Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 41 din 4 februarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 210 din 31 martie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent.
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens din Oradea în Dosarul nr. 241/C/2002 a Tribunalului Bihor.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, ca neîntemeiatã, arãtând ca, asupra constituţionalitãţii textului legal criticat, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 353/2001, statuand ca aceste dispoziţii sunt constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 martie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 241/C/2002, Tribunalul Bihor a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens din Oradea într-o cauza având ca obiect revendicarea unor imobile.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca <>art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 contravine prevederilor art. 16 din Constituţie, întrucât face referire "la nerepararea încãlcãrii dreptului de proprietate al comunitãţilor minoritãţilor naţionale". Este invocatã şi încãlcarea prevederilor art. 20 alin. (2) din Legea fundamentalã, întrucât textul criticat nu respecta Avizul Consiliului Europei nr. 176/1993, care defineste condiţiile de primire a României, ca membru cu puteri depline, în acest organism european, şi nici Hotãrârea Consiliului Europei nr. 1.123/1997, care prevede restituirea bunurilor bisericesti în baza principiului "restitutio în integrum".
De asemenea autorul exceptiei considera ca dispoziţiile legale criticate incalca "principiul egalitãţii formelor de proprietate, discriminand în mod inadmisibil dreptul de proprietate al imobilelor care au aparţinut cultelor religioase sau comunitãţilor minoritãţilor naţionale în raport cu ceilalţi titulari de drept de proprietate" şi contravenind astfel prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituţie.
Tribunalul Bihor apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca textul legal criticat nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Dimpotriva, prin acest text se prevede ca regimul juridic al imobilelor care au aparţinut cultelor religioase, fãrã distincţie, sau minoritãţilor naţionale se va stabili prin acte normative speciale, iar pana la adoptarea acestora imobilele se indisponibilizeaza.
În legatura cu susţinerea potrivit cãreia textul criticat contravine prevederilor art. 20 alin. (2) din Constituţie, Guvernul arata ca aceste dispoziţii constituţionale se referã la preeminenta pactelor şi tratatelor care privesc drepturile fundamentale ale omului, prevederile constituţionale neputând fi extinse şi la alte angajamente pe care România şi le-ar asuma prin acte cu caracter internaţional. Simpla amânare a reglementãrii situaţiei juridice a acestor imobile nu poate fi asimilatã cu încãlcarea obligaţiei de restituire. În ceea ce priveşte încãlcarea prevederilor art. 41 alin. (2) din Legea fundamentalã, Guvernul arata ca "pana în momentul stabilirii prin lege a modului de restituire a imobilelor ce au aparţinut cultelor religioase, nu se pune problema ocrotirii vreunui drept de proprietate".
Preşedinţii celor doua camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, potrivit cãrora: "Regimul juridic al imobilelor care au aparţinut cultelor religioase sau comunitãţilor minoritãţilor naţionale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, va fi reglementat prin acte normative speciale. Pana la adoptarea acestor reglementãri este interzisã înstrãinarea imobilelor în cauza sau schimbarea destinaţiei acestora."
Analizând criticile de neconstituţionalitate, Curtea constata ca acestea sunt neintemeiate, pentru cele ce urmeazã.
<>Art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , criticat ca fiind neconstitutional, stabileşte ca regimul juridic al imobilelor care au aparţinut cultelor religioase sau comunitãţilor minoritãţilor naţionale, ce au fost preluate de stat sau alte persoane juridice, va fi reglementat prin acte normative speciale, iar pana la adoptarea unor asemenea reglementãri înstrãinarea sau schimbarea destinaţiei imobilelor în cauza este interzisã.
Autorul exceptiei de neconstituţionalitate susţine, în esenta, ca aceste prevederi incalca dispoziţiile constituţionale ale art. 16, 20 şi ale art. 41 alin. (2).
Examinând aceste sustineri, Curtea observa ca <>art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu stabileşte vreo distincţie sau discriminare în sensul celor arãtate de cãtre autorul exceptiei, astfel ca nu se poate retine încãlcarea art. 16 din Constituţie. Dimpotriva, prin dispoziţia legalã criticata se prevede ca regimul juridic al imobilelor ce au aparţinut cultelor religioase, fãrã distincţie, sau minoritãţilor naţionale se va stabili prin acte normative speciale, iar pana la adoptarea acestora imobilele se indisponibilizeaza.
În legatura cu încãlcarea dispoziţiilor art. 20 din Constituţie, referitoare la interpretarea şi aplicarea drepturilor şi libertãţilor cetatenesti în concordanta cu prevederile tratatelor şi pactelor internaţionale la care România este parte, precum şi preeminenta acestor reglementãri în situaţia existenţei unor neconcordante între ele şi reglementãrile interne, Curtea constata ca textul constituţional face vorbire de pacte şi tratate internaţionale şi nu se referã şi la alte angajamente pe care România şi le-ar asuma prin alte acte cu caracter internaţional.
De altfel, asupra constituţionalitãţii <>art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , în raport cu prevederile art. 16 şi 20 din Legea fundamentalã, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 353 din 19 decembrie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 15 februarie 2002, constatând ca acest text este constituţional.
Curtea constata ca nu au intervenit elemente noi de natura a determina o modificare a jurisprudenţei sale, astfel ca excepţia urmeazã a fi respinsã.
În ce priveşte susţinerea potrivit cãreia acest text contravine prevederilor art. 41 alin. (2) din Legea fundamentalã, Curtea în jurisprundenta sa, de exemplu prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995 şi prin Decizia nr. 136 din 21 octombrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, a statuat ca prevederile privind garantarea şi ocrotirea proprietãţii, potrivit art. 41 din Constituţie, se aplica numai dupã reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate.
Considerentele din aceasta decizie sunt valabile şi în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens din Oradea în Dosarul nr. 241/C/2001 al Tribunalului Bihor.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 4 februarie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
