Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 406 din 10 aprilie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 64 alin. (3) si (6) din Regulamentul privind transportul pe caile ferate din Romania, aprobat prin Ordonanta Guvernului nr. 7/2005
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 381 din 20 mai 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (3) şi (6) din Regulamentul privind transportul pe cãile ferate din România, aprobat prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 7/2005 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Tehnic B" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 11.610/325/2007 al Judecãtoriei Timişoara.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 noiembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 11.610/325/2007, Judecãtoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (3) şi (6) din Regulamentul privind transportul pe cãile ferate din România, aprobat prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 7/2005 . Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Tehnic B" - S.R.L. din Timişoara într-o cauzã civilã având ca obiect pretenţii comerciale.
În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textele de lege criticate sunt contrare art. 21 din Constituţie. În acest sens, aratã cã obligaţia de a depune în original sau în copii legalizate actele necesare pentru a dovedi temeinicia reclamaţiei împiedicã accesul liber la justiţie, întrucât poate apãrea problema unei nesoluţionãri a reclamaţiei administrative în timp util sau chiar o nesoluţionare, situaţie în care actele s-ar putea pierde şi astfel acestea nu ar mai putea fi utilizate într-o eventualã acţiune în justiţie. De asemenea, aratã cã existã anumite tipuri de acte care nu se supun procedurii legalizãrii de cãtre notar, iar în cazul celor care pot fi legalizate, reclamanţii trebuie sã suporte costurile legalizãrii, fapt ce apare ca nejustificat atât timp cât au calitatea de persoane prejudiciate. De asemenea, aratã cã obligativitatea formulãrii reclamaţiilor administrative este contrarã dispoziţiilor constituţionale care prevãd cã jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite. În sfârşit, mai susţine cã termenul de 3 luni pentru depunerea reclamaţiei administrative este prea scurt.
Judecãtoria Timişoara apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã, sens în care aratã cã stabilirea unor condiţii pentru introducerea acţiunilor în justiţie nu constituie o încãlcare a dreptului de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens, aratã cã prin realizarea procedurii speciale a reclamaţiei administrative, prealabilã acţiunilor în justiţie, se asigurã soluţionarea cu celeritate - şi fãrã niciun fel de taxã - între pãrţile interesate, a numeroase probleme ce se pot ivi în cursul transporturilor, degrevându-se, totodatã, instanţele judecãtoreşti de multe alte litigii care s-ar adãuga celor existente. Aceste prevederi nu încalcã accesul liber la justiţie întrucât stabilirea unor condiţionãri pentru introducerea acţiunilor în justiţie nu constituie o încãlcare a acestui drept fundamental, aşa cum s-a arãtat în mod constant atât în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cât şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, art. 3, art. 10 şi <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 64 alin. (3) şi (6) din Regulamentul privind transportul pe cãile ferate din România, aprobat prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 7/2005 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 11 octombrie 2006, dispoziţii potrivit cãrora: "(3) Reclamaţiile administrative rezultate din contractul de transport al mãrfurilor sunt obligatorii şi trebuie adresate operatorului de transport feroviar, în scris, în termen de 3 luni de la data încheierii contractului de transport, conform art. 37 alin. (2). Reclamaţia se depune separat pentru fiecare expediţie. [...]
(6) Reclamantul este obligat sã depunã, odatã cu reclamaţia şi exemplarul corespunzãtor al scrisorii de trãsurã, şi celelalte acte doveditoare, necesare pentru a justifica temeinicia reclamaţiei, inclusiv cele de constatare a pagubei, în original sau în copii legalizate. Proba valorii, de regulã, se face cu factura de cumpãrare."
Autorul excepţiei considerã cã aceste prevederi de lege sunt contrare art. 21 alin. (1), (2) şi (4) din Constituţie referitoare la accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 64 alin. (3) din Regulamentul privind transportul pe cãile ferate din România, Curtea constatã cã autorul excepţiei criticã prevederile acestui text de lege din prisma a douã aspecte. Un prim aspect priveşte caracterul obligatoriu al reclamaţiilor administrative, în timp ce al doilea aspect are în vedere termenul de trei luni în care trebuie formulatã reclamaţia administrativã, termen care, în opinia autorului excepţiei, este prea scurt.
Cu privire la primul aspect, Curtea reţine cã reclamaţia administrativã reglementatã de textul de lege criticat nu constituie o jurisdicţie specialã administrativã în sensul art. 21 alin. (4) din Constituţie. Astfel, aşa cum Curtea a statuat şi prin <>Decizia nr. 307 din 14 iunie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 26 iulie 2005, "jurisdicţiile speciale administrative reprezintã o activitate jurisdicţionalã realizatã de un organ de jurisdicţie ce funcţioneazã în cadrul unei instituţii a administraţiei publice sau al unor autoritãţi administrative autonome, care se desfãşoarã conform procedurii imperative prevãzute într-o lege specialã, procedurã asemãnãtoare cu cea a instanţelor de judecatã, desfãşuratã însã paralel şi separat de aceasta", elemente ce nu caracterizeazã procedura reclamaţiei administrative criticate de autorul excepţiei. De altfel, tot prin decizia amintitã, Curtea a arãtat cã "nicio dispoziţie constituţionalã nu interzice ca, prin lege, sã se instituie o procedurã administrativã prealabilã."
În ceea ce priveşte al doilea aspect, Curtea reţine, în acord cu cele statuate şi prin <>Decizia nr. 296 din 8 iulie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003, cã exercitarea unui drept de cãtre titularul sãu nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cãrora li se subsumeazã şi instituirea unor termene, dupã a cãror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilã. Departe de a constitui o negare a dreptului în sine, asemenea exigenţe dau expresie ordinii de drept, absolutizarea exerciţiului unui anume drept având consecinţã fie negarea, fie amputarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cãrora statul este ţinut sã le acorde ocrotire, în egalã mãsurã.
Observând termenele scurte pe care art. 50 din Regulament le prevede pentru executarea contractului de transport, Curtea apreciazã cã durata termenului de formulare a reclamaţiei administrative este suficientã pentru ca cei interesaţi sã îşi poatã realiza în mod efectiv drepturile lor.
În continuare, analizând art. 64 alin. (6) din Regulamentul privind transportul pe cãile ferate din România, Curtea constatã cã autorul excepţiei criticã acele prevederi prin care se instituie obligativitatea de a depune în original sau în copii legalizate actele necesare pentru a justifica temeinicia reclamaţiei.
Faţã de aceste susţineri, Curtea reţine, în mod asemãnãtor considerentelor mai sus arãtate, cã exercitarea unor drepturi poate fi supusã anumitor condiţionãri justificate în mod obiectiv şi care pot avea drept scop însãşi valorificarea mai bunã a drepturilor invocate, aşa cum este în cazul de faţã. Astfel, raţiunea obligaţiei de a depune documentele în original sau în copie este tocmai aceea de a atesta, fãrã nici un dubiu, temeinicia drepturilor invocate pe calea reclamaţiei administrative, asigurându-se în acest fel şi celeritatea în soluţionarea acestei reclamaţii.
De altfel, susţinerea autorului excepţiei cum cã prin respectarea acestei obligaţii se pierd documentele care sunt necesare şi în susţinerea unei acţiuni în justiţie soluţionarea acestei proceduri apare ca nefondatã, de vreme ce art. 68 alin. (4) teza a treia din Regulament prevede cã dovada restituirii documentelor este în sarcina pãrţii care invocã acest lucru.
În sfârşit, Curtea observã cã nimic nu îl împiedicã pe cel interesat sã solicite de la partea adversã restituirea sumelor plãtite pentru legalizarea documentelor odata cu soluţionarea cererilor de valorificare a drepturilor sale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (3) şi (6) din Regulamentul privind transportul pe cãile ferate din România, aprobat prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 7/2005 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Tehnic B" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 11.610/325/2007 al Judecãtoriei Timişoara.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 aprilie 2008.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
