Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 414 din 10 aprilie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 338 din 1 mai 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 şi 43 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Dorin Tiberiu Popa în Dosarul nr. 7.410/59/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 decembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 7.410/59/2006, Tribunalul Timiş - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 şi 43 din Codul familiei. Excepţia a fost ridicatã de Dorin Tiberiu Popa într-o cauzã având ca obiect o acţiune de desfacere a cãsãtoriei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale criticate sunt în contradicţie cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece legãturile copilului cu pãrintele divorţat cãruia nu i s-a încredinţat copilul sunt limitate, luând forma unei sancţiuni a acestuia. Aratã cã, deşi pânã în momentul divorţului ambii pãrinţi au aceleaşi drepturi, recunoscute de lege, în privinţa copiilor lor minori, dupã desfacerea cãsãtoriei cei 2 pãrinţi au drepturi diferite în privinţa copiilor. Susţine cã prevederile legale criticate contravin şi dispoziţiilor art. 53 din Constituţie. De asemenea, considerã cã exprimarea voinţei minorului ar trebui sã constituie motivul determinant pe care sã se întemeieze soluţia adoptatã de cãtre instanţele judecãtoreşti.
Tribunalul Timiş - Secţia civilã apreciazã cã prevederile art. 42 din Codul familiei, care reglementeazã încredinţarea copiilor minori unuia dintre pãrinţi odatã cu pronunţarea divorţului, nu sunt contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât pãrintele cãruia nu i s-a încredinţat copilul pãstreazã exerciţiul drepturilor pãrinteşti. Diferenţierile în exercitarea ocrotirii pãrinteşti de cãtre cei 2 pãrinţi divorţaţi sunt date de împrejurarea separãrii lor, prin stabilirea de domicilii diferite, minorul având domiciliul la pãrintele cãruia i-a fost încredinţat. Considerã cã art. 42 din Codul familiei nu încalcã nici prevederile art. 53 din Legea fundamentalã. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 din Codul familiei, apreciazã cã acestea sunt conforme cu dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 53, întrucât permit stabilirea unei modalitãţi de exercitare a ocrotirii pãrinteşti de cãtre autoritatea judecãtoreascã în favoarea unuia dintre pãrinţii divorţaţi, fiind un mod de a ocroti viaţa intimã, familialã şi privatã a persoanelor fizice.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile art. 42 şi 43 din Codul familiei sunt constituţionale. Apreciazã cã instituirea unui tratament juridic diferit în cazul pãrintelui divorţat cãruia nu i s-a încredinţat minorul, faţã de celãlalt pãrinte, este justificatã în mod obiectiv şi rezonabil de faptul cã cei 2 pãrinţi se aflã în situaţii juridice care nu sunt identice şi nici similare. Menţioneazã cã prevederile criticate nu pun în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi fundamentale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare a Curţii şi din notele scrise ale autorului, îl constituie prevederile art. 42 şi 43 din Codul familiei. Curtea observã cã, aşa cum rezultã din motivarea excepţiei, autorul acesteia criticã doar prevederile art. 43 alin. 3 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, care au urmãtorul cuprins: "Pãrintele divorţat, cãruia nu i s-a încredinţat copilul, pãstreazã dreptul de a avea legãturi personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învãţãtura şi pregãtirea lui profesionalã."
Autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri şi ale art. 53 referitoare la "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã art. 43 alin. 3 din Codul familiei reglementeazã dreptul pe care îl are pãrintele cãruia nu i s-a încredinţat copilul de a pãstra legãturi personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învãţãtura şi pregãtirea lui profesionalã.
Curtea constatã cã prevederile art. 43 alin. 3 din Codul familiei au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi texte constituţionale, cu o argumentare identicã. Astfel, atât în <>Decizia nr. 411 din 16 mai 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 20 iunie 2006, cât şi în <>Decizia nr. 82/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 26 martie 2003, Curtea a statuat cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale, constatând cã aplicarea acestora este subsecventã pronunţãrii de cãtre instanţa de judecatã a încetãrii cãsãtoriei prin divorţ. Textul de lege dedus controlului utilizeazã termenul de "drepturi" ale pãrintelui divorţat, cãruia nu i s-a încredinţat copilul. Acesta pãstreazã dreptul de a avea legãturi personale cu copilul şi de a veghea la creşterea, educarea, învãţãtura şi pregãtirea lui profesionalã faţã de celãlalt pãrinte, cãruia i s-a încredinţat copilul, acesta fiind ţinut sã îi asigure fostului sãu soţ, care şi-a pãstrat calitatea de pãrinte, realizarea efectivã a drepturilor conferite de lege. O atare conduitã cooperantã este impusã de împrejurarea cã drepturile menţionate constituie mijloace pentru îndeplinirea obligaţiilor pe care le are orice pãrinte faţã de copilul sãu şi care subzistã atât timp cât pãrintele nu este decãzut din drepturile pãrinteşti. Astfel, Curtea constatã cã dreptul pãrintelui cãruia nu i s-a încredinţat copilul de a avea legãturi personale cu acesta este recunoscut în considerarea interesului exclusiv al copilului.
Totodatã, Curtea reţine cã desfacerea cãsãtoriei prin divorţ şi, implicit, separarea pãrinţilor duce, evident, la modificarea modului de exercitare a drepturilor şi îndatoririlor pãrinteşti faţã de copil. Diferenţierile sunt determinate de separarea pãrinţilor şi de imposibilitatea obiectivã de menţinere şi dupã desfacerea cãsãtoriei a aceloraşi modalitãţi de exercitare a drepturilor şi îndatoririlor pãrinteşti.
Curtea constatã deci cã pãrinţii divorţaţi se aflã în situaţii juridice care, în mod obiectiv, nu sunt nici identice şi nici similare, prevederile criticate nefiind contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1)
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, Curtea reţine cã acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care existã o restrângere a exercitãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale, restrângere care nu s-a constatat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Dorin Tiberiu Popa în Dosarul nr. 7.410/59/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 aprilie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
