Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 408 din 16 mai 2006  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   art. 2 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 126/2005 privind mandatarea Ministerului Finantelor Publice pentru reprezentarea Romaniei sau a altor institutii publice in fata Curtii de Arbitraj Internationale a Centrului International pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investitii    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 408 din 16 mai 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 126/2005 privind mandatarea Ministerului Finantelor Publice pentru reprezentarea Romaniei sau a altor institutii publice in fata Curtii de Arbitraj Internationale a Centrului International pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investitii

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 13 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 126/2005 privind mandatarea Ministerului Finanţelor Publice pentru reprezentarea României sau a altor instituţii publice în faţa Curţii de Arbitraj Internaţionale a Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiţii, excepţie ridicatã de Cabinetul individual "A.C. Pop" în Dosarul nr. 3.579/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, prin avocat, constatându-se lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra faptului cã Ministerul Finanţelor Publice a depus la dosar o cerere prin care solicitã acordarea unui nou termen de judecatã pentru lipsã de apãrare. Totodatã, aceeaşi parte a depus un alt înscris prin care solicitã în mod argumentat respingerea ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Reprezentantul autorului excepţiei solicitã admiterea cererii Ministerului Finanţelor Publice prin care se solicitã acordarea unui nou termen de judecatã pentru lipsã de apãrare.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea cererii de acordare a unui nou termen de judecatã, având în vedere cã partea a depus concluzii scrise prin care şi-a formulat punctul de vedere asupra excepţiei invocate.
Curtea respinge cererea pentru acordarea unui nou termen de judecatã, întrucât prin depunerea concluziilor scrise Ministerul Finanţelor Publice şi-a exprimat în mod argumentat punctul de vedere asupra excepţiei.
Pe fond, autorul excepţiei solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând, în esenţã, cã prevederile legale criticate nu dau posibilitatea cabinetelor individuale de avocaturã sã reprezinte statul român sau unele instituţii publice în faţa Curţii de Arbitraj Internaţionale a Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiţii, ceea ce este de naturã a încãlca art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 53 şi art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Totodatã, se apreciazã cã existã o lipsã de coordonare legislativã între textul legal criticat şi <>Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 158/2006 - care însã se aplicã cu privire la reprezentarea statului român în faţa altor instanţe decât cea prevãzutã de textul <>art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 126/2005 -, având în vedere cã, potrivit acestui ordin, reprezentarea statului va fi fãcutã fãrã a se ţine cont de forma de exercitare a profesiei de avocat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât în acest caz statul, fiind un beneficiar al asistenţei juridice, are dreptul exclusiv de a angaja avocaţi pentru apãrarea intereselor sale, ceea ce nu încalcã prevederile constituţionale invocate.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 februarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 3.579/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 126/2005 privind mandatarea Ministerului Finanţelor Publice pentru reprezentarea României sau a altor instituţii publice în faţa Curţii de Arbitraj Internaţionale a Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiţii, excepţie ridicatã de Cabinetul individual "A.C. Pop" într-o cauzã având ca obiect anularea dispoziţiilor <>art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 126/2005 , precum şi suspendarea executãrii acestei ordonanţe de urgenţã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 41 alin. (1), ale art. 53 şi ale art. 135 alin. (2) lit. a).
Se apreciazã cã selectarea de cãtre Ministerul Finanţelor Publice numai a societãţilor profesionale civile de avocaţi pentru formularea apãrãrii statului român în anumite cauze dã naştere la discriminãri între avocaţi pe criteriul formei de exercitare a profesiei, excluzând astfel de la aceastã activitate cabinetele individuale, cele asociate şi societãţile profesionale civile cu rãspundere limitatã, ceea ce este de naturã a contraveni art. 16 alin. (1) din Constituţie. Totodatã, se aratã cã dispoziţiile criticate au restrâns exercitarea dreptului oricãrui avocat de a-şi desfãşura activitatea specificã în una dintre formele prevãzute de legea specialã, ceea ce în opinia autorului excepţiei este contrar art. 41 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie.
Autorul excepţiei considerã cã textul criticat creeazã grave prejudicii celorlalte forme de exercitare a profesiei, blocându-se posibilitatea acestora de a participa la anumite selecţii şi limitându-se astfel libertatea comerţului, precum şi concurenţa, încãlcându-se astfel prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, întrucât beneficiarul asistenţei juridice are dreptul sã stabileascã criteriile de angajare a avocaţilor care sã îi susţinã cauza în anumite litigii, tocmai în virtutea dispoziţiilor care statueazã dreptul la apãrare şi libera concurenţã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile pãrţii prezente, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 126/2005 privind mandatarea Ministerului Finanţelor Publice pentru reprezentarea României sau a altor instituţii publice în faţa Curţii de Arbitraj Internaţionale a Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 19 septembrie 2005, şi au urmãtorul cuprins: "În exercitarea mandatului acordat, Ministerul Finanţelor Publice va selecta, în vederea formulãrii apãrãrii, mai multe societãţi profesionale civile de avocaţi din România sau din strãinãtate, specializate în litigii internaţionale, prin procedura stabilitã prin ordin al ministrului finanţelor publice."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncã, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) privind economia.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
În esenţã, autorul excepţiei apreciazã cã selectarea de cãtre Ministerul Finanţelor Publice numai a societãţilor profesionale civile de avocaţi pentru formularea apãrãrii statului român în anumite cauze încalcã prevederile art. 16 alin. (1), ale art. 41 alin. (1), ale art. 53 şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
Curtea observã cã principala criticã de neconstituţionalitate a autorului excepţiei are în vedere încãlcarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la concurenţã, datoritã unei discriminãri existente între avocaţi pe criteriul formei de exercitare a profesiei. Curtea reţine cã în cazul de faţã beneficiarul asistenţei juridice este chiar statul român, care nu acţioneazã ca o putere de reglementare distinctã, ci este un participant în cadrul unor raporturi judiciare, şi anume urmeazã a se apãra ca subiect de drept de sine stãtãtor în faţa Curţii de Arbitraj Internaţionale a Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiţii.
Astfel, Curtea constatã cã atât timp cât statul este beneficiarul direct al asistenţei juridice, iar contractul de reprezentare avocaţialã are în vedere interesul nemijlocit al statului, acesta, ca participant direct în cadrul raporturilor judiciare sus menţionate, are tot dreptul de a-şi fixa criterii de angajare a avocaţilor care sã îi susţinã cauza. De altfel, atunci când statul acţioneazã ca participant pe o piaţã concurenţialã, i se aplicã aceleaşi prevederi ca şi celorlalţi actori concurenţiali existenţi pe aceastã piaţã.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea constatã cã nu existã nici o încãlcare a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
Totodatã, Curtea reţine cã şi susţinerea autorului excepţiei în sensul cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 41 alin. (1) din Constituţie este neîntemeiatã, întrucât dreptul la muncã, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncã vizeazã posibilitatea oricãrei persoane de a exercita profesia sau meseria pe care o doreşte, în anumite condiţii, şi nu un eventual drept al avocaţilor organizaţi în anumite forme de exercitare a profesiei de a intra în raporturi contractuale cu statul român.
În consecinţã, neexistând nicio încãlcare a vreunui drept fundamental prevãzut de Constituţie, textul art. 53 din Constituţie nu are incidenţã în cauzã.
În ceea ce priveşte invocarea de cãtre autorul excepţiei a unor probleme de coordonare legislativã, Curtea reţine cã, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional realizeazã un control de constituţionalitate a legilor şi altor acte normative, în timp ce problemele de natura celor invocate de autorul excepţiei revin în mod exclusiv autoritãţii legiuitoare.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 126/2005 privind mandatarea Ministerului Finanţelor Publice pentru reprezentarea României sau a altor instituţii publice în faţa Curţii de Arbitraj Internaţionale a Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiţii, excepţie ridicatã de Cabinetul individual "A.C. Pop" în Dosarul nr. 3.579/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 mai 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Benke Karoly
_________
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016