Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 415 din 14 iulie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin. (3) si art. 60 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 679 din 28 iulie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (3) şi <>art. 60 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internationala în materie penalã, excepţie ridicatã de Gundogdu Mahmut în Dosarul nr. 4.125/2005 al înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal se prezintã personal autorul exceptiei şi doamna Magda Vasiliu, traducãtor autorizat. Procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Apãrãtorul autorului exceptiei, domnul Iulian Rusu, a depus la dosar o cerere prin care solicita acordarea unui nou termen de judecata, deoarece se afla în imposibilitate de a se prezenta din motive medicale.
Cu privire la aceasta cerere autorul exceptiei a arãtat iniţial ca şi-o însuşeşte, dupã care a revenit asupra ei precizând ca lasa la aprecierea Curţii sa se pronunţe asupra oportunitãţii acordãrii unui nou termen, cu menţiunea ca nu doreşte sa fie extrãdat din România.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii formulate de apãrãtorul autorului exceptiei, deoarece procedura de extrãdare este o procedura specialã care impune soluţionarea unei asemenea cauze în regim de maxima celeritate.
Curtea constata ca intreaga procedura reglementatã de <>Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internationala în materie penalã este o procedura specialã, derogatorie de la dreptul comun, care impune judecarea cauzei cu celeritate. De altfel, sesizarea Curţii a fost formulatã în forma scrisã şi a fost motivatã de autor prin apãrãtorul ales, astfel ca instanta de control constituţional are toate datele necesare pentru a se pronunţa asupra exceptiei. Celelalte probleme ce ţin de soluţionarea cererii de extrãdare excedeaza competentei Curţii Constituţionale, ele fiind atributul exclusiv al instanţei de judecata.
Curtea, în temeiul <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedura civilã, respinge cererea de acordare a unui nou termen.
Cauza se afla în stare de judecata.
Autorul exceptiei solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate asa cum a fost formulatã în scris de apãrãtorul sau.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca nefondata, deoarece prin exercitarea unei cai de atac odatã cu fondul nu se impieteaza asupra dreptului la recurs efectiv şi asupra dreptului referitor la un proces echitabil, atâta vreme cat legiuitorul a oferit partii interesate posibilitatea de a uza de o cale de atac.
De asemenea, nu poate fi primitã, în situaţia amânãrii predãrii, nici critica referitoare la întinderea duratei de arestare provizorie în vederea extrãdãrii, întrucât aceasta procedura este reglementatã prin mai multe articole care limiteazã prelungirea mãsurii arestãrii provizorii. Astfel, potrivit <>art. 45 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 302/2004 , arestarea provizorie înceteazã de drept dacã persoana extrãdatã nu este preluatã pentru predare de autoritãţile competente ale statului solicitant, în termen de 15 sau 30 de zile de la data convenitã, conform art. 59. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã şi sub acest aspect.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 iulie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 4.125/2005, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (3) şi <>art. 60 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internationala în materie penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Gundogdu Mahmut în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unui recurs formulat impotriva Sentinţei penale nr. 73 din 24 mai 2005 prin care s-a admis cererea de extrãdare formulatã de autoritãţile judiciare din Republica Turcia.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile <>art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 23 alin. (7) potrivit cãrora "încheierile instanţei privind mãsura arestãrii preventive sunt supuse cãilor de atac prevãzute de lege". Or, din dispoziţia legii speciale rezulta ca recursul impotriva mãsurii arestãrii provizorii dispuse în vederea extrãdãrii este condiţionat de judecarea cauzei. Prin urmare, textul criticat nu oferã o cale de atac accesibila şi disponibilã prin care sa-i fie protejate drepturile garantate de art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitor la dreptul la un recurs efectiv.
În ceea ce priveşte <>art. 60 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 , autorul exceptiei arata ca în cazul amânãrii extrãdãrii care este o procedura ulterioara celei judiciare, persoana arestata nu poate fi pusã în libertate deoarece nu exista un text de lege care sa reglementeze aceasta mãsura. Prin urmare, persoanei interesate îi este îngrãdit accesul liber la justiţie datoritã imposibilitãţii exercitãrii unor cai de atac.
Cu privire la celelalte texte invocate în susţinerea prezentei excepţii, autorul nu a arãtat în mod concret în ce consta contrarietatea dispoziţiilor legale criticate cu acestea.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã opineaza ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. <>Legea nr. 302/2004 reglementeazã, între altele, procedura extrãdãrii, procedura specialã, care impune judecarea cu celeritate a unor astfel de cereri. De aceea, termenele prevãzute pentru sesizarea instanţei şi judecarea în fond şi în recurs sunt limitate la perioade scurte de timp, fãrã ca prin aceasta sa fie îngrãdite drepturile constituţionale sau convenţionale. Este de remarcat ca în astfel de cauze nu este vorba de o mãsura preventivã în sensul dispoziţiilor Codului de procedura penalã, ci de o mãsura provizorie care sa permitã soluţionarea cererii într-o perioada scurta de timp, tocmai pentru ca prin aceasta mãsura sa nu fie afectatã libertatea celui în cauza pe o perioada mai mare de 180 de zile.
Oricum, hotãrârea prin care instanta de fond a luat mãsura arestãrii provizorii este supusã recursului odatã cu fondul cauzei, stabilindu-se şi în aceasta materie o cale de atac de natura a nu îngrãdi celui în cauza drepturile prevãzute de Constituţie sau de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 45 alin. (3) şi <>art. 60 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internationala în materie penalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, cu urmãtorul conţinut:
- Art. 45 alin. (3) - Arestarea provizorie şi sesizarea instanţei:
"Arestarea provizorie în vederea extrãdãrii se dispune şi este prelungitã de acelaşi complet investit cu soluţionarea cererii de extrãdare, printr-o încheiere data în camera de consiliu şi care nu poate fi atacatã cu recurs decât împreunã cu hotãrârea pronunţatã asupra cererii de extrãdare.";
- Art. 60 alin. (4) - Predarea amânatã:
"În cazul amânãrii predãrii persoanei a carei extrãdare a fost aprobatã, instanta emite un mandat de arestare provizorie în vederea extrãdãrii. În cazul în care persoana extrãdatã se afla, la momentul admiterii cererii de extrãdare, sub puterea unui mandat de arestare preventivã sau de executare a pedepsei închisorii emis de autoritãţile judiciare romane, mandatul de arestare provizorie în vederea extrãdãrii intra în vigoare de la data încetãrii motivelor care au justificat amânarea."
Autorul exceptiei de neconstituţionalitate susţine ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitatii legii, ale art. 21 privind Accesul liber la justiţie coroborat cu ale art. 11 alin. (2) referitoare la apartenenţa la dreptul intern a tratatelor ratificate de Parlament şi ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 23 referitoare la Libertatea individualã şi ale art. 129 privind Folosirea cãilor de atac, precum şi ale art. 6 pct. 1 privind Dreptul la un proces echitabil şi art. 13 referitor la Dreptul la un recurs efectiv, ambele din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea retine urmãtoarele:
Potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, procedura de judecata este stabilitã de lege, iar impotriva hotãrârilor judecãtoreşti pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii. Rezulta asadar ca legiuitorul este unica autoritate competenta de a reglementa procedura de judecata, cãile de atac şi condiţiile exercitãrii acestora. Or, procedura de soluţionare a cererii de recurs impotriva încheierii date în camera de consiliu prin care s-a dispus ori s-a prelungit arestarea provizorie în vederea extrãdãrii face parte integrantã din procedura de judecata.
Lipsa unei cai de atac separate impotriva acestei încheieri nu este contrarã dispoziţiilor art. 21 din Constituţie şi ale art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Împrejurarea ca o asemenea încheiere nu poate fi atacatã separat cu recurs se explica, pe de o parte, prin necesitatea asigurãrii celeritatii procesului în acord cu intreaga reglementare prevãzutã de <>Legea nr. 302/2004 care are drept scop extrãdarea unei persoane în regim de urgenta, iar pe de alta parte, prin faptul ca respectiva încheiere poate fi atacatã cu recurs odatã cu hotãrârea prin care s-a soluţionat cererea de extrãdare, asigurându-se pe aceasta cale dreptul la un proces echitabil şi la un recurs efectiv.
Susţinerea autorului exceptiei în sensul ca dispoziţiile legale criticate ar contraveni prevederilor constituţionale ale art. 129 privind folosirea cãilor de atac şi ale art. 23 referitoare la libertatea individualã este nefondata, dat fiind ca prin textele constituţionale invocate se prevede posibilitatea exercitãrii cãilor de atac în condiţiile legii, inclusiv în ceea ce priveşte încheierile instanţei de judecata referitoare la mãsura arestãrii preventive, ceea ce nu implica obligativitatea stabilirii unor cai de atac imediate impotriva tuturor actelor îndeplinite de judecãtor în cursul procesului, în speta, încheierea de luare ori de prelungire a arestãrii provizorii în vederea extrãdãrii, ci obligativitatea instituirii unei cai de atac impotriva hotãrârii prin care se soluţioneazã fondul procesului. De altfel, prezenta excepţie de neconstituţionalitate a fost ridicatã într-o cauza ce avea ca obiect tocmai soluţionarea unei cai de atac.
De asemenea, nu poate fi primitã nici susţinerea autorului exceptiei potrivit cãreia mãsura arestãrii provizorii în vederea extrãdãrii poate depãşi termenul constituţional de 180 de zile, deoarece din textul de lege atacat nu rezulta aceasta situaţie. Dimpotriva, în alin. (5) şi (6) ale art. 45 din lege se prevede obligativitatea reexaminarii la fiecare 30 de zile a necesitãţii menţinerii privarii de libertate, iar prelungirile dispuse nu pot depãşi în total 180 de zile.
În sfârşit, Curtea constata ca în situaţia amânãrii predãrii, prevãzutã de <>art. 60 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 , mandatul de arestare provizorie emis în vederea extrãdãrii intra în vigoare de la data încetãrii motivelor care au justificat amânarea - existenta unui mandat de arestare preventivã sau de executare a pedepsei închisorii emis de autoritãţile romane - ori produce consecinţe, asa cum s-a arãtat, maximum 180 de zile, perioada înlãuntrul cãreia trebuie sa se realizeze efectiv predarea cu respectarea termenelor prevãzute de art. 45 alin. (7) şi (8) coroborate cu art. 59 din lege.
Prin urmare, mãsura arestãrii provizorii dispusã în vederea extrãdãrii constituie o mãsura privativã de libertate temporarã care satisface pe deplin exigenţele constituţionale prevãzute de art. 21, 23, 129, precum şi de art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Curtea constata ca autorul nu a formulat motive prin care sa arate în ce consta contrarietatea dispoziţiilor legale criticate cu celelalte articole din Constituţie invocate în susţinerea exceptiei. În aceasta situaţie, instanta de control constituţional nu se poate substitui autorului exceptiei, ea fiind ţinuta sa se pronunţe în limitele sesizãrii ce trebuie facuta în forma scrisã şi motivatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (3) şi <>art. 60 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internationala în materie penalã, excepţie ridicatã de Gundogdu Mahmut în Dosarul nr. 4.125/2005 al înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitiva şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 14 iulie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
______________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
