Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 409 din 7 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17-22, art. 23 si art. 25 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 421 din 16 iunie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Benke Karoly - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17-22, art. 23 şi art. 25 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritãţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeanã şi Fondul Monetar Internaţional, excepţie ridicatã de Constantin Tiberiu Medeanu în Dosarul nr. 410/97/2010 al Tribunalului Hunedoara - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale şi care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.876D/2010.
La apelul nominal rãspunde, pentru partea Universitatea de Vest din Timişoara, consilier juridic cu delegaţie la dosar, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 3.232D/2010-nr. 3.235D/2010, nr. 3.262D/2010 şi nr. 3.634D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17-22 din Legea nr. 329/2009, excepţie ridicatã de Ion Roibu, Silviu Leonard Vlãdescu, Eugen Ciorbaru, Nicu Cioroiu, Ion Rusu şi Petre Dungan în dosarele nr. 351/30/2010, nr. 110/88/2010, nr. 108/88/2010, nr. 111/88/2010, nr. 128/109/2010 şi nr. 486/30/2010 ale Tribunalului Timiş - Secţia civilã, Tribunalului Tulcea - Secţia civilã, comercialã şi contencios administrativ şi Tribunalului Argeş - Secţia civilã.
La apelul nominal rãspund Ion Rusu, autor al excepţiei de neconstituţionalitate din Dosarul nr. 3.262D/2010, precum şi Universitatea de Vest din Timişoara, prin consilier juridic cu delegaţie la dosar, parte în Dosarul nr. 3.634D/2010. Se constatã lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 3.232D/2010-nr. 3.235D/2010, nr. 3.262D/2010 şi nr. 3.634D/2010 la Dosarul nr. 1.876D/2010.
Ion Rusu, autor al excepţiei de neconstituţionalitate din Dosarul nr. 3.262D/2010, se opune conexãrii dosarelor, motivat de specificitatea cauzei în care este parte.
Reprezentantul Universitãţii de Vest din Timişoara, precum şi cel al Ministerului Public sunt de acord cu mãsura conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 3.232D/2010-nr. 3.235D/2010, nr. 3.262D/2010 şi nr. 3.634D/2010 la Dosarul nr. 1.876D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate din Dosarul nr. 3.262D/2010, care aratã cã, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cumulul pensiei cu salariul este un drept câştigat. Totodatã, se aratã cã, dacã mãsura criticatã este una de restrângere a exerciţiului dreptului la muncã sau la pensie, dupã caz, acesta trebuie sã aibã caracter temporar; or, Capitolul IV al Legii nr. 329/2009 nu se subsumeazã acestui caracter, astfel încât se deduce cã restrângerea este operatã sine die. Se mai aratã cã interzicerea cumulului pensie-salariu este un abuz de drept şi contravine Deciziei Curţii Constituţionale nr. 872 din 25 iunie 2010.
Reprezentantul Universitãţii de Vest din Timişoara solicitã respingerea excepţiei, arãtând cã mãsura criticatã are un caracter excepţional, este proporţionalã, are un scop legitim, este nediscriminatorie şi necesarã într-o societate democraticã. În fine, se invocã şi jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã şi menţinerea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierile din 8 iunie 2010, 7 mai 2010, 19 martie 2010, 18 martie 2010, 3 iunie 2010 şi 25 iunie 2010, pronunţate în dosarele nr. 410/97/2010, nr. 351/30/2010, nr. 110/88/2010, nr. 108/88/2010, nr. 111/88/2010, nr. 128/109/2010 şi nr. 486/30/2010, Tribunalul Hunedoara - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale, Tribunalul Timiş - Secţia civilã, Tribunalul Tulcea - Secţia civilã, comercialã şi contencios administrativ şi Tribunalul Argeş - Secţia civilã au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17-22, art. 23 şi art. 25 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritãţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeanã şi Fondul Monetar Internaţional, excepţie ridicatã de Constantin Tiberiu Medeanu, Ion Roibu, Silviu Leonard Vlãdescu, Eugen Ciorbaru, Nicu Cioroiu, Ion Rusu şi Petre Dungan în cauze având ca obiect soluţionarea unor conflicte de muncã, respectiv anularea unor acte administrative.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, din punctul de vedere al neconstituţionalitãţii extrinseci, se aratã cã Legea nr. 329/2009 încalcã art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie, întrucât, cuprinzând reglementãri de natura legii organice, nu putea fi adoptatã pe calea angajãrii rãspunderii Guvernului decât dacã moţiunea de cenzurã depusã de opoziţie ar fi fost respinsã cu o majoritate calificatã.
În privinţa criticilor de neconstituţionalitate intrinsecã, se aratã cã prevederile legale criticate creeazã discriminãri între angajatorii de stat şi cei particulari, întrucât la cei din urmã nu existã o interdicţie a cumulului pensie-salariu, astfel încât cadrele didactice vor migra spre aceştia din urmã. Se mai considerã cã dreptul la muncã este limitat prin impunerea încetãrii forţate a raporturilor de muncã, pornind de la un criteriu profund discriminatoriu, respectiv cuantumul pensiei aflate în platã. Se aratã cã existã discriminãri între, pe de o parte, magistraţii pensionari care nu pot cumula pensia cu salariul şi, pe de altã parte, magistraţii care nu s-au pensionat şi care, în aceste condiţii, pot cumula salariile obţinute. De asemenea, existã discriminãri între persoanele exceptate de Curtea Constituţionalã de la interdicţia cumulului, respectiv cei care intrã sub incidenţa interdicţiei cumulului. În fine, sunt invocate şi alte chestiuni care ţin, în optica autorilor excepţiei, de conceptul de discriminare, respectiv: neîncasarea, în mod integral, a veniturilor salariale sau încãlcarea obligaţiilor de asigurare a unui trai decent şi de respectare a egalitãţii de tratament.
Se mai susţine cã textele legale criticate sunt retroactive în mãsura în care interdicţia cumulului pensie-salariu se aplicã şi în privinţa pensiilor stabilite anterior intrãrii lor în vigoare. Dreptul la pensie şi dreptul la încheierea unui contract individual de muncã pe duratã nedeterminatã constituie drepturi câştigate prin muncã, ce nu pot fi restrânse nici mãcar prin aplicarea art. 53 din Constituţie.
În opinia autorilor excepţiei este încãlcat şi dreptul la un nivel de trai decent, precum şi obligaţia statului de a asigura condiţiile necesare pentru creşterea calitãţii vieţii. Mãsura încetãrii de drept a contractului de muncã prevãzutã de art. 20 din Legea nr. 329/2009 încalcã dreptul constituţional la muncã şi este contrarã Codului muncii din moment ce aceastã mãsurã nu se încadreazã în situaţiile limitative de concediere pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, potrivit art. 65 din acest cod.
Se mai apreciazã cã interzicerea cumulului pensie-salariu "nu se încadreazã între mãsurile structurale care compun Memorandumul de înţelegere între Comunitatea Europeanã şi România". Se mai aratã cã o atare interdicţie nu ar trebui sã se aplice judecãtorilor şi procurorilor, ci numai funcţionarilor publici şi altor "bugetari". Dreptul de proprietate asupra sumelor de bani cu titlu de pensie, respectiv la plata pensiei constituie un bun dobândit legal, necondiţionat de exercitarea dreptului la continuarea sau întreruperea raporturilor de muncã în care persoana s-a angajat ulterior pensionãrii.
Se aratã cã, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul la salariu şi la pensie se înglobeazã în noţiunea de "bun", fiind asimilate astfel unui drept de proprietate în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului. Interdicţia de a cumula pensia cu salariul echivaleazã practic cu o expropriere ce nu respectã exigenţele art. 44 alin. (3) din Constituţie. Textul criticat încalcã dreptul de proprietate şi este lipsit de predictibilitate, întrucât, odatã cu intrarea sa în vigoare, autorii excepţiei sunt privaţi de pensiile speciale de care beneficiaserã.
Totodatã, prin obligarea pensionarilor cumularzi de a renunţa la locul de muncã, se încalcã şi libertatea fundamentalã de a alege locul de muncã consacratã de art. 41 din Constituţie.
Se susţine cã restrângerea sine die a dreptului la pensie este lipsitã de proporţionalitate şi încalcã art. 53 din Constituţie.
Se mai considerã cã este încãlcat principiul certitudinii dreptului, care înglobeazã principiul neretroactivitãţii legii civile. Legea nr. 329/2009 încalcã principiul general al obligativitãţii respectãrii legislaţiei din moment ce Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat permitea beneficiarilor de pensie militarã sã cumuleze pensia cu salariul.
În fine, se aratã cã legea criticatã, prin înfiinţarea unor autoritãţi publice în lipsa avizului Curţii de Conturi, contravine art. 117 alin. (2) din Constituţie.
Tribunalul Hunedoara - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale, Tribunalul Timiş - Secţia civilã şi Tribunalul Argeş - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este întemeiatã.
Tribunalul Tulcea - Secţia civilã, comercialã şi contencios administrativ considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 17-22, art. 23 şi art. 25 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritãţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeanã şi Fondul Monetar Internaţional, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, care au urmãtorul cuprins:
- Art.17: "(1) Beneficiarii dreptului la pensie aparţinând atât sistemului public de pensii, cât şi sistemelor neintegrate sistemului public care realizeazã venituri salariale sau, dupã caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activitãţi pe bazã de contract individual de muncã, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autoritãţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, precum şi în cadrul regiilor autonome, societãţilor naţionale, companiilor naţionale şi societãţilor comerciale la care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorialã, pot cumula pensia netã cu veniturile astfel realizate, dacã nivelul acesteia nu depãşeşte nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurãrilor sociale de stat.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile persoanelor care:
a) la data intrãrii în vigoare a prezentului capitol sunt pensionari cumularzi;
b) dupã data intrãrii în vigoare a prezentului capitol devin pensionari cumularzi.";
- Art. 18: "(1) Pensionarii prevãzuţi la art. 17 alin. (2) lit. a) care desfãşoarã activitãţi profesionale pe bazã de contract individual de muncã, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcţie au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data intrãrii în vigoare a prezentului capitol, sã îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plãţii pensiei pe durata exercitãrii activitãţii şi încetarea raporturilor de muncã, de serviciu sau a actului de numire în funcţie, dacã nivelul pensiei nete aflate în platã depãşeşte nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurãrilor sociale de stat.
(2) Persoanele prevãzute la art. 17 alin. (2) lit. b) au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data survenirii situaţiei de cumul, sã îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plãţii pensiei pe durata exercitãrii activitãţii şi încetarea raporturilor de muncã, de serviciu sau a actului de numire în funcţie, dacã nivelul pensiei nete aflate în platã depãşeşte nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurãrilor sociale de stat.";
- Art.19: "(1) În situaţia persoanelor care beneficiazã, prin cumul, de pensie/pensii stabilitã/stabilite atât în sistemul public cât şi/sau în sisteme neintegrate sistemului public de pensii, la determinarea plafonului stabilit la art. 17 alin. (1) se are în vedere venitul cumulat din acestea.
(2) Dacã nivelul pensiilor nete cumulate se situeazã sub nivelul câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat acesta va putea fi cumulat cu veniturile realizate din exercitarea unei activitãţi pe bazã de contract individual de muncã, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcţie, potrivit legii, în cadrul entitãţilor prevãzute la art. 17 alin. (1).
(3) În cazul în care nivelul venitului realizat din pensiile nete cumulate este mai mare decât nivelul câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat, persoana are obligaţia de a-şi exprima opţiunea, în scris, în termen de 15 zile de la data intrãrii în vigoare a prezentului capitol, cu privire la menţinerea în platã a pensiei faţã de cuantumul cãreia, potrivit art. 17, este permis cumulul.
(4) Prevederile alin. (3) se aplicã şi persoanelor prevãzute la art. 17 alin. (2) lit. b), acestea având obligaţia de a-şi exprima opţiunea în termen de 15 zile de la data survenirii situaţiei de imposibilitate a exercitãrii cumulului.";
- Art. 20: "Neîndeplinirea obligaţiei privind exprimarea opţiunii în termenul prevãzut la art. 18 şi la art. 19 alin. (3) şi (4) constituie cauzã de încetare de drept a raporturilor de muncã stabilite în baza contractului individual de muncã sau a actului de numire în funcţie, precum şi a raporturilor de serviciu.";
- Art. 21: "În cazul în care opţiunea este exprimatã în termenul prevãzut la art. 18 şi la art. 19 alin. (3) şi (4), plata pensiei/pensiilor se suspendã începând cu luna urmãtoare celei în care a fost exprimatã opţiunea pentru continuarea activitãţii.";
- Art. 22: "Sumele încasate necuvenit cu titlu de pensie se recupereazã de la pensionari, cu respectarea termenului general de prescripţie.";
- Art. 23: "(1) Angajatorul are obligaţia de a lua mãsurile necesare constatãrii cazurilor prevãzute la art. 18 şi la art. 19 alin. (3) şi (4).
(2) Încãlcarea de cãtre angajator a prevederilor alin. (1) constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amendã de la 2.500 lei la 5.000 lei.
(3) Constatarea contravenţiei prevãzute la alin. (1) şi aplicarea sancţiunii prevãzute la alin.(2) se realizeazã de cãtre persoanele împuternicite din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncã.";
- Art. 25: "Prevederile prezentului capitol se aplicã în mod corespunzãtor şi beneficiarilor de pensie de serviciu stabilitã prin legi speciale."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncã, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, art. 47 privind nivelul de trai şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. Totodatã, se considerã a fi încãlcate art. 2 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, art. 2 pct. 1 şi art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, art. 2 pct. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 1 din Protocolul adiţional la convenţia menţionatã şi Convenţia Internaţionalã a Muncii nr. 111/1958 şi nr. 122/1964, precum şi art. 65 din Codul muncii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constatã urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a stabilit, în raport cu o criticã similarã de neconstituţionalitate, cã întreg cap. IV al Legii nr. 329/2009 este constituţional în mãsura în care nu vizeazã persoanele pentru care durata mandatului este stabilitã expres în Constituţie. De asemenea, Curtea reţine cã şi-a menţinut aceastã jurisprudenţã şi în cadrul controlului a posteriori pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, stabilind, prin Decizia nr. 1.149 din 28 septembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 26 octombrie 2010, sau Decizia nr. 206 din 15 februarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 6 aprilie 2011, cã dispoziţiile art. 17-22 din Legea nr. 329/2009 sunt constituţionale.
Curtea, prin deciziile menţionate, a statuat cã nicio dispoziţie constituţionalã nu împiedicã legiuitorul sã suprime cumulul pensiei cu salariul, cu condiţia ca o asemenea mãsurã sã se aplice în mod egal pentru toţi cetãţenii, iar eventualele diferenţe de tratament sã aibã o raţiune licitã.
Curtea a constatat cã nivelul pensiei nete pânã la care poate opera cumulul la nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurãrilor sociale de stat (devenit, în prezent, câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat) respectã condiţiile de obiectivitate (este expres prevãzut de lege, previzibil şi determinabil) şi rezonabilitate (nivelul salariului mediu brut pe economie constituie o opţiune justã şi echilibratã) impuse de principiul nediscriminãrii. Totodatã, Curtea a apreciat cã mãsura adoptatã este proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, respectiv situaţia de crizã economicã în care se regãseşte statul, fiind rezultatul unui echilibru între scopul declarat al legii şi mijloacele folosite în realizarea lui, şi este aplicatã în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.
De asemenea, Curtea a mai arãtat cã soluţia legislativã care instituie un anumit cuantum sau prag valoric, apreciat ca rezonabil, corespunde unei opţiuni exclusive a legiuitorului, nefiind deci o problemã de resortul contenciosului constituţional.
Astfel, Curtea a constatat cã dispoziţiile cap. IV din Legea nr. 329/2009 sunt constituţionale în mãsura în care acestea nu se referã la persoanele pentru care durata mandatului este stabilitã expres prin Constituţie.
Neintervenind elemente noi de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã în raport cu dispoziţiile legale contestate.
Distinct de cele sus-menţionate, Curtea reţine cã sunt neîntemeiate şi criticile de neconstituţionalitate extrinsecã din moment ce aşa-zisele motive de neconstituţionalitate contrazic chiar textul art. 113 alin .(1) din Constituţie, potrivit cãruia adoptarea unei moţiuni de cenzurã se face "cu votul majoritãţii deputaţilor şi senatorilor", şi nu cu vreo altã majoritate.
Curtea constatã cã, prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, sau Decizia nr. 1.658 din 28 decembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011, a stabilit cã "angajaţii din mediul public nu se aflã în aceeaşi situaţie juridicã precum cei din mediul privat. Cei care sunt angajaţi în raporturi de muncã în mediul bugetar sunt legaţi, în mod esenţial, din punctul de vedere al sursei din care sunt alimentate salariile/indemnizaţiile sau soldele de bugetul public naţional, de încasãrile şi de cheltuielile din acest buget, dezechilibrarea acestuia putând avea consecinţe în ceea ce priveşte diminuarea cheltuielilor din acest buget. Or, salariile/indemnizaţiile/soldele reprezintã astfel de cheltuieli - mai exact, cheltuieli de personal. În schimb, în mediul privat raporturile de muncã sunt guvernate întotdeauna de contractul individual de muncã încheiat între un angajat şi un angajator".
În consecinţã, în lipsa afectãrii vreunui drept fundamental, Curtea constatã cã prevederile art. 53 din Constituţie nu au incidenţã în cauzã.
De asemenea, Curtea observã cã nu sunt incidente în cadrul controlului de constituţionalitate, ca norme de referinţã, prevederile Codului muncii invocate în susţinerea excepţiei.
În fine, critica de neconstituţionalitate raportatã la art. 117 din Constituţie nu poate fi analizatã de cãtre Curtea Constituţionalã în aceastã cauzã, întrucât obiectul dosarelor din faţa instanţelor judecãtoreşti a quo nu se circumscrie contestãrii înfiinţãrii sau desfiinţãrii vreunui organ de specialitate din subordinea Guvernului sau a ministerelor, ci priveşte chestiuni legate de cumulul pensiei cu salariul. Prin urmare, art. 117 din Constituţie, invocat în susţinerea excepţiei, nu are incidenţã în cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17-22, art. 23 şi art. 25 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritãţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeanã şi Fondul Monetar Internaţional, excepţie ridicatã de Constantin Tiberiu Medeanu, Ion Roibu, Silviu Leonard Vlãdescu, Eugen Ciorbaru, Nicu Cioroiu, Ion Rusu şi Petre Dungan în dosarele nr. 410/97/2010, nr. 351/30/2010, nr. 110/88/2010, nr. 108/88/2010, nr. 111/88/2010, nr. 128/109/2010 şi nr. 486/30/2010 ale Tribunalului Hunedoara - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale, Tribunalului Timiş - Secţia civilã, Tribunalului Tulcea - Secţia civilã, comercialã şi contencios administrativ şi Tribunalului Argeş - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 aprilie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Benke Karoly
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
