Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 410 din 4 noiembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63 alin. 5 teza a doua din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 796 din 12 noiembrie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent şef
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 63 alin. 5 teza a doua din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Albert Ioan Sugaru în Dosarul nr. 24/2002 al Curţii Supreme de Justiţie.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent şef, fãcând referatul cauzei, arata ca şi la acest termen avocatul autorului exceptiei a depus la dosar o cerere prin care solicita acordarea unui nou termen de judecata pentru motive de sãnãtate.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere ca dosarul se afla la al doilea termen de judecata, se opune acordãrii unui nou termen de judecata.
Curtea, deliberând, respinge cererea formulatã de avocatul autorului exceptiei şi considera cauza în stare de judecata.
Reprezentantul Ministerului Public, apreciind ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 iunie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 24/2002, Curtea Suprema de Justiţie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 63 alin. 5 teza a doua din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Excepţia a fost ridicatã de Albert Ioan Sugaru într-o cauza al carei obiect îl constituie plângerea formulatã impotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii de a propune Preşedintelui României numirea acestuia în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângã Judecãtoria Roman.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenta, ca prevederile <>art. 63 alin. 5 teza a doua din Legea nr. 92/1992 , republicatã, infrang dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 20 raportat la art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacra dreptul la un proces echitabil. Astfel, considera ca textul legal criticat creeazã o situaţie discriminatorie între candidaţii admişi şi cei respinsi la examenul de capacitate, în sensul ca, dacã pentru cei dintâi legea stabileşte "concret şi direct" tratamentul juridic, condiţiile şi mãsurile care se iau cu privire la aceştia, în privinta candidaţilor respinsi legea nu face nici o precizare despre mãsurile sau despre cãile de atac pe care aceştia le pot exercita.
Instanta de judecata considera ca susţinerile autorului exceptiei sunt neintemeiate, dat fiind ca cele doua categorii de candidaţi se afla în situaţii juridice diferite, ceea ce justifica tratamentul diferenţiat aplicat.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, retinand în acest sens ca "cele doua categorii de subiecte ale examenului de capacitate - cei admişi la acest examen şi cei respinsi - se afla în situaţii diferite", astfel ca ele nu pot beneficia de acelaşi regim juridic. De asemenea, Guvernul observa ca <>art. 64 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 92/1992 , republicatã, prevede exact ceea ce autorul exceptiei reproseaza ca lipseşte textului de lege criticat.
Avocatul Poporului considera ca prevederile legale criticate nu incalca prevederile constituţionale invocate. În acest sens arata ca tratamentul juridic aplicabil candidaţilor respinsi la examenul de capacitate poate sa difere de cel aplicabil candidaţilor admişi, în virtutea principiului menţionat constant în jurisprudenta Curţii Constituţionale, potrivit cãruia egalitate nu înseamnã uniformitate; astfel, dacã la situaţii egale trebuie sa corespundã un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul nu poate fi decât diferit. De asemenea, considera ca "posibilitatea de a ataca rezultatele unui examen sau ale unui concurs nu constituie un drept de sine statator, reglementat ca atare prin lege, ci un mijloc de realizare a dreptului de a ocupa funcţia pentru care s-a organizat examenul, prin intermediul procedurilor de examen prevãzute de lege". În aceste condiţii, instanta judecãtoreascã nu ar putea ca, substituindu-se comisiei de examinare, sa invalideze rezultatele obţinute şi sa le înlocuiascã cu evaluarile proprii, deoarece ar exceda atribuţiilor sale.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauza de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicatã, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 63 alin. 5 teza a doua din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii care au urmãtoarea redactare: "Neprezentarea nejustificatã la examenul de capacitate, la prima sesiune dupã încheierea stagiului, sau respingerea candidatului la doua sesiuni atrage pierderea calitãţii de judecãtor sau procuror stagiar."
În susţinerea neconstitutionalitatii acestui text de lege autorul exceptiei invoca încãlcarea urmãtoarelor prevederi constituţionale:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile."
De asemenea, autorul exceptiei invoca încãlcarea prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãrora: "Orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzatii în materie penalã îndreptate impotriva sa. Hotãrârea trebuie sa fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţa poate fi interzis presei şi publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanta atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducã atingere intereselor justiţiei."
Critica formulatã de autorul exceptiei are în vedere omisiunea legiuitorului de a reglementa mãsuri sau cai de atac pe care candidaţii declaraţi respinsi la examenul de capacitate sa le poatã exercita. Astfel, autorul exceptiei susţine ca se creeazã o situaţie discriminatorie între aceşti candidaţi şi cei admişi pentru care legea prevede acest drept.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceste critici nu pot fi reţinute. Într-adevãr, textul de lege criticat nu contravine principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, întrucât candidaţii declaraţi respinsi la examenul de capacitate nu se afla în aceeaşi situaţie juridicã cu cei declaraţi admişi, astfel ca tratamentul diferenţiat ce li se aplica este justificat în mod obiectiv şi raţional.
De asemenea, textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacra dreptul la un proces echitabil. Aceste prevederi au în vedere apãrarea drepturilor şi intereselor legitime, adicã a acelor drepturi şi interese care sunt reglementate prin lege. Or, asa cum a statuat Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 340 din 5 decembrie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 4 martie 2003, "posibilitatea de a ataca rezultatele unui examen sau ale unui concurs nu constituie un drept de sine statator, reglementat ca atare prin lege, ci un mijloc de realizare a dreptului de a ocupa funcţia pentru care s-a organizat examenul sau concursul, prin intermediul procedurilor de examen sau de concurs pe care legea le reglementeazã". Asa fiind, recunoaşterea competentei organelor de justiţie de a se substitui examinatorilor şi de a înlocui evaluarile fãcute de aceştia cu propriile evaluãri ar exceda atribuţiilor instanţelor judecãtoreşti.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 63 alin. 5 teza a doua din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Albert Ioan Sugaru în Dosarul nr. 24/2002 al Curţii Supreme de Justiţie.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 4 noiembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
