Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 415 din 7 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 471 din 5 iulie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicatã de Gheorghe Alexa în Dosarul nr. 19.462/212/2009 al Judecãtoriei Constanţa - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor şi a experţilor în domeniul discriminãrii Asociaţia ACCEPT România şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminãrii, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 19.462/212/2009, Judecãtoria Constanţa - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de pârâtul Gheorghe Alexa într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în rãspundere contractualã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece diferã de textul art. 3 din Directiva Consiliului 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalitãţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncã şi ocuparea forţei de muncã, transpusã în dreptul intern prin Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000. Subiect activ al faptelor de discriminare poate fi orice persoanã fizicã sau juridicã, publicã sau privatã, indiferent de atribuţii sau obiectul de activitate, iar în ceea ce priveşte instituţiile publice, numai cele cu atribuţii în domeniile de activitate enumerate de art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000. Or, sub incidenţa art. 3 din directiva menţionatã intrã numai persoanele fizice sau juridice, publice sau private, şi instituţiile publice cu atribuţii în domeniile de activitate enumerate.
Totodatã, susţine cã textul de lege criticat extinde sfera competenţelor Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminãrii, care se suprapun astfel cu atribuţiile puterii judecãtoreşti, din moment ce Consiliul poate sancţiona contravenţional sãvârşirea unei fapte de discriminare.
Judecãtoria Constanţa - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece, chiar dacã prin ordonanţa de transpunere s-ar extinde sfera de aplicare impusã de directivã, acest fapt nu este de naturã a atrage neconstituţionalitatea, întrucât directivele impun un minim de cerinţe statelor membre, fiecare stat având libertatea de a lãrgi sfera de protecţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 3: "Dispoziţiile prezentei ordonanţe se aplicã tuturor persoanelor fizice sau juridice, publice sau private, precum şi instituţiilor publice cu atribuţii în ceea ce priveşte:
a) condiţiile de încadrare în muncã, criteriile şi condiţiile de recrutare, selectare şi promovare, accesul la toate formele şi nivelurile de orientare, formare şi perfecţionare profesionalã;
b) protecţia şi securitatea socialã;
c) serviciile publice sau alte servicii, accesul la bunuri şi facilitãţi;
d) sistemul educaţional;
e) asigurarea libertãţii de circulaţie;
f) asigurarea liniştii şi ordinii publice;
g) alte domenii ale vieţii sociale."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor şi ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã autorul acesteia ajunge la concluzia neconstituţionalitãţii textului art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 prin prisma faptului cã acesta nu a transpus în mod exact o directivã, mai precis, aratã cã legiuitorul român a omis «sã adauge o virgulã» în textul contestat, iar în lipsa acestei virgule se susţine cã textul este neconstituţional.
Curtea constatã cã nu are competenţa de a efectua un control de conformitate între o directivã şi actul normativ naţional prin care aceasta este transpusã, iar o eventualã neconformitate a actului naţional cu cel european nu atrage, în mod implicit, şi neconstituţionalitatea actului naţional de transpunere. Astfel, nimic nu împiedicã legiuitorul naţional sã acorde sau sã prevadã un grad mai mare de protecţie în dreptul naţional faţã de reglementarea incidentã a Uniunii Europene.
Curtea mai reţine cã, în realitate, critica autorului excepţiei vizeazã o anumitã interpretare pe care instanţele judecãtoreşti o dau unui text de lege. Or, interpretarea şi aplicarea legii nu sunt de competenţa Curţii Constituţionale, ci de cea a instanţelor judecãtoreşti.
Pe de altã parte, autorul excepţiei, pentru a evita o anumitã interpretare ce se dã de cãtre instanţele judecãtoreşti textului legal criticat, doreşte introducerea unei virgule în cadrul acestuia, ceea ce echivaleazã, de fapt, cu o modificare legislativã. Or, Curtea Constituţionalã nu este competentã sã modifice sau sã completeze un text de lege.
În ceea ce priveşte invocarea textelor constituţionale ale art. 1 alin .(4) şi ale art. 16 alin. (1), Curtea observã cã aceasta este una formalã, neexistând o legãturã între conţinutul acestora şi motivarea criticii de neconstituţionalitate.
În acelaşi sens Curtea s-a mai pronunţat asupra prevederilor de lege ce formeazã obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie invocate şi în prezenta cauzã, prin Decizia nr. 945 din 6 iulie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 4 august 2010, respingând ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a acestora, excepţie invocatã de acelaşi autor ca şi cel din cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicatã de Gheorghe Alexa în Dosarul nr. 19.462/212/2009 al Judecãtoriei Constanţa - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 aprilie 2011.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
