Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Cristina Toma - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Zoia Alexandrina Toma în Dosarul nr. 3.697/AS/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncã şi litigii de muncã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 5 octombrie 2004 şi au fost cosemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având în vedere cererea mandatarului autorului excepţiei de amânare a pronunţãrii în vederea depunerii unor concluzii scrise, a dispus amânarea pronunţãrii la data de 12 octombrie 2004.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 iunie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 3.697/AS/2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncã şi litigii de muncã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Zoia Alexandrina Toma într-o cauzã civilã având ca obiect recalcularea pensiei.
În motivarea excepţiei autorul acesteia aratã cã dispoziţiile art. 68 alin. 4 din Codul de procedurã civilã contravin prevederilor art. 1 alin. (5), art. 15, 20, 24, 30 şi 53 din Constituţie, precum şi dispoziţiilor art. 1, 2, 7 şi 8 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului. Considerã cã, potrivit <>art. 1 din Legea nr. 29/1990 , orice persoanã vãtãmatã în drepturile sale prevãzute de lege are dreptul de a se adresa justiţiei.
Aratã cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât, prin faptul cã mandatarului nu îi este permis sã punã concluzii, reclamantul pe care îl reprezintã este pus "în imposibilitatea de a-şi apãra drepturile în justiţie, ceea ce reprezintã o restrângere a dreptului acestuia la apãrare şi a libertãţii de exprimare, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie".
În notele scrise, depuse la dosarul Curţii Constituţionale, mandatarul autorului excepţiei extinde critica de neconstituţionalitate, în sensul cã dispoziţiile art. 68 alin. 4 din Codul de procedurã civilã ar contraveni şi prevederilor constituţionale ale art. 4 alin. (2), art. 11, art. 16 alin. (1), (2) şi (3), art. 21, art. 29 alin. (1) şi (2), art. 47 alin. (2), art. 51 alin. (1), (3) şi (4) şi ale art. 52 din Constituţie, precum şi unor dispoziţii din <>Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
Considerã cã se impune modificarea dispoziţiilor criticate, cu respectarea tuturor criteriilor în materie, sau abrogarea acestora în totalitate.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncã şi litigii de muncã apreciazã cã "partea însãşi poate participa la dezbateri şi poate pune concluzii înaintea instanţei de judecatã, iar mandatarul are posibilitatea sã formuleze cereri şi sã propunã probe în tot cursul procesului, precum şi dreptul de a depune concluzii scrise".
Aratã cã posibilitatea mandatarului de a pune sau nu concluzii în instanţã în numele pãrţii reprezintã opţiunea legiuitorului, care stabileşte regulile privind procedura de judecatã.
În concluzie, instanţa de judecatã apreciazã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedurã civilã ca fiind neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În susţinerea acestui punct de vedere aratã cã "reprezentarea pãrţilor în proces prin mandatar, care poate fi avocat sau altã persoanã cu sau fãrã pregãtire juridicã, este una dintre modalitãţile prin care Codul de procedurã civilã asigurã realizarea unor drepturi fundamentale".
Constatã cã, în aceeaşi cauzã, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 31/2004 , respingând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedurã civilã în raport cu cele ale art. 21 din Constituţie. Or, art. 8 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului include în sfera sa de reglementare şi accesul liber la justiţie.
Apreciazã cã necesitatea unei reprezentãri calificate a pãrţilor în faţa instanţelor judecãtoreşti, instituitã prin lege, nu contravine prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţia României, iar, în ceea ce priveşte limitele de exercitare a mandatului, acestea constituie opţiuni ale legiuitorului, în cadrul competenţei sale constituţionale.
Avocatul Poporului apreciazã cã reprezentarea pãrţilor într-un proces prin mandatar este una dintre modalitãţile prin care Codul de procedurã civilã asigurã accesul liber la justiţie şi exercitarea dreptului la apãrare al pãrţilor.
Considerã, ca şi instanţa de judecatã, cã "partea însãşi poate participa la dezbateri şi poate pune concluzii înaintea instanţei de judecatã, iar mandatarul are posibilitatea de a formula cereri şi de a propune probe în tot cursul procesului, precum şi dreptul de a depune concluzii scrise".
Norma dedusã controlului, stabilind condiţiile de exercitare a acestui mandat şi limitele în care poate fi exercitat, are caracter procedural şi, ca atare, dã expresie opţiunii legiuitorului în cadrul competenţei ce îi este rezervatã prin Constituţie.
Nu se poate reţine nici cã textul de lege criticat ar crea premisele unui tratament inegal sau discriminatoriu între pãrţile procesului civil, acest text aplicându-se tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã de ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare.
În sfârşit, dispoziţiile de lege criticate nu restrâng exerciţiul dreptului la apãrare sau al altor drepturi ori libertãţi, ci, dimpotrivã, prin instituirea acestei proceduri, legiuitorul a urmãrit realizarea lor plenarã.
Considerã cã în cauzã nu au incidenţã dispoziţiile art. 30 din Constituţie.
În concluzie, Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 68 alin. 4 din Codul de procedurã civilã sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, concluziile scrise, depuse de cãtre pãrţi, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 68 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, astfel cum au fost modificate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 59/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001, dispoziţii care au urmãtorul cuprins: "Dacã mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu excepţia consilierului juridic care, potrivit legii, reprezintã partea."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin art. 1 alin. (5), art. 4 alin. (2), art. 11, art. 15, art. 16 alin. (1), (2) şi (3), art. 20, 21, 24, art. 29 alin. (1) şi (2), art. 30, art. 47 alin. (2), art. 51 alin. (1), (3) şi (4), art. 52 şi 53 din Constituţie, referitoare la respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, unitatea poporului şi egalitatea între cetãţeni, dreptul internaţional şi dreptul intern, universalitatea, egalitatea în drepturi, tratatele internaţionale privind drepturile omului, accesul liber la justiţie, dreptul la apãrare, libertatea conştiinţei, libertatea de exprimare, nivelul de trai, dreptul de petiţionare, dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã şi restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
De asemenea, autorul excepţiei considerã cã se încalcã şi dispoziţiile art. 1, 2, 7 şi 8 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, privind egalitatea în demnitate şi conştiinţã, fraternitatea, egalitatea în drepturi, precum şi dreptul la satisfacţia efectivã din partea instanţelor juridice naţionale competente împotriva actelor care violeazã drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prin Constituţie şi prin lege.
Curtea constatã cã autorul a mai ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, prin raportare la prevederile art. 21 din Constituţie, în acelaşi dosar al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncã şi litigii de muncã. Prin <>Decizia nr. 31 din 29 ianuarie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 5 martie 2004, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În cuprinsul acestei decizii Curtea a reţinut cã reprezentarea pãrţilor într-un proces prin mandatar, care poate fi avocat ori altã persoanã cu sau fãrã pregãtire juridicã, este una dintre modalitãţile prin care Codul de procedurã civilã asigurã accesul liber la justiţie, precum şi exercitarea dreptului la apãrare al pãrţilor, drepturi fundamentale prevãzute de art. 21, respectiv de art. 24 din Constituţie. Restricţia mandatarului care nu are calitatea de avocat de a pune concluzii orale în instanţã nu constituie o împiedicare a accesului liber la justiţie, întrucât partea însãşi poate participa la dezbateri şi poate pune concluzii înaintea instanţei de judecatã, iar mandatarul are posibilitatea sã formuleze cereri şi sã propunã probe în tot cursul procesului, precum şi dreptul de a depune concluzii scrise.
De asemenea, Curtea a reţinut cã posibilitatea reprezentãrii pãrţii prin mandatar este prevãzutã doar de art. 67 şi 68 din Codul de procedurã civilã, care stabilesc condiţiile de exercitare a acestui mandat. Aceste condiţii, precum şi limitele în care poate fi exercitat mandatul, inclusiv posibilitatea mandatarului de a pune sau nu concluzii în instanţã în numele pãrţii, reprezintã opţiuni ale legiuitorului, care, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabileşte regulile privind procedura de judecatã.
Referitor la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, prin raportare la prevederile art. 15 alin. (2) şi ale art. 30 din Constituţie, precum şi la dispoziţiile invocate din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, acestea din urmã au un alt domeniu de incidenţã decât cel al reglementãrii deduse controlului şi, drept urmare, exclud de plano orice posibilã coliziune între ele.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (1), art. 20, 24 şi 53 din Constituţie, o asemenea susţinere nu poate fi reţinutã, întrucât Legea fundamentalã, prevãzând, în alin. (1) al art. 24, garantarea dreptului la apãrare, consacrã, în alin. (2) al aceluiaşi articol, dreptul pãrţilor de a fi asistate de un avocat, în tot timpul procesului, nu şi pe acela de a apela la serviciile unui mandatar. Tãcerea legiuitorului constituţional, în aceastã privinţã, nu poate fi complinitã pe calea unei interpretãri extensive, astfel încât prevederea constituţionalã menţionatã lipseşte de temei critica de neconstituţionalitate.
În sfârşit, includerea printre textele de referinţã a art. 4 alin. (2), art. 11, art. 16 alin. (1), (2) şi (3), art. 21, art. 29 alin. (1) şi (2), art. 47 alin. (2), art. 51 alin. (1), (3) şi (4) şi a art. 52 din Constituţie nu se justificã, nici unul dintre acestea neavând relevanţã pentru soluţionarea excepţiei deduse judecãţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA,
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Zoia Alexandrina Toma în Dosarul nr. 3.697/AS/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncã şi litigii de muncã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 octombrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Toma
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
