Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 403 din 14 iulie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197 alin. 1 si 4 din Codul de procedura penala cu referire la art. 255 si art. 257 din acelasi cod
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 697 din 3 august 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokâr Gâbor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 alin. 1 şi 4 din Codul de procedurã penalã cu referire la art. 255 şi art. 257 din acelaşi cod, excepţie ridicatã de Dan Vasilicã Petrea în Dosarul nr. 338/P/2005 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penalã.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Decizia penalã nr. 187/R din 22 martie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 338/P/2005, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 alin. 1 şi 4 din Codul de procedurã penalã cu referire la art. 255 şi art. 257 din acelaşi cod. Excepţia a fost ridicatã de Dan Petrea Vasilicã în faţa Tribunalului Vrancea care, prin Încheierea de şedinţã din 28 februarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 1.261/P/2004, a respins ca inadmisibilã excepţia invocatã. Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs. Curtea de Apel Galaţi Secţia penalã a admis recursul astfel formulat şi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate invocatã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile legale criticate aduc atingere dreptului învinuitului la un proces echitabil, precum şi dreptului la apãrare al acestuia, întrucât condiţioneazã anularea actelor fãcute cu încãlcarea dispoziţiilor legale. Astfel, câtã vreme încãlcarea dispoziţiilor art. 255 şi art. 257 din Codul de procedurã penalã nu este sancţionatã de lege decât în condiţiile în care s-a adus o vãtãmare care nu poate fi înlãturatã decât prin anularea actului în cauzã, şi numai dacã aceastã încãlcare este invocatã într-un anumit termen, este lãsatã la latitudinea instanţei restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii actelor de urmãrire penalã întocmite cu nesocotirea legii. Ca urmare, se permite organelor de urmãrire penalã sã nesocoteascã drepturile constituţionale ale învinuitului, fãrã a fi sancţionate în mod obligatoriu actele nelegale ale acestora.
Se mai aratã cã aprecierea pe care trebuie sã o facã instanţa de judecatã în condiţiile art. 197 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãruia instanţa ia în considerare din oficiu încãlcãrile, în orice stare a procesului, "dacã anularea actului este necesarã pentru aflarea adevãrului şi justa soluţionare a cauzei", "este pur arbitrarã", întrucât "în dispoziţiile de procedurã penalã nu existã o delimitare a actelor de urmãrire penalã care servesc aflãrii adevãrului, faţã de anumite acte de procedurã care ar duce la alterarea adevãrului judiciar". Ca urmare, "învinuitul poate sau nu beneficia de refacerea acelor acte prin care i-au fost vãtãmate drepturile constituţionale".
Autorul excepţiei susţine, de asemenea, cã textele de lege criticate creeazã o inegalitate între învinuiţii care invocã încãlcãrile drepturilor consacrate de dispoziţiile art. 255 şi art. 257 din Codul de procedurã penalã "la primul termen de judecatã cu procedura completã" şi cei care nu fac acest lucru din neştiinţã sau pentru cã nu beneficiazã de asistenţã juridicã.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia penalã aratã cã "punctul de vedere al instanţei cu privire la excepţia invocatã [...]" este "[...] cel arãtat în motivarea încheierii de şedinţã din 28.02.2005, pronunţatã în Dosarul nr. 1.261/P/2004 al Tribunalului Vrancea", încheiere prin care s-a respins ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate invocatã de Dan Petrea Vasilicã, motivat de faptul cã aceasta nu are legãturã cu soluţionarea cauzei.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , decizia de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile criticate nu sunt în contradicţie cu textele constituţionale pretins încãlcate, argumentele aduse de autorul excepţiei în motivarea acesteia privind doar probleme de aplicare a legii. Totodatã, aratã cã, potrivit art. 361 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, inculpatul poate ataca cu apel încheierile instanţei considerate nelegale.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor de lege criticate în raport cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, aratã cã aceasta nu poate fi reţinutã, deoarece condiţionarea anulãrii actului de procedurã care nu îndeplineşte condiţiile legale, de existenţa unei vãtãmãri ce nu poate fi înlãturatã în alt mod, nu are semnificaţia unei sustrageri a acestuia de la aplicarea sancţiunilor legale. Totodatã, considerã cã prevederile legale ce fac obiectul excepţiei nu aduc atingere dreptului la apãrare şi nici normelor constituţionale care reglementeazã egalitatea în faţa legii. Se invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând decizia de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 197 alin. 1 şi 4 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora "Încãlcãrile dispoziţiilor legale care reglementeazã desfãşurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vãtãmare care nu poate fi înlãturatã decât prin anularea acelui act. [...]
Încãlcarea oricãrei alte dispoziţii legale decât cele prevãzute în alin. 2 atrage nulitatea actului în condiţiile alin. 1, numai dacã a fost invocatã în cursul efectuãrii actului când partea este prezentã sau la primul termen de judecatã cu procedura completã când partea a lipsit la efectuarea actului. Instanţa ia în considerare din oficiu încãlcãrile, în orice stare a procesului, dacã anularea actului este necesarã pentru aflarea adevãrului şi justa soluţionare a cauzei."
De asemenea, autorul excepţiei face referire şi la prevederile art. 255 şi art. 257 din Codul de procedurã penalã, care reglementeazã ascultarea învinuitului înainte de terminarea cercetãrii, respectiv prezentarea materialului de urmãrire penalã de cãtre procuror.
Textele constituţionale invocate în motivarea excepţiei au urmãtorul cuprins:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 21 alin. (3): "Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";
- Art. 24 alin. (2): "În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulatã, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã şi urmeazã sã fie respinsã.
Curtea reţine cã nulitatea reprezintã o sancţiune proceduralã extremã, care intervine numai atunci când alte remedii nu sunt posibile. Cum însã nu orice încãlcare a unei norme procedurale provoacã o vãtãmare care sã nu poatã fi reparatã decât prin anularea actului, legiuitorul, în art. 197 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, a instituit regula potrivit cãreia nulitatea actului fãcut cu încãlcarea dispoziţiilor legale care reglementeazã desfãşurarea procesului penal intervine numai atunci când s-a adus o vãtãmare ce nu poate fi înlãturatã în alt mod. Aceastã reglementare reflectã preocuparea legiuitorului de a salva actele procedurale care, deşi iniţial nu au respectat formele procedurale, îşi pot atinge scopul, prin completarea sau refacerea lor. Nimic nu împiedicã persoana interesatã ca, în ipoteza în care existã o vãtãmare ce nu poate fi înlãturatã, sã invoce şi sã dovedeascã vãtãmarea pretinsã.
Aşa fiind, normele criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi dreptul la un proces echitabil, deoarece, pe de o parte, acestea sunt aplicabile în egalã mãsurã tuturor celor cãrora li s-a produs o vãtãmare în drepturile lor procesuale prin încãlcarea dispoziţiilor legale care reglementeazã desfãşurarea procesului penal, asigurându-se astfel dreptul pãrţilor la un proces echitabil, iar pe de altã parte, condiţionarea anulãrii actului de procedurã care nu îndeplineşte condiţiile prevãzute de lege de existenţa unei vãtãmãri ce nu poate fi înlãturatã în alt mod nu are semnificaţia unei sustrageri a acestuia de la aplicarea sancţiunilor legale sau a unei derogãri de la obligativitatea respectãrii legii de cãtre organele de cercetare penalã.
Curtea mai reţine cã instituirea, prin art. 197 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, a unor termene privind invocarea încãlcãrii dispoziţiilor legale ce reglementeazã desfãşurarea procesului penal (cu excepţia încãlcãrilor vizând dispoziţiile prevãzute de art. 197 alin. 2 din acelaşi cod), nu este de naturã sã aducã atingere drepturilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, ci, dimpotrivã, este menitã sã asigure soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, în concordanţã cu exigenţele constituţionale ale dreptului la un proces echitabil. De asemenea, contrar susţinerilor autorului excepţiei, nu se aduce atingere în acest mod principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, eventuala necunoaştere a legii nefiind, de altfel, un criteriu de discriminare, în sensul dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Legea fundamentalã. În plus, faptul cã, în conformitate cu art. 197 alin. 4 teza finalã din Codul de procedurã penalã, instanţa ia în considerare din oficiu încãlcãrile, în orice stare a procesului, dacã anularea actului este necesarã pentru aflarea adevãrului şi justa soluţionare a cauzei, constituie o garanţie cã nerespectarea legii nu va rãmâne nesancţionatã.
În sfârşit, nu poate fi reţinutã nici critica formulatã în raport de dispoziţiile constituţionale privind dreptul la apãrare, întrucât textele legale ce fac obiectul excepţiei nu împiedicã pãrţile sã fie asistate de un apãrãtor, ales sau numit din oficiu.
În argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate se face referire şi la dispoziţiile art. 255 şi art. 257 din Codul de procedurã penalã, care reglementeazã ascultarea învinuitului înainte de terminarea cercetãrii, respectiv prezentarea materialului de urmãrire penalã de cãtre procuror. Curtea observã în acest sens cã, în realitate, ceea ce a determinat invocarea excepţiei de neconstituţionalitate este modul de aplicare şi interpretare a legii, pretinsa încãlcare, în speţã, a dispoziţiilor art. 255 şi art. 257 din Codul de procedurã penalã determinând critica normelor procedural penale care reglementeazã nulitãţile. Or, <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale stabileşte cã aceasta nu se poate pronunţa sub aceste aspecte, ci numai asupra înţelesului contrar al legii în raport cu dispoziţiile Constituţiei.
De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii prevederilor art. 197 alin. 1 şi 4 din Codul de procedurã penalã cu referire la art. 255 şi <>art. 257 din acelaşi cod, în raport de critici similare, prin Decizia nr. 113 din 24 februarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 14 martie 2005. Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia pronunţatã prin aceastã decizie, cât şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 alin. 1 şi 4 din Codul de procedurã penalã cu referire la art. 255 şi art. 257 din acelaşi cod, excepţie ridicatã de Dan Vasilicã Petrea în Dosarul nr. 338/P/2005 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
