate fi subiectul unor limitãri sau condiţionãri atât timp cât nu este atinsã însãşi substanţa sa.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 506 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã. Dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei sau alte norme cuprinse în Constituţia României, în pacte ori tratate internaţionale la care România este parte nu prevãd imprescriptibilitatea dreptului persoanelor prejudiciate, prin mãsuri ilegale de deţinere, de a porni acţiune în repararea pagubei, şi nici un termen limitã în care acest drept poate fi exercitat. Art. 52 alin. (3) teza a doua din Constituţie, republicatã, prin expresia "condiţiile legii", lasã la opţiunea legiuitorului stabilirea condiţiilor procedurale în care dreptul la reparaţii poate fi exercitat. Aceeaşi idee se regãseşte şi în dispoziţiile art. 3 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãrora "Atunci când o condamnare penalã definitivã este ulterior anulatã sau când este acordatã graţierea, pentru cã un fapt nou sau recent descoperit dovedeşte cã s-a produs o eroare judiciarã, persoana care a suferit o pedeapsã din cauza acestei condamnãri este despãgubitã conform legii ori potrivit practicii în vigoare în statul respectiv, cu excepţia cazului în care se dovedeşte cã nedescoperirea în timp util a faptului necunoscut îi este imputabilã în tot sau în parte". Termenul de 18 luni, prevãzut la art. 506 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, este un termen de prescripţie a dreptului la acţiune, rezonabil, care asigurã condiţiile optime celui prejudiciat pentru a exercita acţiune în justiţie în scopul obţinerii reparaţiilor legale.
Analizând critica referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, republicatã, se constatã cã stabilirea cazurilor de reparare a pagubei (art. 504 din Codul de procedurã penalã), precum şi regulile de sesizare a instanţei de judecatã (art. 506 din Codul de procedurã penalã) nu încalcã aceste dispoziţii constituţionale, deoarece art. 53 este aplicabil numai în ipoteza în care existã o restrângere a exercitãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor, restrângere care, astfel cum s-a arãtat anterior, nu s-a constatat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 504 alin. 3 şi ale art. 506 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Grigore Tomescu în Dosarul nr. 4.414/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 octombrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
