Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 410 din 16 mai 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 371^7 alin. 2, 3 si 4 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 502 din 9 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^7 alin. 2, 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Comat Mureş" - S.A. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 10.719/2005 al Judecãtoriei Târgu Mureş.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 februarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 10.719/2005, Judecãtoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^7 alin. 2, 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Comat Mureş" - S.A. din Târgu Mureş cu ocazia soluţionãrii unei contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece nu definesc noţiunea de "cheltuielile ocazionate de efectuarea executãrii silite", dând executorului judecãtoresc posibilitatea discreţionarã sã le stabileascã la libera sa apreciere, întocmai ca o instanţã de judecatã. De asemenea, se aratã cã procesul-verbal prin care executorul judecãtoresc fixeazã onorarii şi stabileşte cheltuieli de executare reprezintã titlu executoriu, instituindu-se astfel dreptul executorului judecãtoresc de a aprecia arbitrar cuantumul cheltuielilor de executare, încãlcându-se prevederile art. 16 alin. (1), art. 24 alin. (1) şi art. 44 din Constituţie.
Judecãtoria Târgu Mureş apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece cheltuielile ocazionate de efectuarea executãrii silite sunt în sarcina debitorului urmãrit, principiul instituit de legiuitor fiind acela potrivit cãruia cheltuielile de executare sunt în sarcina debitorului. Fundamentul acestui principiu este faptul cã debitorul se aflã în culpã procesualã, întrucât nu şi-a executat de bunã-voie obligaţiile impuse printr-un titlu executoriu, astfel cã este firesc ca el sã suporte cheltuielile pe care le-a ocazionat în legãturã cu urmãrirea silitã. Textul de lege criticat cuprinde reguli privitoare la avansarea şi lichidarea cheltuielilor în cadrul executãrii silite, oferind în cuprinsul sãu toate garanţiile respectãrii principiului constituţional al egalitãţii în drepturi a cetãţenilor. În continuare, aratã cã nu poate fi reţinutã nici critica potrivit cãreia textul de lege criticat contravine prevederilor art. 24 şi ale art. 44 alin. (2) din Legea fundamentalã.
Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã în mãsura în care normele supuse controlului de constituţionalitate se aplicã în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare, nu se poate reţine contrarietatea acestora cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie. În continuare, aratã cã nu poate fi reţinutã nici aprecierea potrivit cãreia textul de lege criticat contravine prevederilor art. 24 alin. (1) şi ale art. 44 alin. (2) din Legea fundamentalã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 371^7 alin. 2, 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã. Textul de lege criticat a fost introdus prin pct. 137 din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 219/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.
Textul criticat are urmãtorul cuprins: "Cheltuielile ocazionate de efectuarea executãrii silite sunt în sarcina debitorului urmãrit, afarã de cazul când creditorul a renunţat la executare sau dacã prin lege se prevede altfel.
Sumele ce urmeazã sã fie plãtite se stabilesc de cãtre executorul judecãtoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesatã, în condiţiile legii.
Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol procesul-verbal constituie titlu executoriu."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 24 alin. (1), referitoare la dreptul la apãrare, şi ale art. 44, referitoare la dreptul de proprietate privatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în ceea ce priveşte încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, în mãsura în care reglementarea dedusã controlului se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiatã.
De asemenea, Curtea observã cã nu poate fi reţinutã nici critica potrivit cãreia acest text de lege contravine prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Constituţie. Astfel, prin Decizia nr. 206 din 15 mai 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 5 iunie 2003, Curtea Constituţionalã a statuat cã stabilirea cheltuielilor de executare, prevãzutã de art. 371^7 alin. 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã, printr-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, încheiat de executorul judecãtoresc, nu este un act arbitrar al acestuia, ci, potrivit chiar reglementãrii criticate, are loc pe baza dovezilor prezentate de partea interesatã, în condiţiile legii. În aceste condiţii, Curtea a considerat cã, sub imperiul reglementãrii deduse controlului, procesul-verbal încheiat de executorul judecãtoresc nu scapã controlului instanţelor de judecatã, iar întocmirea acestuia, în condiţiile prevãzute de lege, nu lezeazã în nici un fel accesul liber la justiţie sau dreptul persoanei la apãrare, câtã vreme art. 399 din Codul de procedurã civilã, care prevede cã împotriva oricãrui act de executare se poate face contestaţie de cãtre cei interesaţi sau vãtãmaţi prin executare, oferã toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplinã a acestor drepturi.
În acelaşi timp, Curtea a reţinut cã, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129, Constituţia lasã la latitudinea legiuitorului stabilirea procedurii de judecatã şi a cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti. Or, în cazul la care se referã excepţia de neconstituţionalitate, calificarea procesului-verbal încheiat de executorul judecãtoresc ca fiind titlu executoriu a fost determinatã de necesitatea soluţionãrii cu celeritate a cauzelor aflate în faza procesualã a executãrii, fãrã a afecta în acest mod vreun drept fundamental al pãrţilor implicate în proces.
De asemenea, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportatã la art. 44 din Constituţie, Curtea constatã cã aceste dispoziţii nu sunt incidente în cauza dedusã controlului de constituţionalitate.
Raţiunile care au stat la baza adoptãrii soluţiei anterioare îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinutã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^7 alin. 2, 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Comat Mureş" - S.A. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 10.719/2005 al Judecãtoriei Târgu Mureş.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
