Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 404 din 10 aprilie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 347 din 6 mai 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Consiliul Local al Municipiului Oneşti în Dosarul nr. 4.254/110/2007 al Tribunalului Bacãu - Secţia comercialã şi contencios administrativ.
La apelul nominal se prezintã, atât pentru autorul excepţiei, cât şi pentru partea Primãria Municipiului Oneşti, doamna Alice-Cristina Luca, consilier juridic cu delegaţie la dosar. Se constatã lipsa pãrţii Mioara Vreme, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Consiliului Local şi al Primãriei Municipiului Oneşti. Acesta solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, pentru motivele expuse şi în notele scrise depuse la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât nu contravine prevederilor constituţionale invocate. Precizeazã cã, de-a lungul timpului, instanţele au simţit nevoia de a examina legalitatea unor acte administrative unilaterale cu caracter individual de care depindea chiar soarta procesului. Legiuitorul a oferit acestora un temei legal care sã permitã cercetarea, pe cale incidentã, a unor asemenea acte, de cãtre instanţe anume învestite. Acest tip de control a fost extins şi asupra actelor emise anterior intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 554/2004 , iar, pentru a evita o eventualã criticã privind caracterul retroactiv, a prevãzut cã legalitatea acestora va fi examinatã în raport cu legile existente la momentul emiterii lor. Mai aratã cã textul de lege criticat nu contravine nici principiului egalitãţii, întrucât oricare dintre pãrţi se poate prevala de acest mijloc de apãrare, şi nici prevederilor constituţionale privind respectarea unui termen rezonabil în soluţionarea cauzelor, deoarece termenele în materia contenciosului administrativ sunt foarte scurte, aşa cã nu se poate susţine cã procesul s-ar lungi în mod nejustificat prin soluţionarea separatã a excepţiei de nelegalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 noiembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 4.254/110/2007, Tribunalul Bacãu - Secţia comercialã şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Consiliul Local al Municipiului Oneşti într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea excepţiei de nelegalitate a unui hotãrâri emise de acesta.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat determinã scindarea nejustificatã a procesului şi tergiversarea soluţionãrii acestuia, ca urmare a suspendãrii sale pânã la soluţionarea excepţiei de nelegalitate de cãtre instanţa de contencios administrativ. În opinia autorului, aceasta ar contraveni dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale referitoare la termenul rezonabil de soluţionare a proceselor. Mai aratã cã "cetãţenii care fac uz de procedura prevãzutã la art. 4 din lege sunt privilegiaţi, întrucât, dupã ce au pierdut termenul de decãdere de un an în care puteau cere anularea actului administrativ, pot oricând solicita constatarea nelegalitãţii acestuia". În plus, susţine cã "necondiţionarea ridicãrii excepţiei de nelegalitate de un anumit termen încalcã securitatea şi stabilitatea raporturilor juridice şi a efectelor actelor administrative".
Tribunalul Bacãu - Secţia comercialã şi contencios administrativ considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În opinia sa, "prevederile legale criticate vin în ajutorul clarificãrii şi soluţionãrii cererilor ce au legãturã cu actele administrative de autoritate, a cãror legalitate se verificã în condiţiile legii prin controlul realizat pe calea contenciosului administrativ". Invocã şi <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 608 din 21 septembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 27 octombrie 2006.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât încalcã dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Considerã cã este periclitatã securitatea raporturilor juridice prin posibilitatea de a ataca oricând, fãrã limitã de timp, actele administrative individuale, indiferent de data emiterii lor, pe calea excepţiei de nelegalitate "care, prin admitere, produce efecte similare ca şi conţinut şi întindere cu anularea actului respectiv".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin <>Legea nr. 262/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textul de lege criticat are urmãtorul cuprins:
- Art. 4: "(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetatã oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea pãrţii interesate. În acest caz, instanţa, constatând cã de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizeazã, prin încheiere motivatã, instanţa de contencios administrativ competentã şi suspendã cauza. Încheierea de sesizare a instanţei de contencios administrativ nu este supusã niciunei cãi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacatã odatã cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanţa în faţa cãreia s-a ridicat excepţia de nelegalitate este instanţa de contencios administrativ competentã sã o soluţioneze.
(2) Instanţa de contencios administrativ se pronunţã, dupã procedura de urgenţã, în şedinţã publicã, cu citarea pãrţilor şi a emitentului. În cazul în care excepţia de nelegalitate vizeazã un act administrativ unilateral emis anterior intrãrii în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmeazã a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.
(3) Soluţia instanţei de contencios administrativ este supusã recursului, care se declarã în termen de 5 zile de la comunicare şi se judecã de urgenţã şi cu precãdere.
(4) În cazul în care instanţa de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanţa în faţa cãreia s-a ridicat excepţia va soluţiona cauza, fãrã a ţine seama de actul a cãrui nelegalitate a fost constatatã."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine urmãtoarelor dispoziţii din Legea fundamentalã: art. 1 alin. (3) care instituie caracterul de stat de drept, democratic şi social al statului român, art. 11 alin. (1) şi (2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) care consacrã egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, art. 20 referitor la tratatele privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) care garanteazã dreptul de acces liber la justiţie şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi art. 126 alin. (6) care garanteazã controlul actelor administrative pe calea contenciosului administrativ. De asemenea, autorul excepţiei îşi raporteazã critica şi la prevederile art. 6 paragraful 1 şi art. 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil şi, respectiv, interzicerea abuzului de drept.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã este neîntemeiatã şi urmeazã sã o respingã, pentru urmãtoarele considerente:
Textul de lege criticat instituie un mijloc procedural prin care partea interesatã poate contesta legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual de care partea adversã înţelege sã se prevaleze pentru a-şi demonstra pretenţiile sau pentru a-şi apãra ori valorifica un drept.
Autorul excepţiei susţine cã, prin promovarea unei excepţii de nelegalitate, oricând, fãrã limitã în timp şi indiferent de data emiterii actului administrativ, este afectatã stabilitatea raporturilor juridice. Aceasta deoarece poate fi desfiinţat chiar şi un act administrativ care a generat un raport juridic ale cãrui efecte s-au produs şi, eventual, s-au consumat sub imperiul reglementãrilor anterioare <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 .
Cu privire la aceastã susţinere, Curtea reţine cã principiul stabilitãţii raporturilor juridice, deşi nu este în mod expres consacrat de Constituţia României, se deduce atât din prevederile art. 1 alin. (3), potrivit cãrora România este stat de drept, democratic şi social, cât şi din preambulul Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa.
Acest principiu al stabilitãţii raporturilor juridice nu poate implica însã promovarea unui drept prin intermediul unei ilegalitãţi. Obţinerea sau apãrarea unui drept ori protejarea unui interes, chiar legitim, nu se poate fonda pe un act a cãrui legalitate este îndoielnicã şi care nu ar putea fi doveditã altfel decât prin ridicarea excepţiei de nelegalitate. Contestarea pe cale incidentalã a legalitãţii, indiferent de data la care a fost emis actul administrativ, se justificã prin necesitatea exercitãrii unui control de legalitate fãrã de care soluţia pronunţatã de instanţã riscã sã fie fondatã pe un act ilegal. Or, astfel ar fi zdruncinat însuşi fundamentul statului de drept, cãci ar fi posibil ca instanţa de judecatã sã pronunţe, în numele legii, o hotãrâre bazatã pe un act încheiat cu încãlcarea legii. Din aceastã perspectivã, posibilitatea contestãrii legalitãţii unui act administrativ unilateral cu caracter individual pe cale de excepţie apare ca o modalitate de contracarare a efectelor principiului potrivit cãruia fraus omnia corrumpit. Acesta este motivul pentru care nici nu a fost limitat în timp dreptul de a ridica o asemenea excepţie.
De altfel, ideea pe care se întemeiazã instituţia excepţiei de nelegalitate se numãrã printre acele constante ale dreptului care au disciplinat gândirea juridicã a sistemului de drept romano-germanic şi a fost consacratã prin maxima quae temporalia sunt ad agendum perpetua sunt ad excipiendum, a cãrei semnificaţie este cã cele ce sunt vremelnice pentru o acţiune juridicã sunt permanente pentru constituirea excepţiei.
Tot cu referire la necesitatea asigurãrii stabilitãţii raporturilor juridice, Curtea constatã cã prevederile <>art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu au caracter retroactiv, întrucât, deşi excepţia de nelegalitate poate fi invocatã şi în ceea ce priveşte actele administrative emise anterior intrãrii în vigoare a legii amintite, totuşi legalitatea acestora se examineazã în funcţie de condiţiile de validitate prevãzute de reglementãrile cuprinse în actele normative care erau în vigoare la momentul emiterii actului contestat, iar nu prin raportare la <>Legea nr. 554/2004 .
Autorul excepţiei mai susţine cã sunt nesocotite şi dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, arãtând, în acest sens, cã "cetãţenii care fac uz de procedura prevãzutã la art. 4 din lege sunt privilegiaţi, întrucât, dupã ce au pierdut termenul de decãdere de un an în care puteau cere anularea actului administrativ, pot oricând solicita constatarea nelegalitãţii acestuia". Curtea constatã cã nu poate fi reţinutã nici aceastã criticã. Interesul contestãrii legalitãţii unui act administrativ unilateral cu caracter individual poate apãrea în cadrul unei multitudini de litigii, ale cãror obiecte sã aparţinã unor materii diverse. De aceea, în practicã este foarte posibil ca necesitatea examinãrii legalitãţii unui asemenea act sã se impunã şi dupã împlinirea termenului de exercitare a acţiunii în anularea actului. Din acest motiv, excepţia de nelegalitate se constituie într-un mijloc eficient de apãrare, justificat de înseşi exigenţele unui proces echitabil. Cum în materia contenciosului administrativ celeritatea este esenţialã, termenele de soluţionare ale excepţiei de nelegalitate nu pot fi decât foarte scurte, aşa cã nu se poate reproşa lungimea exageratã a procesului, cu consecinţa încãlcãrii principiului soluţionãrii cauzelor într-un termen rezonabil, prevãzut la art. 21 alin. (3) din Constituţie.
În plus, textul de lege criticat este în acord şi cu dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Legea fundamentalã, care garanteazã controlul actelor administrative pe calea contenciosului administrativ, întrucât prin intermediul excepţiei de nelegalitate chiar acest lucru se realizeazã în concret, prin extinderea posibilitãţii controlului şi asupra actelor a cãror legalitate nu a fost contestatã pe cale principalã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Consiliul Local al Municipiului Oneşti în Dosarul nr. 4.254/110/2007 al Tribunalului Bacãu - Secţia comercialã şi contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 aprilie 2008.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
