Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 413 din 10 aprilie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 151 pct. 1 si ale art. 155 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat si ale art. 607 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 386 din 21 mai 2008
DECIZIE nr. 413 din 10 aprilie 2008
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 151 pct. 1 şi ale <>art. 155 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat şi ale art. 607 din Codul de procedurã civilã
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 386 din 21 mai 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 151 pct. 1 şi ale <>art. 155 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat şi ale art. 607 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Cãtãlina Ioana Barbu în Dosarul nr. 14.478/302/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, asistat de avocat Viorica Suciu, cu împuternicire avocaţialã depusã în şedinţã, precum şi partea Marius Cãtãlin Barbu, reprezentat de avocat Ştefania Ricman, cu împuternicire avocaţialã depusã în şedinţã. Lipseşte cealaltã parte, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Apãrãtorul autorului excepţiei de neconstituţionalitate solicitã admiterea acesteia astfel cum a fost formulatã, considerând cã textele de lege criticate contravin prevederilor art. 11 alin. (2), ale art. 20 şi ale art. 148 din Constituţie, raportate la Regulamentul Consiliului Uniunii Europene nr. 2.201/2003, care stabileşte o altã competenţã de soluţionare a litigiilor privind divorţul.
Avocatul pãrţii Marius Cãtãlin Barbu solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât, pe de-o parte, prevederile comunitare în materia divorţului nu sunt contrare reglementãrii interne, iar, pe de altã parte, dispoziţiile art. 20 din Constituţie nu sunt aplicabile, deoarece în speţã nu se pune în discuţie încãlcarea drepturilor sau a libertãţilor fundamentale. Depune şi concluzii scrise în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 151 pct. 1 şi ale <>art. 155 din Legea nr. 105/1992 ca fiind inadmisibilã, deoarece aceste dispoziţii nu au legãturã cu cauza. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 607 din Codul de procedurã civilã, considerã cã aceasta este neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 noiembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 14.478/302/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 151 pct. 1 şi ale <>art. 155 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat şi ale art. 607 din Codul de procedurã civilã. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Ioana Cãtãlina Barbu în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei acţiuni de divorţ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, întrucât pãrţile nu au şi nu au avut domiciliul în ţarã, situaţie în care, potrivit Regulamentului (CE) nr. 2.201/2003 al Consiliului Uniunii Europene, competenţa de judecare a acţiunii de desfacere a cãsãtoriei revine instanţei de la domiciliul pãrţilor, respectiv unei instanţe din Austria.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi-a exprimat opinia în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile de lege criticate nu contravin normelor constituţionale invocate, ci, dimpotrivã, garanteazã respectarea normelor de competenţã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate nu sunt de naturã sã încalce prevederile constituţionale referitoare la aplicarea tratatelor internaţionale privind drepturile omului sau reglementãrile comunitare cu caracter obligatoriu.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 151 pct. 1 şi ale <>art. 155 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 245 din 1 octombrie 1992, şi ale art. 607 din Codul de procedurã civilã, cu urmãtorul cuprins:
- Art. 151 pct. 1: "Instanţele române sunt exclusiv competente sã judece procesele privind raporturi de drept internaţional privat referitoare la:
1. acte de stare civilã întocmite în România şi care se referã la persoane domiciliate în România, cetãţeni români sau strãini fãrã cetãţenie.";
- Art. 155: "În cazul în care instanţele române sunt competente, potrivit dispoziţiilor prezentului capitol, şi nu se poate stabili care anume dintre ele este îndreptãţitã sã soluţioneze procesul, cererea va fi îndreptatã, potrivit regulilor de competenţã materialã, la Judecãtoria sectorului 1 al municipiului Bucureşti sau la Tribunalul municipiului Bucureşti.";
- Art. 607 din Codul de procedurã civilã: "Cererea de divorţ este de competenţa judecãtoriei în circumscripţia cãreia se aflã cel din urmã domiciliu comun al soţilor. Dacã soţii nu au avut domiciliu comun sau dacã niciunul din soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecãtoriei în care se aflã cel din urmã domiciliu comun, judecãtoria competentã este aceea în circumscripţia cãreia îşi are domiciliul pârâtul, iar când pârâtul nu are domiciliu în ţarã, este competentã judecãtoria în circumscripţia cãreia îşi are domiciliul reclamantul."
Excepţia de neconstituţionalitate se raporteazã la prevederile constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeanã. De asemenea, sunt invocate prevederile Regulamentului (CE) nr. 2.201/2003 al Consiliului Uniunii Europene din 27 noiembrie 2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotãrârilor judecãtoreşti în materie matrimonialã şi în materia rãspunderii pãrinteşti.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
I. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 151 pct. 1 şi ale <>art. 155 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, Curtea reţine cã autorul excepţiei de neconstituţionalitate criticã aceste dispoziţii prin prisma faptului cã încalcã prevederile Regulamentului (CE) nr. 2.201/2003 al Consiliului Uniunii Europene şi, potrivit art. 148 alin. (2) din Constituţie, ar trebui aplicatã cu prioritate norma comunitarã. Curtea constatã cã aceste aspecte nu reprezintã probleme de constituţionalitate, ci ţin de aplicarea legii de cãtre instanţa de judecatã, neintrând în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.
Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 151 pct. 1 şi ale <>art. 155 din Legea nr. 105/1992 urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã.
II. Referitor la dispoziţiile art. 607 din Codul de procedurã civilã, Curtea reţine cã acestea reprezintã norme procedurale de stabilire a competenţei în materia divorţului, norme care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, intrã în competenţa de stabilire a legiuitorului, cu respectarea celorlalte prevederi şi principii din Constituţie. Astfel, legiuitorul a stabilit cã cererea de divorţ este de competenţa judecãtoriei în circumscripţia cãreia se aflã cel din urmã domiciliu comun al soţilor, iar dacã soţii nu au avut domiciliu comun sau dacã niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecãtoriei în care se aflã cel din urmã domiciliu comun, judecãtoria competentã este aceea în circumscripţia cãreia îşi are domiciliul pârâtul, iar când pârâtul nu are domiciliu în ţarã, este competentã judecãtoria în circumscripţia cãreia îşi are domiciliul reclamantul. Aceastã competenţã teritorialã nu este una alternativã, ci reclamantul trebuie sã respecte ordinea impusã de dispoziţia legalã, ceea ce nu este de naturã sã încalce nicio prevedere din Legea fundamentalã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 151 pct. 1 şi ale <>art. 155 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, excepţie ridicatã de Cãtãlina Ioana Barbu în Dosarul nr. 14.478/302/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 607 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 aprilie 2008.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
