Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 403 din 7 octombrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 si ale art. 322 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 5 ianuarie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 şi ale art. 322 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "S.I.C. KLITEHNIMA" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 5.665/2003 al Tribunalului Alba - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal rãspunde, pentru autorul excepţiei, avocat Radu Octavian, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia, susţinând oral motivele expuse în notele scrise aflate la dosar. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, în temeiul <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , în ceea ce priveşte art. 317 din Codul de procedurã civilã, deoarece textul de lege supus controlului de constituţionalitate nu are legãturã cu soluţionarea cauzei. Cu privire la art. 322 din Codul de procedurã civilã solicitã, de asemenea, respingerea excepţiei ca inadmisibilã, în temeiul <>art. 2. alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , întrucât Curtea Constituţionalã nu poate completa prevederile legale supuse controlului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 noiembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 5.665/2003, Tribunalul Alba - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 317 şi ale art. 322 din Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "S.I.C. KLITEHNIMA" - S.R.L. din Timişoara în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 216/R/CA/2003, pronunţatã de Tribunalul Alba, prin care s-a admis recursul declarat de Direcţia Regionalã de Drumuri şi Poduri Cluj.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie privind accesul liber la justiţie, deoarece textele criticate prevãd expres şi limitativ motivele pentru care pot fi introduse contestaţia în anulare şi revizuirea, dintre motivele enumerate lipsind unele care determinã nulitatea hotãrârii judecãtoreşti, de exemplu, lipsa semnãturii judecãtorului pe minutã sau lipsa menţiunii cã sentinţa a fost pronunţatã în şedinţã publicã. Curtea Constituţionalã ar trebui, în opinia autorului excepţiei, sã declare neconstituţionale textele criticate în mãsura în care persoana interesatã nu poate solicita revizuirea hotãrârii a cãrei nulitate o invocã şi pentru alte motive decât cele expres şi limitativ cuprinse în textul criticat.
Tribunalul Alba - Secţia comercialã şi de contencios administrativ opineazã în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece o completare a dispoziţiilor legale criticate în sensul dorit de autor este inadmisibilã datoritã prevederilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãrora Curtea se pronunţã numai asupra problemelor de drept, fãrã a putea modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât stabilirea unor motive, expres şi limitativ prevãzute de lege, în care o cale de atac extraordinarã se poate exercita, precum şi limitarea admisibilitãţii ei numai la anumite hotãrâri judecãtoreşti nu îngrãdesc liberul acces la justiţie, prevederile criticate fiind în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, referitoare la stabilirea prin lege a competenţei instanţelor judecãtoreşti, şi cu cele ale art. 129 referitoare la folosirea cãilor de atac.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât stabilirea prin textele legale criticate a hotãrârilor irevocabile care pot fi atacate cu contestaţie în anulare şi a cazurilor în care se poate cere revizuirea hotãrârilor nu încalcã accesul liber la justiţie în scopul apãrãrii drepturilor, libertãţilor şi intereselor legitime ale pãrţilor interesate. Curtea Constituţionalã a statuat cã instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, deci şi reglementarea cãilor extraordinare de atac, este de competenţa exclusivã a legiuitorului, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie.
Referitor la critica privind omisiunea legiuitorului de a prevedea expres în textele legale criticate, ca motiv de revizuire sau de contestaţie în anulare, cazul nesemnãrii minutei de cãtre toţi judecãtorii care au participat la deliberare, aceasta reprezintã o problemã de legiferare şi nu de constituţionalitate. Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra acestui aspect, de exemplu prin <>Decizia nr. 14/2004 , prin care a reţinut cã instanţa de contencios constituţional nu poate da o altã formulare textelor de lege, pe care le-ar considera nesatisfãcãtor redactate, nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normã juridicã, de a îndeplini rolul de legislator pozitiv, nici nu se poate substitui legiuitorului pentru adãugarea unor noi prevederi celor instituite.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 317 şi ale art. 322 din Codul de procedurã civilã, astfel cum au fost modificate prin <>art. I pct. 120, 123 şi 124 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000.
Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, art. 322 din Codul de procedurã civilã a fost completat de <>art. I pct. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003, prin care s-a introdus pct. 9.
Textele criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 317: "Hotãrârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arãtate mai jos, numai dacã aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a pãrţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinitã potrivit cu cerinţele legii;
2. când hotãrârea a fost datã de judecãtori cu încãlcarea dispoziţiilor de ordine publicã privitoare la competenţã.
Cu toate acestea, contestaţia poate fi primitã pentru motivele mai sus arãtate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru cã aveau nevoie de verificãri de fapt sau dacã recursul a fost respins fãrã ca el sã fi fost judecat în fond.";
- Art. 322: "Revizuirea unei hotãrâri rãmase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotãrâri date de o instanţã de recurs atunci când evocã fondul, se poate cere în urmãtoarele cazuri:
1. dacã dispozitivul hotãrârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;
2. dacã s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
3. dacã obiectul pricinii nu se aflã în fiinţã;
4. dacã un judecãtor, martor sau expert, care a luat parte la judecatã, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricinã sau dacã hotãrârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecãţii. În cazul în care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotãrâre penalã, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentalã, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiuii invocate. La judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de sãvârşirea infracţiunii;
5. dacã, dupã darea hotãrârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnicã sau care nu au putut fi înfãţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa pãrţilor, ori dacã s-a desfiinţat sau modificat hotãrârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotãrârea a cãrei revizuire se cere;
6. dacã statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publicã, dispãruţii, incapabilii, sau cei puşi sub curatelã sau consiliu judiciar nu au fost apãraţi deloc sau au fost apãraţi cu viclenie de cei însãrcinaţi sã-i apere;
7. dacã existã hotãrâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricinã, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Aceste dispoziţii se aplicã şi în cazul când hotãrârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs. În cazul când una dintre instanţe este Curtea Supremã de Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de aceastã instanţã;
8. dacã partea a fost împiedicatã sã se înfãţişeze la judecatã şi sã înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
9. dacã Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a constatat o încãlcare a drepturilor sau libertãţilor fundamentale datoratã unei hotãrâri judecãtoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încãlcãri continuã sã se producã şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotãrârii pronunţate".
Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie privind accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
I. Cu privire la dispoziţiile art. 317 din Codul de procedurã civilã, care reglementeazã motivele pentru care hotãrârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, Curtea observã cã acestea nu au legãturã cu soluţionarea cauzei în care a fost ridicatã excepţia de neconstituţionalitate, obiectul acesteia constituindu-l o cerere de revizuire a unei decizii civile.
În consecinţã, în temeiul <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãruia "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare, care are legãturã cu soluţionarea cauzei în orice fazã a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia", excepţia de neconstituţionalitate urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã.
II. Cu privire la dispoziţiile art. 322 din Codul de procedurã civilã, Curtea constatã cã şi aceasta este inadmisibilã pentru urmãtoarele motive:
Textul de lege criticat reglementeazã cazurile în care se poate cere revizuirea unei hotãrâri rãmase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotãrâri date de o instanţã de recurs atunci când evocã fondul.
Autorul excepţiei solicitã Curţii sã declare neconstituţional textul criticat, în mãsura în care persoana interesatã nu poate solicita revizuirea hotãrârii a cãrei nulitate o invocã şi pentru alte motive decât cele expres şi limitativ cuprinse în art. 322 din Codul de procedurã civilã.
În temeiul art. 61 din Constituţie, "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţãrii", astfel încât modificarea, completarea ori abrogarea normelor juridice constituie atribuţii exclusive ale acestuia.
Ca atare, în temeiul <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãruia "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", excepţia de neconstituţionalitate urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 şi ale art. 322 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "S.I.C. KLITEHNIMA" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 5.665/2003 al Tribunalului Alba - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 octombrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
