Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 41 din 24 ianuarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 lit. j) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 180 din 24 februarie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 50 lit. j) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicatã de Petre Naidin în Dosarul nr. 4.004/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 aprilie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 4.004/2004, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 50 lit. j) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicatã de Petre Naidin într-un litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), ale art. 16 alin. (1) şi (3) teza întâi, ale art. 29, 40, art. 41 alin. (1) şi ale art. 53. Totodatã, se apreciazã cã sunt încãlcate prevederile art. 21 pct. 2 şi ale art. 29 pct. 2 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cele ale art. 7, 10, 11 şi 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ale art. 1 paragraful 2 din Protocolul nr. 12 la Convenţie şi ale art. 15, 22, 25 şi 26 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice ale omului.
Cu privire la încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), autorul excepţiei considerã cã persoanele la care fac referire dispoziţiile legale criticate nu sunt egale în faţa legii cu cele prevãzute în acelaşi articol la lit. h) şi i). Astfel, cetãţenii români care au desfãşurat activitate de poliţie politicã nu pot ocupa niciodatã o funcţie publicã, în timp ce persoanele care au fost destituite dintr-o asemenea funcţie în ultimii 7 ani şi, respectiv, cele care au suferit o condamnare penalã, dar faţã de care a intervenit reabilitarea, pot sã ocupe o funcţie publicã.
Se mai considerã cã decãderea dintr-un drept fundamental al omului nu poate interveni prin lege şi în mod global, ci numai prin hotãrâre judecãtoreascã şi în mod individual.
Autorul excepţiei invocã în susţinerea acesteia şi anumite pasaje din avizele nr. 608 din 31 decembrie 1999 şi nr. 360 din 20 mai 1998 ale Consiliului Legislativ, prin care au fost avizate negativ propunerile legislative referitoare la "Legea privind limitarea temporarã a accesului la demnitãţi şi funcţii publice pentru persoanele care au fãcut parte din structurile de putere ale regimului comunist, Legea George Şerban" şi la "Legea anticomunistã", prin care Consiliul Legislativ, în esenţã, a apreciat cã "supunerea unor categorii întregi de persoane [unii colaboratori ai regimului comunist] unei decãderi din dreptul de a fi ales instituie o restrângere în exercitarea unui drept recunoscut de Constituţie, contravenind şi prevederii [constituţionale a] art. 16 alin. (1)".
Autorul excepţiei menţioneazã şi legislaţia în materie din unele state (Republica Cehã, Albania, Bulgaria), Recomandarea Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1.338/1997 privind obligaţiile şi angajamentele Republicii Cehe ca stat membru, precum şi unele articole din doctrina strãinã.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea acestei opinii se apreciazã cã legiuitorul are competenţa de a stabili condiţiile pe care o persoanã trebuie sã le întruneascã pentru a îndeplini o funcţie publicã, fãrã ca prin aceasta sã fie încãlcate dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 41 alin. (1) şi ale art. 53 alin. (1).
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, apreciind, în esenţã, cã este de competenţa legiuitorului sã stabileascã, pentru fiecare categorie profesionalã, condiţiile generale pentru a accede într-o anumitã funcţie sau profesie.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile legale criticate nu instituie privilegii sau discriminãri, fiind aplicabile deopotrivã tuturor subiectelor de drept.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse de autorul excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 50 lit. j) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 22 martie 2004, text introdus prin cartea II titlul III <>art. XIII pct. 37 din Legea nr. 161/2003 privind unele mãsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnitãţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003.
Textul de lege criticat are urmãtorul cuprins: "Poate ocupa o funcţie publicã persoana care îndeplineşte urmãtoarele condiţii: [...]
j) nu a desfãşurat activitate de poliţie politicã, astfel cum este definitã prin lege".
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitãţii legii, ale art. 16 alin. (1) şi (3) teza întâi privind egalitatea în drepturi, ale art. 29 privind libertatea conştiinţei, ale art. 40 privind dreptul de asociere, ale art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncã şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Totodatã, autorul excepţiei apreciazã cã sunt încãlcate şi unele principii, drepturi sau libertãţi prevãzute în documente internaţionale: principiul neretroactivitãţii legii, cu excepţia legii penale mai favorabile (art. 15 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice ale omului şi art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale), dreptul la asociere (art. 11 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 22 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice ale omului), dreptul de a alege şi de a fi ales (art. 25 privind egalitatea din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice ale omului), dreptul de a avea acces egal la funcţiile publice (art. 25 privind egalitatea din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice ale omului şi art. 21 pct. 2 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului), principiul egalitãţii (art. 26 privind egalitatea din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice ale omului şi art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale), libertatea de exprimare (art. 10 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale), nediscriminarea (art. 1 paragraful 2 din Protocolul nr. 12 la Convenţie), precum şi prevederile referitoare la restrângerea exercitãrii unor drepturi şi libertãţi (art. 29 pct. 2 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului).
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
În esenţã, se susţine cã prevederea legalã potrivit cãreia cetãţenii români care au desfãşurat activitate de poliţie politicã nu pot face parte din corpul funcţionarilor publici încalcã, în principal, prevederile constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi şi la dreptul la muncã, instituind în acelaşi timp o restrângere nejustificatã a acestor drepturi, ceea ce contravine art. 53 din Constituţie. Totodatã, se susţine cã prevederile legale criticate retroactiveazã.
Cu privire la critica de neconstituţionalitate prin care se susţine cã a fost încãlcat principiul constituţional al neretroactivitãţii legilor, Curtea reţine cã dispoziţiile legale criticate se aplicã numai pentru viitor şi nu desfiinţeazã sau modificã situaţii juridice anterioare. De asemenea, dispoziţiile legale se aplicã de îndatã tuturor situaţiilor care se constituie dupã intrarea ei în vigoare. În consecinţã, Curtea constatã cã prevederile legale criticate nu cuprind nici o mãsurã de naturã a încãlca textul constituţional al art. 15 alin. (2).
Curtea constatã cã atât în jurisprudenţa sa, cât şi în cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a reţinut cã principiul egalitãţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite. De aceea acest principiu nu exclude, ci, dimpotrivã, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. Un tratament diferit nu poate fi însã doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie sã se justifice obiectiv şi raţional.
În consecinţã, Curtea constatã cã legiuitorul este liber sã stabileascã condiţiile de acces în funcţiile publice atât timp cât opţiunea sa este justificatã în mod obiectiv şi raţional. În cauza de faţã, cerinţa ca cetãţenii români care au desfãşurat activitate de poliţie politicã sã nu poatã face parte din corpul funcţionarilor publici este justificatã de necesitatea ca toţi membrii aparatului administraţiei publice sã fie loiali statului şi principiilor generale de organizare a statului român, asigurându-se în acest mod credibilitatea acestora şi a aparatului administrativ. Astfel, Curtea constatã cã nu existã nici o încãlcare a principiului egalitãţii în drepturi între cetãţenii români care doresc sã acceadã la o funcţie publicã.
În ceea ce priveşte notele scrise depuse la Curtea Constituţionalã de cãtre autorul excepţiei, prin care se aratã cã interdicţii similare cu cea prevãzutã în textul de lege criticat nu existã în legãturã cu alte persoane care ocupã funcţii sau demnitãţi publice - parlamentari, magistraţi -, Curtea reţine cã în realitate autorul excepţiei nu se referã la o problemã de constituţionalitate, ci la o problemã care eventual ar viza o lipsã de coordonare legislativã, care, chiar dacã ar fi realã, nu intrã sub incidenţa controlului de constituţionalitate, fiind de resortul exclusiv al autoritãţii legiuitoare.
În ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii principiului constituţional al dreptului la muncã, Curtea constatã cã în jurisprudenţa sa a stabilit, de principiu, cã instituirea prin lege a unor condiţii pentru ocuparea unor funcţii sau exercitarea unor profesii nu reprezintã o încãlcare a dreptului la muncã şi la alegerea profesiei, de exemplu, <>Decizia nr. 545 din 7 decembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 25 ianuarie 2005. Raportând considerentul expus mai sus la cauza de faţã, Curtea reţine cã instituirea unei condiţii de natura celei prevãzute de <>art. 50 lit. j) din Legea nr. 188/1999 nu este contrarã art. 41 din Constituţie. De altfel, o asemenea condiţie asigurã funcţionarea administraţiei publice pe baza respectãrii principiilor democraţiei, precum şi credibilitatea şi loialitatea funcţionarilor publici.
Totodatã, Curtea Constituţionalã constatã cã şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, în cauza Vogt împotriva Germaniei (1995), a stabilit cã statul este în drept sã cearã oficialilor sãi sã fie loiali Constituţiei, iar în cauza Glasenapp împotriva Germaniei (1986) a reţinut cã dreptul unei persoane de a fi admis într-o funcţie publicã nu este recunoscut nici de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, nici de Protocoalele sale. Aşadar, în acest domeniu statul are o mai largã marjã de apreciere.
În consecinţã, având în vedere cã dispoziţiile legale criticate nu restrâng exerciţiul drepturilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, Curtea reţine cã textul constituţional al art. 53 nu este incident în cauzã.
Curtea constatã cã nici dispoziţiile art. 29 şi 40 din Constituţie invocate ca fiind încãlcate nu au incidenţã în cauzã, ele referindu-se la libertatea de conştiinţã, religioasã şi, respectiv, la dreptul de asociere, fãrã legãturã cu condiţia stabilitã prin textul de lege criticat.
Curtea nu poate reţine nici încãlcarea prevederilor din actele internaţionale invocate, având în vedere cã acestea îşi au corespondent în dispoziţiile constituţionale analizate mai sus.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 50 lit. j) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicatã de Petre Naidin în Dosarul nr. 4.004/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 ianuarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
