Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 412 din 3 mai 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 53/2010 privind esalonarea platii indemnizatiilor prevazute de Legea recunostintei fata de eroii-martiri si luptatorii care au contribuit la victoria Revolutiei romane din decembrie 1989, precum si fata de persoanele care si-au jertfit viata sau au avut de suferit in urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987 nr. 341/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 414 din 21 iunie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Benke Karoly - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi "a celorlalte dispoziţii" ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 53/2010 privind eşalonarea plãţii indemnizaţiilor prevãzute de Legea recunoştinţei faţã de eroii-martiri şi luptãtorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţã de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepţie ridicatã de Gheorghe Coroianu în Dosarul nr. 29.230/118/2010 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 833D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 990D/2011 şi nr. 1.397D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 53/2010 privind eşalonarea plãţii indemnizaţiilor prevãzute de Legea recunoştinţei faţã de eroii-martiri şi luptãtorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţã de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepţie ridicatã de Alexandru Vlaicu în Dosarul nr. 12.134/118/2010 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilã şi de Gheorghe Ţone în Dosarul nr. 44.172/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal se prezintã, în Dosarul nr. 990D/2011, personal autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Se constatã lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 990D/2011 şi nr. 1.397D/2011 la Dosarul nr. 833D/2011.
Partea prezentã, precum şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu mãsura conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 990D/2011 şi nr. 1.397D/2011 la Dosarul nr. 833D/2011, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate din Dosarul nr. 990D/2011, care aratã cã mãsura legalã criticatã constituie un abuz de drept şi îl lipseşte de beneficiile ce decurg din obţinerea certificatului de revoluţionar. Se aratã cã sunt încãlcate astfel prevederile art. 54 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene referitor la abuzul de drept, precum şi art. 11 şi art. 148 din Constituţie.
Reprezentantului Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã dispoziţiile legale criticate prevãd instituirea unui calendar de executare eşalonatã a indemnizaţiilor acordate în temeiul Legii nr. 341/2004. Se susţine cã plata sumelor restante se asigurã în conformitate cu criterii obiective, iar norma criticatã este clarã şi previzibilã. Se invocã în acest sens şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 714 din 31 mai 2011 şi Decizia nr. 90 din 7 februarie 2012.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 13 aprilie, 9 mai şi 28 octombrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 29.230/118/2010, nr. 12.134/118/2010 şi nr. 44.172/3/2010, Tribunalul Constanţa - Secţia civilã şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi "a celorlalte dispoziţii" ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 53/2010 privind eşalonarea plãţii indemnizaţiilor prevãzute de Legea recunoştinţei faţã de eroii-martiri şi luptãtorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţã de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, respectiv ale art. 1-3 din aceeaşi ordonanţã de urgenţã, excepţie ridicatã de Gheorghe Coroianu, Alexandru Vlaicu şi Gheorghe Ţone în cauze având ca obiect soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de eşalonare a plãţii sumelor restante cu titlu de indemnizaţii acordate în temeiul Legii nr. 341/2004.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textul legal criticat este retroactiv, întrucât dispune cu privire la cererile de platã depuse anterior intrãrii sale în vigoare. Or, plata sumelor de bani aferente deciziilor corespunzãtoare emise ca urmare a depunerii acestor cereri, indiferent de data la care au fost emise aceste decizii, nu poate fi eşalonatã printr-un act normativ ulterior datei de depunere.
Se mai apreciazã cã este încãlcat şi art. 16 din Constituţie, întrucât efectuarea plãţilor restante datorate persoanelor îndreptãţite se realizeazã în mod diferenţiat, respectiv în funcţie de momentul obţinerii deciziei de platã a indemnizaţiilor, şi anume înainte sau dupã intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 53/2010.
Totodatã, se aratã cã, prin eşalonarea prevãzutã de actul normativ criticat, este încãlcat şi dreptul de proprietate privatã.
Tribunalul Constanţa - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. Se susţine cã eşalonarea dispusã nu are caracter retroactiv, nu afecteazã dreptul subiecţilor îndrituiţi la plata indemnizaţiei prevãzute de lege şi cã discriminarea invocatã nu este realã, categoriile de persoane comparate aflându-se în situaţii diferite.
Avocatul Poporului, în dosarele nr. 990D/2011 şi nr. 1.397D/2011, considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se apreciazã cã legiuitorul este în drept sã modifice şi sã completeze legislaţia în materia indemnizaţiilor restante şi sã stabileascã data de la care opereazã producerea efectelor, cu respectarea principiului neretroactivitãţii legilor. Totodatã, se aratã cã normele legale contestate se aplicã tuturor persoanelor aflate în ipoteza sa şi nu instituie privilegii sau discriminãri. În fine, apreciazã cã art. 78 din Constituţie, invocat în susţinerea excepţiei, nu este incident în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 3 şi "celelalte dispoziţii" ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 53/2010 privind eşalonarea plãţii indemnizaţiilor prevãzute de Legea recunoştinţei faţã de eroii-martiri şi luptãtorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţã de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, respectiv art. 1-3 din aceeaşi ordonanţã de urgenţã. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine ca obiect al excepţiei dispoziţiile întregii Ordonanţe de urgenţã a Guvernului nr. 53/2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 25 iunie 2010, dispoziţii asupra cãrora urmeazã a se pronunţa prin prezenta decizie. Acestea vizeazã eşalonarea pe o perioadã de pânã la 3 ani a indemnizaţiilor menţionate în titlul ordonanţei de urgenţã.
Autorii excepţiei considerã cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitãţii legilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 44 privind dreptul de proprietate privatã. Totodatã, sunt invocate şi dispoziţiile art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 714 din 31 mai 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, instanţa constituţionalã a statuat cã dispoziţiile art. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 53/2010 stabilesc perioada concretã în care urmeazã sã fie executate indemnizaţiile restante ce se achitã beneficiarilor Legii nr. 341/2004. Este de competenţa exclusivã a legiuitorului a stabili procedura şi mãsurile necesare pentru executarea acestora, ţinând seama de realitãţile economico-financiare cu care se confruntã statul. De asemenea, Curtea a constatat cã, departe de a nega dreptul beneficiarilor Legii nr. 341/2004 la plata acestor indemnizaţii, textul stabileşte un calendar unitar de executare, iar eşalonarea dispusã pe parcursul anilor 2012-2014, dupã caz, nu vizeazã în mod evident trecutul, ci executarea pe viitor a efectelor unui raport juridic nãscut în temeiul Legii nr. 341/2004. Aşadar, art. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 53/2010 nu modificã niciun raport de drept substanţial stabilit anterior intrãrii sale în vigoare, ci doar eşaloneazã plata indemnizaţiilor aferente perioadei cuprinse între luna urmãtoare celei în care a fost depusã la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 documentaţia care a stat la baza preschimbãrii certificatului doveditor prevãzut de Legea nr. 341/2004 şi luna în care se solicitã efectuarea plãţii acestora la instituţiile competente. În consecinţã, Curtea a reţinut conformitatea textului criticat cu art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Cu privire la critica de neconstituţionalitate care vizeazã încãlcarea art. 16 din Constituţie, Curtea, prin Decizia nr. 90 din 7 februarie 2012, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 5 aprilie 2012, a constatat cã actul normativ se aplicã în egalã mãsurã persoanelor beneficiare ale indemnizaţiei acordate în temeiul Legii nr. 341/2004, nu stabileşte excepţii de la reeşalonarea dispusã, iar aspectul cã unele persoane şi-au încasat drepturile anterior emiterii ordonanţei de urgenţã ţine de faptul cã în acea perioadã era în vigoare o altã normã ce reglementa modalitatea de platã a acestora. Or, a nega posibilitatea legiuitorului de a modifica sau a abroga o normã ar însemna negarea competenţei sale legislative, ceea ce este inadmisibil. Din contrã, legiuitorul, fie el originar, fie delegat, trebuie sã vegheze la asigurarea stabilitãţii economice aţãrii şi sã ia mãsuri în consecinţã.
Curtea a constatat şi cã sumele reprezentând indemnizaţii restante ce se achitã beneficiarilor Legii nr. 341/2004 constituie într-adevãr un bun în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie. Aceste tipuri de indemnizaţii au caracter reparatoriu, fãrã consacrare constituţionalã, astfel încât legiuitorul le poate acorda sau nu, dar, în momentul în care a decis acordarea unor astfel de indemnizaţii pe o anumitã perioadã, are de asemenea dreptul de a alege frecvenţa şi modalitatea concretã de acordare a acestora. Nefiind drepturi constituţionale, legiuitorul poate opta şi pentru retragerea lor viitoare (a se vedea, în acest sens, art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor mãsuri financiare în domeniul bugetar, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, astfel cum a fost aprobatã, cu modificãri şi completãri, prin Legea nr. 283/2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011). Însã în cauzã se pune o problemã ce priveşte numai modalitatea de executare pentru drepturi legale datorate, situaţie în care legiuitorul are, de asemenea, o largã marjã de apreciere şi va ţine seama atât de interesul persoanei fizice, cât şi de cel al statului (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011). Or, amploarea cuantumului acestor indemnizaţii, precum şi numãrul mare de persoane cãrora li se datoreazã indemnizaţii restante afecteazã în mod esenţial latura de cheltuieli a bugetului de stat, astfel încât statul a fost nevoit sã prevadã plata eşalonatã a acestora. Mai mult, indemnizaţiile restante nu se datoreazã culpei exclusive a statului, ci, în mare mãsurã, şi persoanelor care s-au adresat cu întârziere autoritãţilor competente, iar acestea au constatat îndrituirea lor de a beneficia de aceste drepturi de la momentul intrãrii în vigoare a Legii nr. 341/2004.
Curtea a mai reţinut cã reglementarea criticatã priveşte numai indemnizaţiile restante, nu şi plata în sine a indemnizaţiilor care se datorau lunar - pânã la 31 decembrie 2011.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 53/2010 privind eşalonarea plãţii indemnizaţiilor prevãzute de Legea recunoştinţei faţã de eroii-martiri şi luptãtorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţã de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepţie ridicatã de Gheorghe Coroianu şi Alexandru Vlaicu în dosarele nr. 29.230/118/2010 şi nr. 12.134/118/2010 ale Tribunalului Constanţa - Secţia civilã şi de Gheorghe Ţone în Dosarul nr. 44.172/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa din data de 3 mai 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Benke Karoly
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
