Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 407 din 4 noiembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (3), art. 16 alin. (1), (5), (6) si (7), art. 17, 18, art. 19 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (2) si (3), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (1) si (3), art. 27, 28, 29, art. 31 alin. (2), art. 33 alin. (1), art. 34 alin. (1), art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (2) si art. 44 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002 , cu modificarile ulterioare, precum si a prevederilor art. 10 lit. b) si art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia agentilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicata
Nicolae Popa - preşedinte Costicã Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Lucian Stângu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Aurelia Popa - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (3), art. 16 alin. (1), (5), (6) şi (7), art. 17, 18, art. 19 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (2) şi (3), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (1) şi (3), art. 27, 28, 29, art. 31 alin. (2), art. 33 alin. (1), art. 34 alin. (1), art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (2) şi <>art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile ulterioare, precum şi a prevederilor art. 9 lit b) şi <>art. 10 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 64/2002 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Bodaproste & Co" - S.N.C. din Tulcea în Dosarul nr. 373/2003 al Tribunalului Tulcea. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 391C/2003, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicatã de Societatea Comercialã "Ghizila & Co Expres" - S.N.C. Tulcea în Dosarul nr. 1.044/2003 al Tribunalului Tulcea. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, raportat la art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 391C/2003 la Dosarul nr. 267C/2003. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând cã, în legãturã cu constituţionalitatea prevederilor de lege criticate, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin numeroase decizii care îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele: Prin încheierile din 7 martie 2003 şi din 6 iunie 2003, pronunţate în dosarele nr. 373/2003 şi nr. 1.044/2003, Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (3), art. 16 alin. (1), (5), (6) şi (7), art. 17, 18, art. 19 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (2) şi (3), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (1) şi (3), art. 27, 28, 29, art. 31 alin. (2), art. 33, alin. (1), art. 34 alin. (1), art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (2) şi <>art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile ulterioare, precum şi a prevederilor art. 9 lit. b) şi <>art. 10 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 64/2002 . Excepţiile au fost ridicate de Societatea Comercialã "Bodaproste & Co" S.N.C. din Tulcea şi de Societatea Comercialã "Ghizila & Co Expres" - S.N.C. Tulcea în cauze având ca obiect contestaţii împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a unor contravenţii. În motivãrile excepţiei, având un conţinut asemãnãtor, se susţine cã dispoziţiile din <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , potrivit cãrora persoana cercetatã şi acuzatã de sãvârşirea unei contravenţii este calificatã drept "contravenient" înainte de stabilirea vinovãţiei sale, precum şi cele privind procedura contravenţionalã de drept comun, care lasã sarcina probei pe seama presupusului contravenient, încalcã prevederile art. 23 alin. (8) şi ale art. 20 alin. (1) din Constituţie, raportat la art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în interpretarea datã de jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, autorii excepţiei susţin cã nivelul amenzii stabilit prin art. 10 alin. (1) lit. b), coroborat cu <>art. 9 lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 64/2002 , contravin prevederilor constituţionale ale art. 134 alin. (2) lit. a). Tribunalul Tulcea apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate referitoare la unele dispoziţii din <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor este neîntemeiatã. Astfel, în legãturã cu invocarea de cãtre autorii excepţiei a nerespectãrii principiului prezumţiei de nevinovãţie, aratã cã "se face o confuzie între cele douã domenii cu reglementãri diferite penal şi extrapenal", deosebirea constând tocmai în aceea cã, "prin însãşi natura sa, contravenţia are un caracter instantaneu, deci se sãvârşeşte la momentul constatãrii acesteia de cãtre agentul constatator". Se mai aratã cã legea oferã "posibilitatea exercitãrii cãii de atac în situaţia în care partea este nemulţumitã de soluţia instanţei", respectându-se astfel dreptul constituţional la un proces echitabil şi accesul liber la justiţie. Pe de altã parte, instanţa apreciazã cã dispoziţiile criticate referitoare la sarcina probei, care, în opinia autorilor excepţiei, incumbã contestatorului, precum şi susţinerile ce privesc nivelul amenzii contravenţionale reprezintã chestiuni de fond, "de netemeinicie sau de apreciere, şi nicidecum de nelegalitate, care sã contravinã normelor constituţionale". Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedintele Camerei Deputaţilor, exprimându-şi punctul de vedere în legãturã cu excepţia de neconstituţionalitate invocatã în Dosarul nr. 391C/2003, considerã cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin normelor constituţionale şi internaţionale invocate. Se aratã cã prevederile art. 23 alin. (8) din Constituţie, precum şi cele ale art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale opereazã numai în cazul procesului penal, pe când procedura de judecatã a plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii contravenţionale, prevãzutã de <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , este de naturã civilã, astfel cã dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei nu sunt incidente în cauzã. În ceea ce priveşte critica referitoare la dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 , republicatã, aratã cã acestea stabilesc cuantumul minim şi maxim al amenzii contravenţionale, ceea ce nu aduce atingere libertãţii comerţului şi concurenţei loiale consacrate de art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Amenda se aplicã, într-un caz concret, între limitele prevãzute de actul normativ şi reflectã gravitatea faptei sãvârşite. Guvernul apreciazã cã dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile ulterioare, respectã întocmai prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât contravenientul are la dispoziţie cãile de atac pentru a contesta sancţiunea aplicatã. În legãturã cu pretinsa încãlcare a art. 23 alin. (8) din Constituţie, aratã cã prezumţia de nevinovãţie opereazã în cursul procesului penal în favoarea învinuitului sau inculpatului, or procedura de judecatã reglementatã prin dispoziţiile art. 31-36 din ordonanţa criticatã are ca obiect "un proces civil, în care instanţa urmeazã sã verifice temeinicia şi legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenţiei, sarcina probei revenind celui care emite o pretenţie în faţa instanţei, respectiv petentului". În ceea ce priveşte critica privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 9 şi <>art. 10 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 , aratã cã, pe de o parte, dispoziţiile acestei ordonanţe se completeazã cu cele ale <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 , referitoare la principiul proporţionalitãţii procesului penal, pe când procedura de judecatã a plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii contravenţionale, prevãzutã de <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , este de naturã civilã, astfel cã dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei nu sunt incidente în cauzã. În ceea ce priveşte critica referitoare la dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 , republicatã, aratã cã acestea stabilesc cuantumul minim şi maxim al amenzii contravenţionale, ceea ce nu aduce atingere libertãţii comerţului şi concurenţei loiale consacrate de art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Amenda se aplicã, într-un caz concret, între limitele prevãzute de actul normativ şi reflectã gravitatea faptei sãvârşite. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere.
CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi preşedintelui Camerei Deputaţilor, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de autorii acesteia, îl constituie prevederile art. 14 alin. (3), art. 16 alin. (1), (5), (6) şi (7), art. 17, 18, art. 19 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (2) şi (3), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (1) şi (3), art. 27, 28, 29, art. 31 alin. (2), art. 33 alin. (1), art. 34 alin. (1), art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (2) şi <>art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile ulterioare, precum şi prevederile art. 9 lit. b) şi <>art. 10 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicatã. Prevederile din <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 criticate ca fiind neconstituţionale au urmãtorul cuprins: - Art. 14 alin. (3): "Executarea sancţiunii închisorii contravenţionale se prescrie în termen de un an de la data rãmânerii irevocabile a hotãrârii judecãtoreşti, dacã contravenientul nu a optat pentru prestarea unei activitãţi în folosul comunitãţii."; - Art. 16 alin. (1), (5), (6) şi (7): "(1) Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncã ale contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost sãvârşitã, precum şi arãtarea tuturor împrejurãrilor ce pot servi la aprecierea gravitãţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţioneazã contravenţia; indicarea societãţii de asigurãri, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitãrii în termen de 48 de ore a jumãtate din minimul amenzii prevãzute de actul normativ, dacã acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a cãii de atac la organul la care se depune plângerea. [...] (5) În cazul în care contravenientul este minor procesul-verbal va cuprinde şi numele, prenumele şi domiciliul pãrinţilor sau ale altor reprezentanţi ori ocrotitori legali ai acestuia. (6) În situaţia în care contravenientul este persoanã juridicã în procesul-verbal se vor face menţiuni cu privire la denumirea, sediul, numãrul de înmatriculare în registrul comerţului şi codul fiscal ale acesteia, precum şi datele de identificare a persoanei care o reprezintã. (7) În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sã aducã la cunoştinţã contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Obiecţiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica <<Alte menţiuni>>, sub sancţiunea nulitãţii procesului-verbal."; - Art. 17: "Lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei sãvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnãturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constatã şi din oficiu."; - Art. 18: "Contravenientul este obligat sã prezinte agentului constatator, la cerere, actul de identitate ori documentele în baza cãrora se fac menţiunile prevãzute la art. 16 alin. (3). În caz de refuz, pentru legitimarea contravenientului agentul constatator poate apela la ofiţeri şi subofiţeri de poliţie, jandarmi sau gardieni publici."; - Art. 19. alin. (1): "Procesul-verbal se semneazã pe fiecare paginã de agentul constatator şi de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se aflã de faţã, refuzã sau nu poate sã semneze, agentul constatator va face menţiunea despre aceste împrejurãri, care trebuie sã fie confirmate de cel puţin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului şi semnãtura acestuia."; - Art. 21 alin. (3): "Sancţiunea se aplicã în limitele prevãzute de actul normativ şi trebuie sã fie proporţionalã cu gradul de pericol social al faptei sãvârşite, ţinându-se seama de împrejurãrile în care a fost sãvârşitã fapta, de modul şi mijloacele de sãvârşire a acesteia, de scopul urmãrit, de urmarea produsã, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal."; - Art. 24 alin. (2) şi (3): "(2) În cazul în care bunurile nu se gãsesc contravenientul este obligat la plata contravalorii lor în lei. (3) Agentul constatator are obligaţia sã stabileascã cine este proprietarul bunurilor confiscate şi, dacã acestea aparţin unei alte persoane decât contravenientul, în procesul-verbal se vor menţiona, dacã este posibil, datele de identificare a proprietarului sau se vor preciza motivele pentru care identificarea nu a fost posibilã."; - Art. 25 alin. (1) şi (3): "(1) Procesul-verbal se va înmâna sau, dupã caz, se va comunica, în copie, contravenientului şi, dacã este cazul, pãrţii vãtãmate şi proprietarului bunurilor confiscate. [...] (3) În situaţia în care contravenientul a fost sancţionat cu amendã, precum şi dacã a fost obligat la despãgubiri, o datã cu procesul-verbal acestuia i se va comunica şi înştiinţarea de platã. În înştiinţarea de platã se va face menţiunea cu privire la obligativitatea achitãrii amenzii şi, dupã caz, a despãgubirii, în termen de 15 zile de la comunicare, în caz contrar urmând sã se procedeze la executarea silitã."; - Art. 26 alin. (1) şi (3): "(1) Dacã agentul constatator aplicã şi sancţiunea, iar contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal, copia de pe acesta şi înştiinţarea de platã se înmâneazã contravenientului, fãcându-se menţiune în acest sens în procesul-verbal. Contravenientul va semna de primire. [...] (3) În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deşi prezent, refuzã sã semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum şi a înştiinţãrii de platã se face de cãtre agentul constatator în termen de cel mult o lunã de la data încheierii."; - Art. 27: "Comunicarea procesului-verbal şi a înştiinţãrii de platã se face prin poştã, cu aviz de primire, sau prin afişare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operaţiunea de afişare se consemneazã într-un proces-verbal semnat de cel puţin un martor."; - Art. 28: "(1) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, dupã caz, de la data comunicãrii acestuia, jumãtate din minimul amenzii prevãzute în actul normativ, agentul constatator fãcând menţiune despre aceastã posibilitate în procesul-verbal. În actul normativ de stabilire a contravenţiilor aceastã posibilitate trebuie menţionatã în mod expres. (2) Plata amenzii se face la Casa de Economii şi Consemnaţiuni sau la trezoreria finanţelor publice, iar o copie de pe chitanţã se predã de cãtre contravenient agentului constatator sau se trimite prin poştã organului din care acesta face parte, în termenul prevãzut la alin. (1). (3) În cazul în care contravenientul a achitat jumãtate din minimul amenzii prevãzute în actul normativ pentru fapta sãvârşitã orice urmãrire înceteazã."; - Art. 29: "Dispoziţiile art. 28 se aplicã şi în cazurile prevãzute la art. 10 alin. (2), dacã contravenientul achitã jumãtate din minimul amenzii prevãzute de actul normativ pentru fiecare dintre contravenţiile constatate, fãrã ca prin totalizare sã se depãşeascã maximul prevãzut pentru contravenţia cea mai gravã."; - Art. 31 alin. (2): "Partea vãtãmatã poate face plângere numai în ceea ce priveşte despãgubirea, iar cel cãruia îi aparţin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, numai în ceea ce priveşte mãsura confiscãrii."; - Art. 33 alin. (1): "Judecãtoria va fixa termen de judecatã, care nu va depãşi 30 de zile, şi va dispune citarea contravenientului sau, dupã caz, a persoanei care a fãcut plângerea, a organului care a aplicat sancţiunea, a martorilor indicaţi în procesul-verbal sau în plângere, precum şi a oricãror alte persoane în mãsurã sã contribuie la rezolvarea temeinicã a cauzei."; - Art. 34 alin. (1): "Instanţa competentã sã soluţioneze plângerea, dupã ce verificã dacã aceasta a fost introdusã în termen, ascultã pe cel care a fãcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacã aceştia s-au prezentat, administreazã orice alte probe prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotãrãşte asupra sancţiunii, despãgubirii stabilite, precum şi asupra mãsurii confiscãrii."; - Art. 38 alin. (1): "Avertismentul se adreseazã oral atunci când contravenientul este prezent la constatarea contravenţiei şi sancţiunea este aplicatã de agentul constatator."; - Art. 39 alin. (2): "În vederea executãrii amenzii organele prevãzute la alin. (1) vor comunica din oficiu organelor de specialitate, conform prevederilor legale privind executarea creanţelor bugetare, în a cãror razã teritorialã domiciliazã sau îşi are sediul contravenientul, procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii, neatacat în termen de 15 zile de la data înmânãrii sau comunicãrii acestuia, ori, dupã caz, dispozitivul hotãrârii judecãtoreşti irevocabile prin care s-a soluţionat plângerea."; - Art. 44 alin. (2): "Dacã prin contravenţia sãvârşitã de un militar în termen s-a produs o pagubã sau dacã sunt bunuri supuse confiscãrii, organul competent potrivit legii va stabili despãgubirea pe bazã de tarif şi va dispune asupra confiscãrii. Câte o copie de pe procesul-verbal se comunicã contravenientului, pãrţii vãtãmate şi celui cãruia îi aparţin bunurile confiscate." Autorii excepţiei mai invocã şi neconstituţionalitatea prevederilor art. 9 lit. b) şi <>art. 10 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. În realitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 9 lit. b) şi ale <>art. 10 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 64/2002 , au devenit, ca urmare a republicãrii ordonanţei de urgenţã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 5 iunie 2002, art. 10 lit. b) şi art. 11 alin. (1) lit. b). În consecinţã, prin prezenta decizie Curtea se va pronunţa asupra constituţionalitãţii acestor din urmã dispoziţii, al cãror conţinut este urmãtorul: - Art. 10 lit. b): "Constituie contravenţii urmãtoarele fapte dacã, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni: (...) b) neîndeplinirea obligaţiei agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepţia prevãzutã la art. 1 alin. (5), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioarã celei reale, precum şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnicã pânã în momentul ştergerii memoriei operative."; - Art. 11 alin. (1) lit. b): "(1) Amenzile pentru contravenţiile prevãzute la art. 10 se aplicã agenţilor economici, cu excepţia celor prevãzute la lit. d), astfel: (...) b) faptele prevãzute la art. 10 lit. a), b), h), j) şi k) se sancţioneazã cu amendã de la 20 milioane lei la 100 milioane lei;". În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea art. 20 alin. (1), art. 23 alin. (8) şi art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Potrivit Constituţiei republicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor şi renumerotarea textelor, art. 23 alin. (8) a devenit art. 23 alin. (11), iar art. 134 alin. (2) lit. a) a devenit art. 135 alin. (2) lit. a). Prevederile constituţionale menţionate au urmãtorul conţinut: - Art. 20 alin. (1): "Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte."; - Art. 23 alin. (11): "Pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã."; - Art. 135 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie sã asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;". De asemenea, se invocã şi încãlcarea art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care prevede: "1. Orice persoanã are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzaţii în materie penalã îndreptate împotriva sa. Hotãrârea trebuie sã fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţã poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga duratã a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democraticã, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanţã atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de naturã sã aducã atingere intereselor justiţiei. 2. Orice persoanã acuzatã de o infracţiune este prezumatã nevinovatã pânã ce vinovãţia sa va fi legal stabilitã." Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele: I. Prima criticã de neconstituţionalitate vizeazã unele dispoziţii din <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile ulterioare. În legãturã cu excepţia referitoare la art. 14 alin. (3) din aceasta, Curtea constatã cã, ulterior sesizãrii sale prin încheierile din 7 martie 2003 şi din 6 iunie 2003, textul a fost abrogat în mod expres prin <>art. I pct. 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 108/2003 pentru desfiinţarea închisorii contravenţionale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 26 octombrie 2003. Potrivit art. IV din aceastã ordonanţã de urgenţã, art. 14 alin. (3) îşi înceteazã aplicarea de la data intrãrii în vigoare a <>Legii de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003. Aşa fiind, în conformitate cu prevederile <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, excepţia de neconstituţionalitate privind aceste dispoziţii urmeazã a fi respinsã ca devenitã inadmisibilã. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate referitoare la celelalte dispoziţii de lege criticate, Curtea constatã cã ele au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în esenţã cu aceeaşi motivare ca şi în prezenta cauzã. Cu privire la acestea Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat, de exemplu prin <>Decizia nr. 183 din 8 mai 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, precum şi prin <>Decizia nr. 319 din 9 septembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 7 octombrie 2003, constatând constituţionalitatea lor. Astfel, în legãturã cu criticile prin care se susţine cã, potrivit textelor din <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , însuşi contravenientul trebuie sã îşi probeze în faţa instanţei nevinovãţia, deşi constituţional este ca agentul constatator sã dovedeascã vinovãţia lui, Prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 183 din 8 mai 2003 s-a reţinut: "deşi legiuitorul a dezincriminat contravenţiile, potrivit <>art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , [...], instanţa competentã sã soluţioneze plângerea îndreptatã împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este obligatã sã urmeze anumite reguli procedurale distincte de cele ale dreptului procesual civil, în virtutea cãrora, aşa cum susţine autorul excepţiei, sarcina probei aparţine celui care afirmã ceva în instanţã. Astfel, alin. (1) al textului de lege menţionat stabileşte, fãrã distincţii, cã instanţa competentã sã soluţioneze plângerea verificã dacã aceasta a fost introdusã în termen, ascultã pe cel care a fãcut-o şi pe celelalte persoane citate, între care, potrivit art. 33 din ordonanţã, şi organul care a aplicat sancţiunea, administreazã orice alte probe prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotãrãşte asupra sancţiunii, despãgubirii stabilite, precum şi asupra mãsurii confiscãrii. Dispoziţiile alin. (2) al art. 34 din ordonanţã prevãd cã hotãrârea judecãtoreascã prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacatã cu recurs, fãrã ca motivarea acestuia sã fie obligatorie. Aşa fiind, şi sub acest aspect, prevederile de lege criticate sunt în deplin acord cu exigenţele art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, iar din procedura de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu rezultã rãsturnarea sarcinii probei, ceea ce ar fi contrar intereselor contravenientului, ci, mai degrabã, exercitarea dreptului la apãrare". În ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi ale art. 23 alin. (11) din Constituţia României, prin aceeaşi decizie Curtea a reţinut cã în dreptul românesc contravenţiile au fost scoase de sub influenţa legii penale şi au fost supuse unui regim administrativ, astfel cã simpla desemnare a unei persoane ca fiind contravenient nu înseamnã şi stabilirea vinovãţiei sale. Utilizarea de cãtre legiuitor a noţiunii de contravenient în dreptul administrativ sau de infractor în dreptul penal nu are semnificaţia unei înfrângeri a prezumţiei de nevinovãţie. Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe a Curţii, cele statuate prin deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã. II. Cea de-a doua criticã de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile <>art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 , coroborate cu art. 10 lit. b) din acelaşi act normativ. În legãturã cu susţinerile privind neconstituţionalitatea prevederilor <>art. 10 lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 , republicatã, prin raportare la art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, Curtea s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 319 din 9 septembrie 2003 , anterior menţionatã. Prin aceasta, respingând excepţia, Curtea a reţinut cã "stabilirea unei contravenţii şi sancţionarea acesteia cu amendã reprezintã o opţiune legitimã a legiuitorului, care, cu referire la prevederile din ordonanţa criticatã, dã expresie preocupãrii statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie". Soluţia şi considerentele deciziei invocate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã. În sfârşit, Curtea nu poate reţine existenţa unei contrarietãţi între prevederile <>art. 10 lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 , republicatã, şi texte din Constituţie, astfel cã şi excepţia de neconstituţionalitate privind acest articol urmeazã a fi respinsã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
I. Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 14 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Bodaproste & Co" - S.N.C. din Tulcea în Dosarul nr. 373/2003 al Tribunalului Tulcea şi de Societatea Comercialã "Ghizila & Co Expres" - S.N.C. Tulcea în Dosarul nr. 1.044/2003 al aceleiaşi instanţe. II. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1), (5), (6) şi (7), art. 17, 18, art. 19 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (2) şi (3), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (1) şi (3), art. 27, 28, 29, art. 31 alin. (2), art. 33 alin. (1), art. 34 alin. (1), art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (2) şi <>art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile ulterioare, precum şi a prevederilor art. 10 lit. b) şi <>art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicatã, excepţie ridicatã de aceleaşi pãrţi în dosarele aceleiaşi instanţe de judecatã. Definitivã şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 noiembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef, Gabriela Dragomirescu
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
