Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 404 din 14 iulie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 788 din 30 august 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Jozsef Gyorgydeak în Dosarul nr. 125/2005/P al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia penalã.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã Curţii cã autorul excepţiei a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 martie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 125/2005/P, Curtea de Apel Târgu Mureş Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedurã penalã, ridicatã de Jozsef Gyorgydeak în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã actul normativ criticat determinã "inexistenţa vreunei posibilitãţi legale de a se efectua un control judiciar al situaţiei create prin respingerea cererii de recuzare", încãlcând astfel liberul acces la justiţie, dreptul la un proces echitabil, precum şi principii fundamentale ale procesului penal, respectiv principiul legalitãţii şi al garantãrii dreptului la apãrare. Se aratã cã posibilitatea de a folosi calea de atac a recursului nu poate fi eliminatã şi nici îngrãditã, indiferent de faza procesului penal, precum şi faptul cã "astfel de texte constituie «cãi eficiente» pentru bunul plac şi desconsiderarea legii", în speţã "întreaga dezbatere judecãtoreascã nemaiavându-şi rostul, deoarece instanţa s-a pronunţat cu prisosinţã".
Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia penalã, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, apreciazã cã aceasta este neîntemeiatã. Textul de lege criticat nu îngrãdeşte liberul acces la justiţie şi, de asemenea, nu încalcã dreptul la un proces echitabil, câtã vreme legalitatea încheierii de respingere a cererii de recuzare este susceptibilã de a fi analizatã la soluţionarea recursului declarat împotriva hotãrârii recurate. Totodatã, se aratã cã nu poate fi reţinutã nici o contradicţie între norma criticatã şi celelalte dispoziţii constituţionale şi din actele internaţionale invocate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, se aratã cã dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 55/2004 nu contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, privind accesul liber la justiţie. De asemenea, textul de lege criticat nu încalcã dreptul la apãrare, întrucât nu înlãturã în nici un mod posibilitatea pãrţilor de a-şi angaja apãrãtor, de a fi asistate de acesta şi de a se prevala de toate garanţiile prevãzute de lege în materia dreptului la apãrare şi, aplicându-se tuturor pãrţilor procesului penal, nu contravine nici dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Constituţie, privind egalitatea în drepturi. În ceea ce priveşte invocarea art. 126 alin. (5) din Legea fundamentalã, se apreciazã cã aceste prevederi constituţionale nu sunt incidente în cauzã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã cã suprimarea cãii de atac împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare se justificã prin necesitatea descurajãrii exercitãrii abuzive a acestei cãi de atac şi nu este de naturã sã prejudicieze în vreun fel pãrţile în proces, în condiţiile în care prin încheierea de respingere a cererii de recuzare nu se soluţioneazã însuşi procesul. Câtã vreme încheierea de respingere a recuzãrii este pronunţatã chiar de o instanţã de judecatã, aceasta nu constituie un act de împiedicare a liberului acces la justiţie. Se mai aratã cã, întrucât normele criticate se aplicã în mod egal faţã de toate pãrţile din proces, nu poate fi reţinutã critica de neconstituţionalitate în raport de art. 16 din Legea fundamentalã. Se face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile autorului excepţiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedurã penalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 1 iulie 2004, aprobatã prin <>Legea nr. 548/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.164 din 8 decembrie 2004, având urmãtorul cuprins:
"Articol unic. - Alineatul 7 al articolului 52 din Codul de procedurã penalã, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se abrogã."
Textele constituţionale invocate în motivarea excepţiei au urmãtorul cuprins:
- Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.";
- Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.";
- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apãrare este garantat.";
- Art. 126 alin. (5): "Este interzisã înfiinţarea de instanţe extraordinare. Prin lege organicã pot fi înfiinţate instanţe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participãrii, dupã caz, a unor persoane din afara magistraturii."
Se invocã, de asemenea, încãlcarea dispoziţiilor cuprinse în art. 6 pct. 1, în art. 13 şi în art. 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care reglementeazã dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv şi interzicerea abuzului de drept, precum şi a dispoziţiilor din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului cuprinse în art. 6, privind dreptul fiecãruia de a i se recunoaşte personalitatea juridicã, oriunde s-ar afla, în art. 7, privind egalitatea în faţa legii, în art. 8, privind dreptul oricãrei persoane de a se adresa în mod efectiv instanţelor judiciare competente, în art. 10, privind dreptul la un proces echitabil, şi în art. 11 pct. 1, privind prezumţia de nevinovãţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulatã, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedurã penalã, de exemplu prin deciziile nr. 555 din 16 decembrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 17 februarie 2005, şi nr. 225 din 14 aprilie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 7 iunie 2005. Cu acele prilejuri, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, Curtea a reţinut cã abrogarea, prin actul normativ criticat, a dispoziţiilor procedural penale care reglementau recursul împotriva încheierii de respingere a recuzãrii s-a realizat de cãtre legiuitor în temeiul prerogativelor sale constituţionale, prevãzute de art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã, potrivit cãrora "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", fiind determinatã, astfel cum se menţioneazã în mod expres în preambulul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 55/2004 , de raţiuni de politicã penalã. Acestea constau în "necesitatea eliminãrii neîntârziate a posibilitãţii de exercitare abuzivã a drepturilor procesuale, care impieteazã asupra desfãşurãrii în condiţii normale a procesului penal şi poate conduce la punerea în libertate a unor infractori periculoşi".
Ca urmare, actul normativ criticat dã expresie preocupãrii legiuitorului de a realiza exigenţele unui proces echitabil, reglementat de art. 21 din Constituţie, de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi de art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, prin împiedicarea exercitãrii abuzive a drepturilor procesuale şi prin asigurarea celeritãţii procesului penal (soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil fiind una dintre aceste exigenţe).
Faptul cã încheierea prin care s-a respins recuzarea nu poate fi atacatã separat cu recurs nu aduce nici o atingere liberului acces la justiţie, dreptului la un recurs efectiv în sensul art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi nici dreptului persoanei de a se adresa în mod efectiv instanţelor judiciare competente, în sensul art. 8 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, câtã vreme aceastã încheiere poate fi atacatã odatã cu fondul, instanţa superioarã urmând a reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţã, atunci când constatã cã cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât considerentele, cât şi soluţia pronunţatã în deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Curtea mai reţine cã actul normativ criticat nu încalcã dispoziţiile constituţionale privind egalitatea în faţa legii, întrucât acesta se aplicã în mod egal tuturor pãrţilor din proces, fãrã nici o discriminare pe criterii arbitrare.
De asemenea, câtã vreme prevederile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 55/2004 nu împiedicã în nici un fel partea sã îşi angajeze apãrãtor, sã solicite administrarea de probe, sã exercite cãile de atac în condiţiile legii şi, în general, sã îşi exercite toate drepturile procesuale prevãzute de lege, nu poate fi primitã nici critica acestora în raport de prevederile constituţionale ce reglementeazã dreptul la apãrare.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 126 alin. (5) din Constituţie, care interzic înfiinţarea de instanţe extraordinare, cele ale art. 6 şi art. 11 pct. 1 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul fiecãruia de a i se recunoaşte personalitatea juridicã, oriunde s-ar afla, respectiv la prezumţia de nevinovãţie, precum şi cele ale art. 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind abuzul de drept, Curtea constatã cã acestea nu au incidenţã în cauzã.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin.(1) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Jozsef Gyorgydeak în Dosarul nr. 125/2005/P al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
______________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
