Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 412 din 26 martie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 68 alin. 4 si 5 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 274 din 28 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. 4 şi 5 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Florin Mãriuţã, prin mandatar Tudor Leonte, în Dosarul nr. 4.676/291/2007 al Judecãtoriei Roman.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 octombrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 4.676/291/2007, Judecãtoria Roman a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. 4 şi 5 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Florin Mãriuţã, prin mandatar Tudor Leonte.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile criticate sunt neconstituţionale, deoarece interzic mandatarului care nu are calitatea de avocat sã punã concluzii în faţa instanţei. Se aratã cã textul de lege nu distinge, dupã cum este vorba de concluzii orale sau scrise, aşa încât rezultã în mod indubitabil cã sunt interzise ambele categorii de concluzii. Pe de altã parte, chiar dacã dreptul mandatarului ar fi limitat doar la a pune concluzii scrise, o asemenea dispoziţie încalcã principiul publicitãţii dezbaterilor. De asemenea, se încalcã şi dreptul la apãrare, care nu poate fi condiţionat, iar celeritatea procesului are de suferit prin obligarea pãrţii reprezentate de un mandatar de a apela la serviciile unui avocat pentru a pune concluzii. În sfârşit, se susţine cã prin dispoziţiile criticate se stabileşte o discriminare între avocaţi, pe de o parte, şi mandatarii care au studii juridice, pe de altã parte, în condiţiile în care între ei nu existã diferenţe de calificare, precum şi între mandatarii doctori şi licenţiaţi în drept, pe criteriul gradului de rudenie cu pãrţile. Se conchide în sensul cã raţiunea interdicţiei mandatarului de a pune concluzii este aceea de a favoriza avocaţii, asigurându-le astfel un portofoliu de cauze în care sã nu fie concuraţi de mandatarii doctori sau licenţiaţi în drept.
Judecãtoria Roman apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã în cauzã este neîntemeiatã, arãtând cã normele criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 68 alin. 4 şi 5 din Codul de procedurã civilã, având urmãtorul cuprins: "[...] Dacã mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu excepţia consilierului juridic care, potrivit legii, reprezintã partea.
Asistarea de cãtre avocat nu este cerutã doctorilor sau licenţiaţilor în drept când ei sunt mandatari în pricinile soţului sau rudelor pânã la al patrulea grad inclusiv."
Se susţine cã aceste dispoziţii legale încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apãrare şi art. 127 - Caracterul public al dezbaterilor, cu raportare la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 68 alin. 4 şi 5 din Codul de procedurã civilã, cu raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din acte internaţionale ca şi cele invocate în cauza de faţã, şi în raport de critici similare. În acest sens sunt <>Decizia nr. 181 din 26 februarie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 1 aprilie 2008, <>Decizia nr. 505 din 29 mai 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2007, şi <>Decizia nr. 726 din 24 octombrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 7 decembrie 2006, prin care Curtea a respins, pentru considerentele acolo reţinute, excepţia de neconstituţionalitate invocatã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia pronunţatã anterior de Curte, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. 4 şi 5 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Florin Mãriuţã, prin mandatar Tudor Leonte, în Dosarul nr. 4.676/291/2007 al Judecãtoriei Roman.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 martie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
