Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 414 din 25 mai 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. 1 teza intai din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 543 din 23 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Valentin Bogdan Ciufu, Ovidiu Constantin Pop, Dan Mihãilã şi Cornel Popeanu în Dosarul nr. 1.128/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal, rãspunde pentru autorul excepţiei Valentin Bogdan Ciufu, avocatul acestuia, cu delegaţie la dosar, lipsind celelalte pãrţi. Procedura de citare, legal îndeplinitã.
Având cuvântul, reprezentantul autorului excepţiei Valentin Bogdan Ciufu susţine, în esenţã, cã dispoziţiile art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedurã penalã sunt contrare prevederilor art. 16 şi 21 din Constituţie, solicitând constatarea neconstituţionalitãţii acestui text de lege.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, apreciind cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 ianuarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 1.128/1/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Valentin Bogdan Ciufu, Ovidiu Constantin Pop, Dan Mihãilã şi Cornel Popeanu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã "statuarea prin textul criticat asupra posibilitãţii atacãrii cu recurs exclusiv a încheierilor date la judecarea în fond şi în apel a cauzei penale, prin care s-a dispus cu privire la o mãsurã preventivã, şi excluderea posibilitãţii exercitãrii aceleiaşi cãi de atac în vederea verificãrii legalitãţii încheierilor cu acelaşi obiect, date la judecarea în recurs a cauzei penale, contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, ale art. 23 alin. (7) privind libertatea individualã, ale art. 24 privind dreptul la apãrare şi ale art. 129 privind folosirea cãilor de atac". Se aratã cã "[...]se creeazã o discriminare în aplicarea legii pentru inculpaţii din cauzele în care instanţele s-au desesizat ori au dispus, potrivit art. 333 din Codul de procedurã penalã, restituirea dosarului pentru completarea urmãririi, conducând la încãlcarea dreptului la apãrare, accesului liber la justiţie şi la un proces echitabil".
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, sens în care a statuat Curtea în jurisprudenţa sa.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora "Încheierea datã în primã instanţã şi în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menţinerea unei mãsuri preventive ori prin care se constatã încetarea de drept a arestãrii preventive, poate fi atacatã separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat".
Autorii excepţiei susţin cã textul de lege criticat încalcã dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, ale art. 23 alin. (7) privind libertatea individualã, ale art. 24 privind dreptul la apãrare şi ale art. 129 privind folosirea cãilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, se constatã cã aceasta este neîntemeiatã şi urmeazã sã fie respinsã.
Curtea reţine cã nu existã nicio contradicţie între dispoziţiile art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedurã penalã şi cele ale art. 16 alin. (1) din Constituţie, câtã vreme dispoziţiile legale criticate se aplicã în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, fãrã nicio discriminare în raport de criteriile egalitãţii în drepturi stabilite de art. 4 din Constituţie.
Textul de lege ce face obiectul excepţiei nu aduce nicio atingere liberului acces la justiţie, prevãzut de art. 21 din Constituţie, ci, dimpotrivã, dã expresie acestui drept, reglementând posibilitatea atacãrii separat cu recurs de cãtre procuror sau de cãtre inculpat a încheierii date în primã instanţã şi în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menţinerea unei mãsuri preventive ori prin care se constatã încetarea de drept a arestãrii preventive.
De asemenea, prevederile art. 141 alin. 1 din Codul de procedurã penalã nu contravin art. 24 din Constituţie, întrucât nu îngrãdesc sub niciun aspect dreptul inculpatului de a fi asistat de un avocat ales sau numit din oficiu, în tot cursul procesului penal.
În ceea ce priveşte susţinerea în sensul încãlcãrii, prin normele ce fac obiectul excepţiei, a libertãţii individuale, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 141 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, în raport de critici similare, prin <>Decizia nr. 458 din 28 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 18 ianuarie 2005. Cu acel prilej, respingând excepţia de neconstituţionalitate invocatã, Curtea a reţinut cã, "potrivit art. 23 alin. (7) din Legea fundamentalã, «încheierile instanţei privind mãsura arestãrii preventive sunt supuse cãilor de atac prevãzute de lege». Rezultã cã opţiunea legiuitorului de a nu fi prevãzut o astfel de cale de atac şi împotriva încheierii de menţinere a mãsurii arestãrii preventive, datã la judecarea în recurs a cauzei penale, nu poate fi consideratã neconstituţionalã, deoarece, potrivit art. 129 din Constituţie, «împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii». Este atributul exclusiv al legiuitorului de a institui cãile de atac şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate". S-a reţinut totodatã cã "aceste dispoziţii se referã la o hotãrâre care nu soluţioneazã fondul cauzei, ci care priveşte o mãsurã procesualã provizorie, chiar dacã aceasta este privativã de libertate. Inculpatul sau învinuitul poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune, conform art. 5 alin. 5 din Codul de procedurã penalã, în tot cursul procesului penal, iar dacã nu mai existã temei care sã justifice menţinerea mãsurii preventive, aceasta trebuie revocatã din oficiu sau la cerere, potrivit art. 139 alin. 2 din Codul de procedurã penalã".
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei mai sus menţionate sunt valabile şi în prezenta cauzã.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Valentin Bogdan Ciufu, Ovidiu Constantin Pop, Dan Mihãilã şi Cornel Popeanu în Dosarul nr. 1.128/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
