Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 413 din 12 octombrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.056 din 15 noiembrie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Elena Crişan în Dosarul nr. 1.394/2004 al Tribunalului Bihor - Secţia penalã.
La apelul nominal lipseşte autoarea excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe fond, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, arãtând cã analiza eventualelor necorelãri între dispoziţiile unor legi diferite nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 mai 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.394/2004, Tribunalul Bihor - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã, ridicatã de Elena Crişan într-o cauzã având ca obiect cererea acesteia de amânare a executãrii pedepsei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã prevederea legalã criticatã este contrarã dispoziţiilor constituţionale invocate, întrucât aceasta "nu este armonizatã" cu dispoziţiile <>Legii nr. 19/2000 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, privind dreptul mamei la un concediu legal de 2 ani pentru creşterea copilului, în sensul cã mama condamnatã nu beneficiazã de amânarea executãrii pedepsei în scopul creşterii copilului pe o duratã egalã cu cea a concediului legal pentru creşterea copilului. În consecinţã, se "creeazã în mod evident o discriminare pentru persoane de acelaşi sex cu privire la drepturile ce decurg din calitatea de mamã a unui copil mai mic de doi ani" şi se aduce atingere dreptului constituţional al copilului la un regim special de protecţie.
Tribunalul Bihor - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, în ceea ce priveşte pretinsa contrarietate între dispoziţiile legale criticate şi prevederile art. 16 din Constituţie, se aratã cã aceasta nu poate fi reţinutã, întrucât egalitatea în drepturi presupune ca situaţiilor egale sã le corespundã un tratament juridic egal. Or, statutul unei persoane care a suferit o condamnare este diferit, aceasta suportând toate interdicţiile, decãderile, incapacitãţile şi restrângerile generate de condamnare, spre deosebire de o persoanã care nu a sãvârşit vreo infracţiune şi care se bucurã de deplinãtatea drepturilor ce-i sunt recunoscute de lege. Totodatã, se aratã cã nu se încalcã, prin dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei, nici prevederile constituţionale referitoare la protecţia acordatã copiilor şi tinerilor, întrucât, pe de o parte, persoana condamnatã, în pofida condamnãrii sale, beneficiazã de amânarea executãrii pedepsei pânã la împlinirea vârstei de 1 an de cãtre copil, iar, pe de altã parte, protecţia reglementatã de Constituţie vizeazã nu doar aspectul protecţiei familiale, ci şi pe cea realizatã prin serviciile sociale specifice.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã textele legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autoarea excepţiei. Se aratã cã nu este întemeiatã critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã în raport de dispoziţiile art. 16 din Constituţie, republicatã, întrucât acest text de lege nu creeazã nici privilegii, nici discriminãri, nefiind de naturã sã încalce nici unul dintre criteriile egalitãţii în drepturi reglementate de dispoziţiile art. 4 din Constituţie, republicatã. Se aratã, totodatã, cã este neîntemeiatã şi critica formulatã în raport de prevederile constituţionale ale art. 49, câtã vreme textul legal, obiect al excepţiei, reglementeazã tocmai posibilitatea amânãrii executãrii pedepsei în cazul condamnatei gravide sau care are un copil mai mic de un an, aşadar, un drept special atribuit în considerarea realizãrii protecţiei speciale acordate copiilor.
Cât priveşte susţinerea în sensul cã prevederile legale criticate nu sunt armonizate cu reglementãrile invocate de autoarea excepţiei, se considerã cã analiza acestei probleme nu este de competenţa Curţii Constituţionale, sens în care se invocã jurisprudenţa acesteia.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã în acest sens cã dispoziţiile art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã nu încalcã principiul constituţional al egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, regimul juridic diferit fiind determinat de specificul domeniului reglementat. Referitor la critica formulatã în raport de prevederile art. 49 din Constituţie, se apreciazã cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã sub nici un aspect dreptul la protecţie al copiilor şi tinerilor, amânarea executãrii pedepsei închisorii, în temeiul prevederilor art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã, fiind o formã de protecţie a copiilor, asiguratã de stat.
În ceea ce priveşte referirea pe care autoarea excepţiei o face la neconcordanţa dintre prevederile art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã, pe de o parte, şi cele privitoare la drepturile mamei la un concediu legal de 2 ani pentru creşterea copilului, prevãzute de <>Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, modificatã şi completatã, pe de altã parte, se aratã cã aceasta este nerelevantã, întrucât eventuala necorelare între dispoziţiile unor legi diferite nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora "Executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţã poate fi amânatã în urmãtoarele cazuri: [...] b) când o condamnatã este gravidã sau are un copil mai mic de un an. În aceste cazuri, executarea pedepsei se amânã pânã la încetarea cauzei care a determinat amânarea."
Autoarea excepţiei considerã cã aceste dispoziţii legale sunt contrare prevederilor referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, cuprinse în art. 16 din Constituţie, republicatã, precum şi celor potrivit cãrora copiii şi tinerii se bucurã de un regim special de protecţie şi de asistenţã în realizarea drepturilor lor, cuprinse în art. 49 din Constituţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine cã dispoziţiile art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã consacrã o excepţie de la regula punerii neîntârziate în executare a hotãrârilor penale, respectiv amânarea executãrii pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţã atunci când o condamnatã este gravidã sau are un copil mai mic de un an. Aceastã excepţie a fost instituitã de legiuitor tocmai în vederea ocrotirii intereselor copilului, pentru a i se acorda acestuia posibilitatea de a fi îngrijit de mama sa în perioada în care se apreciazã cã are cea mai mare nevoie de aceastã îngrijire. Ca urmare, contrar susţinerilor autoarei excepţiei, textul de lege criticat este în concordanţã cu prevederile art. 49 din Constituţie, republicatã, referitoare la protecţia copiilor şi tinerilor.
În ceea ce priveşte critica în sensul cã dispoziţiile art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã încalcã principiul egalitãţii în drepturi, consacrat de prevederile art. 16 din Constituţie, republicatã, aceasta nu poate fi reţinutã, întrucât textul de lege ce face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu instituie privilegii sau discriminãri, fiind aplicabil deopotrivã tuturor subiectelor de drept care se încadreazã în situaţia prevãzutã de acesta.
Curtea mai reţine cã nu are relevanţã în cauzã susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã nu sunt "armonizate" cu cele ale <>Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, privitoare la concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului pânã la împlinirea vârstei de 2 ani, întrucât eventuala necorelare între dispoziţiile unor legi diferite nu intrã sub incidenţa controlului de constituţionalitate. Astfel, potrivit art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, Curtea Constituţionalã "hotãrãşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele", aşadar asupra neconcordanţei unor dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţã cu prevederile Constituţiei, iar nu asupra unor pretinse neconcordanţe sau lipse de "armonizare" între mai multe dispoziţii legale.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã, ridicatã de Elena Crişan în Dosarul nr. 1.394/2004 al Tribunalului Bihor - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 octombrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
